Rusia a lansat la Chișinău un nou proiect revizionist, îndreptat atât împotriva Ucrainei, cât și a României, singurii vecini pe care îi are Republica Moldova. Fosta candidată la președinția Republicii Moldova afiliată rețelei Șor, Victoria Furtună, a devenit în luna martie a.c. președinta a Partidului „Moldova Mare”.
Victoria unui candidat suveranist, la alegerile prezidențiale din România, care ar fi promovat narațiuni rusești la adresa Uniunii Europene, ar fi reprezentat o mare victorie geopolitică pentru Moscova în războiul său hibrid declanșat contra Occidentului, în particular contra UE. În mod special, victoria unui suveranist în România ar fi fost și un imbold puternic pentru partida pro-rusă din Republica Moldova în perspectiva alegerilor parlamentare din 28 septembrie a.c., scrutin de o importanță majoră pentru parcursul european al Chișinăului, dar și pentru planurile geopolitice ale Kremlinului în sud-estul Europei.
Revenirea în politică a lui Marian Lupu după autoexilul de la Curtea de Conturi și preluarea unui partid de către controversata politiciană Victoria Furtună reprezintă poziționări în perspectiva alegerilor parlamentare din a doua jumătate a anului 2025, care sunt cruciale pentru proiectul european al Chișinăului. În actualul context politic din Republica Moldova, spectrul partidelor se împarte în stânga pro-rusă, centrul suveranist și dreapta proeuropeană.
În urma discuțiilor cu SUA din Arabia Saudită, din 11 martie, Ucraina și-a arătat disponibilitatea de a accepta o încetare totală a focului în războiul cu Rusia pentru 30 de zile. Această decizie a Ucrainei a fost salutată de către SUA și UE, iar președintele american Donald Trump a declarat că este gata să-l invite din nou la Casa Albă pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski. În același timp, Trump și-a arătat încrederea că Rusia va accepta această înțelegere dintre SUA și Ucraina. După câteva zile de așteptare, președintele rus, Vladimir Putin, a venit cu un răspuns evaziv, în termeni diplomatici răspunsul liderului rus, ambalat într-un „da” condiționat, trebuie privit, de fapt, ca „nu”.
În primul discurs din noul mandat în care s-a adresat Congresului, Donald Trump a menționat Republica Moldova, într-un context care poate fi considerat negativ. Referindu-se la programele implementate în mai multe țări de către Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) în timpul administrației Biden, Trump a enumerat și statul nostru, despre care a spus că a primit 32 de milioane de dolari pentru „o operațiune de propagandă de stânga”, bani care în realitate au mers pentru dezvoltarea presei libere din Republica Moldova. Trecând peste inexactitățile din discursul lui Trump, marea întrebare este cum va arăta în următorii patru ani relația moldo-americană?
Întâlnirea ruso-americană de la Riad din 18 februarie a.c., unde s-a discutat inclusiv pacea în Ucraina, a bulversat Europa care se confruntă în prezent cu cea mai mare criză de securitate de la războiul al doilea mondial. Deși rezultatele întâlnirii dintre secretarul de stat american Marco Rubio și ministrul rus de externe Serghei Lavrov sunt foarte vagi (se pare că doar au convenit asupra formării unui cadru de consultare pentru depășirea neînțelegerilor bilaterale dintre SUA și Rusia și desemnarea unor negociatori care să lanseze discuțiile privind pacea din Ucraina), Uniunea Europeană, în aparență, pare a fi marea perdantă a actualelor schimbări de proporții în relațiile internaționale, declanșate de către președintele american, Donald Trump.
În seara zile de 16 februarie a.c., două drone au încălcat spațiul aerian al Republicii Moldova în regiunea de sud a țării. Una din aceste drone s-a aflat în spațiul aerian moldovenesc aproximativ jumătate de oră, iar cealaltă - aproape 10 minute. Acest incident a avut loc la doar la câteva zile după un altul, înregistrat săptămâna trecută, când trei drone rusești au căzut, în noaptea dintre 12 și 13 februarie a.c., la fel în sudul Republicii Moldova, iar una din ele a explodat pe un câmp lângă Ceadîr-Lunga. Drone sau rachete au căzut pe teritoriul Republicii Moldova de mai multe ori de la începutul războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, iar aceste două cazuri continuă seria de cel puțin 20 de astfel de incidente.
