La 9 mai 1905, dând curs demersurilor energice ale (Regatului) României, sultanul Abdul Hamid al II-lea emitea la Constantinopol un Decret imperial (numit turceşte Iradea), prin care românii din Imperiul Otoman, care cuprindea atunci o bună parte a Peninsulei balcanice, erau recunoscuţi oficial drept naţiune, distinctă de cea elenă ortodoxă.
Astfel, românii de viţă meglenoromână şi aromână căpătau drepturi depline pe planul administraţiei locale, precum şi pe plan şcolar şi bisericesc.
Au fost încununate decenii de eforturi susţinute ale Societăţii de Cultură Macedo-Română, continuatoarea Comitetului Macedo-Român înfiinţat în 1860 - prima formă de organizare civică modernă din România.
Astăzi, în contextul deficitului de forţă de muncă din România, se impune o măsură firească şi justă: acordarea dreptului la cetăţenie română tuturor macedo-românilor şi megleno-românilor din Balcani care îşi doresc acest lucru.
Nu este doar o politică pragmatică, ci şi un act de reparaţie istorică şi de reafirmare a unităţii noastre culturale.
În acelaşi spirit, statul român trebuie să sprijine activ păstrarea identităţii românilor din Balcani – afirmă deputatul naționalist în Parlamentul de la București Tudor Ionescu.
