Negocierile pentru aderarea Moldovei la Uniunea Europeană au început cu grupul numărul unu de capitole („cluster”), Fundamentale („Fundamentals”). Mesajele politice ale UE sunt fără excepție pozitive, iar președinția cipriotă a Consiliului UE se declară mândră de faptul că a demarat procesul propriu-zis de aderare. Așa-numitele „benchmarks” (puncte de referință sau standarde) menționate în comunicatul Consiliului sunt însă repere care trebuie luate foarte în serios, iar o explicație asupra lor lămurește de ce.
De la Moscova la Volgograd și Mahacikala, presa rusă a pus pe pauză, pentru câteva zile, toate celelalte subiecte pentru a-și „informa” publicul despre un așa-zis „moment de cotitură” produs la București: votul din ultimul moment din Camera Deputaților care ar fi declanșat anexarea Republicii Moldova și ar fi deschis drumul unui nou război, aproape mondial, în Transnistria. În acest registru apocaliptic, Diana Șoșoacă revine, pentru a doua oară în această lună, în prim-plan, iar Rusia pare să fi preluat inițiativa în așa-numitul proiect al „Unirii”, nu pentru a-l discuta, ci pentru a-l decredibiliza, caricaturiza și transforma într-un instrument de panică.
VIENA. Sunt obișnuit să văd Republica Moldova reprezentată peste hotare prin vinuri, prin muzică sau, mai rar, prin artă contemporană. Dar să văd sarmalele urcând pe unul dintre cele mai cunoscute turnuri din centrul Vienei era ultimul lucru la care m-aș fi așteptat. “Fericirea este în mâinile tale” — este titlul lucrării.
În zilele de 26 iunie – 3 iulie 1940, fiecare oră a adus schimbări dramatice pentru Basarabia. De la ultimatumurile transmise de Uniunea Sovietică, ședințele decisive ale Consiliului de Coroană și primele confruntări armate la Nistru, până la intrarea trupelor sovietice în Chișinău, Cernăuți și Cetatea Albă, evenimentele s-au succedat într-un ritm alert, haotic pentru autoritățile române și derutante pentru cetățeni. În doar câteva zile, administrația românească s-a retras, mii de oameni au luat calea refugiului, iar Basarabia a intrat sub controlul URSS, mai exact în malaxorul represiunilor NKVD-iste.
Salariile din întreprinderile de stat și presupusele relații de influență în numiri publice au intrat în atenția opiniei publice, provocând reacții la nivel înalt în Republica Moldova, inclusiv din partea președintei Maia Sandu și a premierului Alexandru Munteanu. Cazurile readuc în discuție modul de administrare a instituțiilor publice, criteriile de remunerare și nivelul de transparență în procesul decizional. În sinteza săptămânii, Veridica prezintă principalele dezvăluiri, inclusiv cele legate de persoane din cercul de familie al președintei Maia Sandu și reacțiile șefei statului la aceste subiecte.
Moscova reacționează la începerea negocierilor între UE și Republica Moldova ca un rival gelos care nu își mai poate stăpâni sentimentele. Chișinăul tace. În schimb, guvernarea PAS ne surprinde cu proiecte de reforme despre care nu a vorbit până acum.
„Nu vreau în UE, deoarece în locul rândurilor vii la policlinică au început să se facă programări online” - așa spune o femeie, într-un pretins vox realizat de un canal de telegram din Transnistria, care încearcă să demonstreze că moldovenii sunt împotriva integrării europene. Lansarea negocierilor de aderare la 15 iunie a.c. a readus în spațiul public o serie de narațiuni false despre UE și tentative de a prezenta procesul de integrare drept lung, anevoios și fără final, iar aderarea în sine ca un rezultat fără beneficii.