Anunțul lui Ion Ceban, Alexandr Stoianoglo, Ion Chicu și Mark Tkaciuk, din ultima zi a lunii ianuarie 2025, despre crearea blocului „Alternativa” este prima mișcare electorală importantă în perspectiva alegerilor parlamentare din acest an. Știrea despre coaliția celor patru politicieni a surprins pe toată lumea, deoarece, în aparență cel puțin, ei par a fi foarte diferiți. Cine sunt, totuși, cei patru lideri politici?
Statele Uniunii Europene trebuie să-și crească semnificativ cheltuielile pentru apărare, - 2% din PIB nu mai este o cifră de actualitate, - în caz contrar, peste patru sau cinci ani europenii vor trebui „să se înscrie la cursuri de limbă rusă sau să meargă în Noua Zeelandă”, a declarat secretarul general al NATO, Mark Rutte, în cadrul unei intervenții în Parlamentul European. Șeful NATO a vorbit astfel despre o problemă mai veche care există în rândurile statelor Uniunii Europene – investițiile în sectorul militar și de apărare, - asupra căreia au avut loc mai multe dezbateri în trecut.
Criza energetică din regiunea transnistreană a Republicii Moldova pare să fi luat o turnură neașteptată. Deși liderul separatist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, afirma triumfalist, după vizita recentă la Moscova, că în curând în stânga Nistrului va fi gaz („umanitar”) rusesc, astăzi asistăm la o confuzie și mai mare în ceea ce privește modul de depășire a crizei. În toată această situație, autoritățile moldovenești se află „între ciocan și nicovală”, Chișinăul fiind supus unui atac mediatic concertat din partea Tiraspolului, Moscovei și a „cutiilor de rezonanță” rusești din interiorul Republicii Moldova.
Revenirea lui Trump la „Casa Albă” este așteptată cu multă neliniște în Europa. Relația complicată dintre SUA și Europa care se prefigurează în cel de-al doilea mandat al lui Trum este alimentată de mai multe declarații „ieșite din comun” făcute de acesta în calitate de președinte ales, cum ar fi cele referitoare la Canada, Groenlanda sau canalul Panama.
Declanșând criză energetică în stânga Nistrului, Rusia a transformat regiunea transnistreană, pe care o controlează politic și ideologic, într-o sursă de instabilitate social-economică, cu grave consecințe umanitare. Scopul acestei decizii a Moscovei este să provoace scumpiri în masă pe malul drept al râului Nistru în urma majorării tarifelor la curent electric și gaz. Aceste scumpiri ar urma să ducă la creșterea gradului de nemulțumire a cetățenilor Republicii Moldova față de guvernarea proeuropeană de la Chișinău în perspectiva alegerilor parlamentare din acest an.
Anul politic 2024 în Republica Moldova a fost unul complicat, dar totuși poate fi considerat unul pozitiv. Principalul rezultat al acestui an este că Republica Moldova și-a menținut traiectoria europeană. Într-o anumită măsură, chiar și-a consolidat parcursul european. Începând cu 2024, integrarea europeană a devenit „proiectul de țară” al Republicii Moldova. Tot în 2024, au început și negocierile de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană.
După un atac fulgerător al rebelilor sirieni, dictatorul Bashar al-Assad a pierdut puterea, părăsind Siria în mare grabă și fugind la Moscova. Regimul lui Assad s-a prăbușit în doar două săptămâni. Bashar al-Assad a condus Siria timp de 24 de ani. Înainte de el statul sirian a fost condus, timp de 29 de ani, de către tatăl său – Hafez al-Assad. Căderea regimului Assad a pus capăt „primăverii arabe”, care a început mai bine de 10 ani în urmă. În același timp, fuga lui Assad este rezultatul faptului că influența Rusiei în calitate de actor internațional s-a redus considerabil.
O eventuală victorie a lui Călin Georgescu ar fi afectat și Republica Moldova, care încearcă din răsputeri să se apropie de UE și care este împiedicată pe toate căile de către Federația Rusă să-și urmeze cursul său european. Victoria unui politician prorus în România ar fi izolat Chișinăul, pereclitând relația sa nu doar cu Bucureștiul, și cu Bruxelles-ul, deoarece singura frontieră pe care o are Republica Moldova cu UE este cea cu România.
Anunțul făcut la 20 noiembrie de către ministrului Energiei, Victor Parlicov, care afirma că a fost invitat de reprezentanții concernului rus Gazprom la Sankt-Petersburg pentru a discuta situația energetică curentă din Republica Moldova, inclusiv subiectul livrărilor de gaze naturale în regiunea transnistreană de la 1 ianuarie 2025, dată la care expiră contractul de tranzit prin Ucraina, a provocat multe controverse la Chișinău.