Conflictul dintre Consiliul Superior al Magistraturii și guvernare în problema extinderii vettingului asupra judecătorilor instanțelor de fond este principalul subiect de interes public pe care îl vom analiza în sinteza Veridica. În timp ce Consiliul și unii judecători avertizează că evaluarea extraordinară a tuturor magistraților ar putea provoca demisii și blocaje în examinarea dosarelor, guvernarea insistă că măsura este necesară pentru a înlătura rezistența față de reformă și pentru a asigura standarde egale de integritate în întregul sistem judecătoresc. Disputa s-a declanșat după publicarea avizului Comisiei de la Veneția, care susține verificarea judecătorilor, dar cere garanții suplimentare și reguli mai clare pentru desfășurarea procesului.
De cele mai dese ori în spațiul nostru cultural se vorbește în termeni elogioși despre scoala de vioară. Argumentul e numărul deloc mic al celor care dezvoltă o carieră solistică la nivel internațional, sau care ocupă funcția de concertmaistru în orchestre simfonice europene, în condițiile unei concurențe enorme la nivel mondial. Noi însă vom analiza calitatea scolii de pian din Republica Moldova, într-un interviu oferit pentru Veridica de către Vitali Gavrouc, pianist-solist al Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”, absolvent al Conservatorului din Moscova și fost deputat în Parlamentul Chișinău.
Odată cu expirarea mandatului Adunării Populare a Găgăuziei (APG), în noiembrie 2025, în regiunea autonomă s-a format un vid instituțional, ca urmare a imposibilității organizării alegerilor pentru legislativul local.
O sincronizare simbolică: la 14 iunie s-a întrunit congresul partidului de guvernământ – PAS, care l-a reales pe Igor Grosu, președintele Parlamentului, în funcția de lider, iar la 15 iunie au început oficial negocierile de aderare a Republicii Moldova la UE pe grupul de capitole „Valori fundamentale”.
Acum câteva zile, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a confirmat deschiderea oficială a primului grup de capitole (cluster) de negocieri cu Ucraina și Moldova pentru aderarea la Uniunea Europeană. E, evident, un pas înainte față de statutul de țară candidată, și el dezirabil, deținut de cele două țări până acum. Moldova poate beneficia din plin de contextul geopolitic, dar trebuie să depună eforturi mari.
După mai bine de doi ani de la obținerea statutului de țară candidată, Republica Moldova este pe punctul de a intra într-o nouă fază a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Consiliul UE urmează să decidă săptămâna viitoare deschiderea primului cluster de negocieri, dar deznodământul depinde încă de un acord între Budapesta și Kiev. În timp ce Bruxellesul salută progresele Chișinăului, miza următoarelor luni va fi capacitatea autorităților moldovenești de a accelera reformele și de a obține o evaluare bazată pe propriile merite, separat de Ucraina, într-un context european și regional marcat de numeroase incertitudini. Acesta este subiectul pe care îl vom analiza în sinteza Veridica pentru această săptămână.
La începutul secolului al XX-lea, cu aproape un sfert de secol până la formarea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești, autoritățile țariste, în special cele responsabile de învățământ și Biserică, au lansat și promovat ideea existenței unei limbi „moldovenești”, „adevărate”, distincte de limba română, o limbă „falsă”, în opinia lor. Principalul obiectiv al acestei narațiuni false, în limbajul actual, era că Imperiul Rus urmărea pe această cale să slăbească legăturile culturale și identitare ale populației basarabene cu spațiul românesc și să prevină o mișcare unionistă, percepută drept o potențială amenințare separatistă.
Putin s-a implicat personal în campania electorală din Armenia, mai activ decât în Republica Moldova, speriindu-i pe armeni că riscă mult dacă vor alege cursul european. Războiul din Ucraina, a spus el, a început odată cu dorința ucrainenilor de a adera la UE. A spus-o nu o singură dată.
Republica Moldova se află în fața unui nou moment istoric - deschiderea oficială a primului cluster de negocieri de aderare pe 15 sau 16 iunie 2026, la Luxemburg, în marja reuniunilor ministeriale. Cu toate acestea, momentul este secondat de acțiunile subsumate războiului hibrid al Rusiei.
Alegerile parlamentare din Armenia, programate pentru 7 iunie a.c., au devenit un scrutin cu miză geopolitică majoră, desfășurat sub presiunea concurenței dintre Rusia și Occident și sub influența directă a unor mesaje și acțiuni externe.
Scandalul care a dus la demiterea mitropolitului Basarabiei, Petru Păduraru, și perspectiva deschiderii primului set de negocieri pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană au dominat agenda săptămânii analizate de Veridica. În timp ce Biserica Ortodoxă Română a început procedura de alegere a unui nou mitropolit al Basarabiei, Bruxelles-ul se pregătește să dea undă verde negocierilor cu Chișinăul privind capitolele esențiale legate de statul de drept, justiție și funcționarea instituțiilor democratice.
Ambasadorul Republicii Moldova la NATO, Viorel Cibotaru, afirmă că importanța strategică a țării a crescut după invazia rusă în Ucraina, iar programele de cooperare cu Alianța depășesc în prezent 120 de milioane de euro.
“Ce face Republica Moldova cu dronele căzute pe teritoriul său?”. Aceasta a fost întrebarea pe care i-a pus-o un coleg ucrainean lui Rosian Vasiloi, analist militar și de securitate, care a condus Poliția de Frontieră a Republicii Moldova în 2019 și în 2021-2023 și a lucrat în Ucraina în perioada 2014-2016. În afară de faptul că uneori plasăm dronele pe scările Ministerului de Externe când vine ambasadorul Federației Ruse pentru a primi note de protest din partea Chișinăului pentru încălcarea spațiului aerian moldovenesc de către obiecte zburătoare ruse, nu e clar care e răspunsul la această întrebare. Ucrainenii, însă, încă din 2014, au luat dronele căzute pe teritoriul lor drept o oportunitate de cercetare și dezvoltare a propriilor sisteme de apărare moderne. Poate oare Republica Moldova să facă același lucru? Aflați mai multe din interviul cu Rosian Vasiloi de mai jos.
Ne referim la Aleksandr Lukașenko, așa-zisul președinte al Republicii Belarus, și Igor Dodon, așa-zisul ex-președinte al Republicii Moldova, care s-au întâlnit la Minsk, într-o ambianță „prietenească”, după o „conferință internațională, interpartinică despre suveranitatea statală”, temă ce sună profund ironic, batjocoritor într-o țară vasală, suverană doar cu numele. E cam cum s-ar organiza în Rusia o conferință despre pace sau suveranitatea limitată a noilor state post-sovietice.
Sunt la Ploiești, România. De dimineață, se simte aici un miros pregnant de combustibil, probabil, de la rafinăria din zonă sau, poate, de la traficul din centrul orașului. Noi, însă, ne vom refugia într-un hotel bine aerisit și iluminat, pentru a adulmeca… vinuri!
Pe 5 aprilie 1903, de Paște, a fost înregistrată una dintre cele mai negre pagini din istoria evreilor din Basarabia și o pată rușinoasă din trecutul Chișinăului. Elevi ai Seminarului Teologic, îmbrăcați în uniforme, au dat tonul violențelor în timpul pogromului evreiesc. Viitorilor preoți li s-au alăturat treptat zeci de bărbați îmbrăcați în cămăși roșii pe care muncitorii le preferau de sărbători. Cum s-a ajuns ca viitorii slujjitori ai cultului din capitala guberniei rusești dintre Prut și Nistru să provoace mulțimea împotriva evreilor în timpul marelui pogrom?
La nici o lună după ce fostul director adjunct al Serviciului de Informații și Securitate, Alexandru Bălan, era primit, în urma unui schimb internațional de agenți, ca un „erou” în Belarus, pentru care și-a vândut țara căreia i-a jurat credință, la Minsk, într-un mod similar a fost primit și liderul Partidului Socialiștilor, Igor Dodon, cel care era gata să-și bucățească patria în interesele Moscovei.
În săptămâna în care Curtea de Apel Centru a menținut condamnările Evgheniei Guțul și Svetlanei Popan în dosarul finanțării ilegale a fostului Partid Șor, Federația Rusă a declanșat o amplă campanie mediatică și diplomatică pentru a o prezenta pe fosta bașcană drept victimă a unei pretinse persecuții politice din partea Chișinăului.
Autoritățile de la Chișinău și-au revizuit, în ultimul an, abordarea problemei transnistrene, începând să promoveze o politică pro-activă în relația cu regimul separatist de la Tiraspol, inclusiv să elimine preferințele comerciale și fiscale obținute în trecut de entitatea secesionistă.
În luna mai Chișinăul are tot atât de multe evenimente culturale câți principi și regi fără țară avea la 1821, când aici se puneau la cale revoluții în Grecia, Balcani și alte periferii otomane sau schimbări de regim la Sankt-Petersburg. Niciodată Chișinăul n-a avut atât de mulți principi și idei revoluționare la metru pătrat ca în 1821. Niciodată Chișinăul n-a avut atât de multe evenimente culturale ca în mai 2026. Sau n-a fost în centrul atenției culturale ca în această lună.
În timp ce concetățenii noștri discută cu pasiune rezultatele Eurovisionului, consecințele inundațiilor de sâmbătă seara sau câți bani au lăsat moștenire părinții procurorului general, vecinii ucraineni sunt atacați cu mii de drone și rachete hipersonice, care lovesc fără discernământ în blocuri, centre comerciale, stații de metro, oficii poștale, teatre, muzee, biblioteci, universități, biserici, mănăstiri... Iar Lavrov îi sperie satanic, suprarealist, pe diplomații străini că trebuie să fugă din Kiev căci vor urma lovituri și mai devastatoare. Dar ce să facă localnicii?
Ministrul (demisionar) al Culturii, Demeter András István, a spus că, întrucât e ungur, era dispus să le vândă rușilor un post de radio care ține de „interesul național” al României, potrivit publicației locale 2mnews.ro. Aceasta a pus în circulație o înregistrare trunchiată cu Demeter, care în realitate a declarat – și a făcut – exact contrariul: a promovat un proiect considerat de interes național.
Majoritatea prognozelor privind creșterea economică a Republicii Moldova făcute publice în ultimul timp sunt moderat optimiste și exclud perspectiva unui boom economic, cu o creştere a PIB-ului mai mare de 5%, în următorii cinci ani. Totuşi, se poate observa și o schimbare de accente.
În primăvara anului 2026, ceea ce fusese odată promovat drept marea poveste de succes a criptomonedelor din Europa Centrală a început să semene mai degrabă cu un thriller geopolitic. Zondacrypto – cea mai mare bursă de criptomonede fondată în Polonia în 2014, cunoscută anterior sub numele de BitBay – a devenit subiectul unui scandal de proporții, pe fondul acuzațiilor de fraudă, spălare de bani, influență politică și legături cu crima organizată rusă. Procurorii din Katowice au deschis o anchetă în urma unor pierderi estimate la sute de milioane de zloți. Mii de utilizatori se temeau că nu își vor mai recupera niciodată economiile. Cu toate acestea, dimensiunea financiară a devenit în curând doar o parte a unei povești mult mai complexe.
Rusia va pierde războiul din Ucraina și ar putea să se destrame. Chișinău trebuie să abordeze altfel ziua victoriei contra Germaniei hitleriste, pentru a redeștepta memoria cetățenilor în ceea ce ține de victimele regimului criminal sovietic. Declarațiile au fost făcute de Anatol Petrencu, profesor universitar, doctor habilitat în istorie, președinte al Asociației Istoricilor din Republica Moldova, în cadrul unui interviu pentru Verdica. În 2010, Anatol Pentrencu a făcut parte din Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