În prezent, suntem martorii schimbării percepției asupra securității naționale în Republica Moldova. Și Forumul de Securitate este o dovadă a acestei schimbări. Totuși, conștientizarea problemelor de securitate pentru buna funcționare a statului vine mai degrabă din partea societății civile și mai puțin din partea clasei politice. În condițiile în care partidele proruse împing discuția privind problemele de securitate pe o pistă falsă (cea a neutralității), partidele europene trebuie să-și asume o discuție deschisă cu societatea despre importanță securității naționale. Această discuție nu va fi una ușoară pentru partidele proeuropene (cu numeroase subiecte sensibile și nepopulare sub aspect electoral, cum ar fi relația cu NATO), dar este necesară pentru a crește reziliența societății și statului, reziliență care este un factor fundamental pentru edificarea parcursului european al Republicii Moldova.
Referendumul și alegerile prezidențiale, recent încheiate, au marcat, fără îndoială, viața politică moldovenească. Impactul emoțional pe care l-a avut referendumul privind integrarea europeană a Republicii Moldova (care a trecut la limită) și riscul pierderii de către Maia Sandu a alegerilor prezidențiale în turul II a determinat guvernarea să promită că vor urma remanieri în cabinetul de miniștri și că va fi accelerată reforma justiției.
După turul II al alegerilor prezidențiale din 3 noiembrie a.c., ambasadorul Republicii Moldova la Moscova, Lilian Darii, a fost convocat de Ministerul rus de Externe, unde i-a fost prezentată o notă de protest față de pretinse „acțiuni discriminatorii ale Chișinăului față de observatorii ruși”, atât la referendum, cât și la cel de-al doilea tur alegerilor prezidențiale. Totodată, deși nu a declarat-o în mod oficial, Moscova contestă legitimitatea realegerii Maiei Sandu pentru un nou mandat sub pretextul că în interiorul Republicii Moldova câștigător ar fi ieșit Alexandr Stoianoglo.
Imixtiunea Rusiei (prin dezinformarea masivă și coruperea alegătorilor) la actualele alegeri din Republica Moldova este una fără precedent.
Rezultatele acestui scrutin trebuiau să confirme ireversibilitatea parcursului european al Republicii Moldova printr-un vot de „da” consolidat al societății la referendum și păstrarea actualei dinamici a relației cu UE prin realegerea pentru un nou mandat, poate chiar din primul tur, a actualului șef al statului, Maia Sandu. Însă nu a fost să fie așa.
Referendumul privind integrarea europeană a Republicii Moldova, care se va desfășura pe 20 octombrie a.c., concomitent cu alegerile prezidențiale, poate avea câteva rezultate, cu impact asupra evoluției sau involuției parcursului european al Chișinăului. Trebuie precizat, însă, că indiferent de rezultatul referendumului, continuitatea și profunzimea direcției europene de dezvoltare a Republicii Moldova va fi decisă, totuși, la alegerile parlamentare de anul viitor.
În următoarea perioadă, Uniunea Europeană va avea de gestionat o serie de dosare dificile. Unele dintre acestea, printre care și dosarul ucrainean, vor fi fundamentale pentru viitorul democrației în Europa. Menținerea sprijinului pentru Ucraina, paralel cu identificarea unei formule de pace, este esențială în perspectiva demonstrării viabilității valorilor și principiilor democratice de care se ghidează UE din momentul înființării sale, în contrast cu modelele politice nedemocratice de organizare a societății. Pe de altă parte, acest sprijin în creștere pentru Ucraina ar putea alimenta riscul divizării în interiorul Uniunii Europene și tentațiile electoratului de a accepta propunerile populiste ale formațiunile politice extremiste și autoritare. Fără îndoială, pe aceste tendințe populiste din statele europene a mizat Putin când a decis să înceapă războiul în Ucraina și le susține în continuare pentru a slăbi solidaritatea europeană. Cu certitudine, Uniunea Europeană conștientizează provocările noilor realități politice și geopolitice de pe continent și în lume și va identifica soluții pentru depășirea lor.
La alegerile prezidențiale din 20 octombrie a.c. vor participa 11 candidați, dintre care șase sunt reprezentanți ai unor partide politice, iar cinci s-au declarat independenți. Cum arată, însă, oferta electorală a acestor candidați? Cu ce programe au venit ei în fața alegătorilor? Iată o scurtă prezentare a programelor celor 11 candidați, în ordinea în care au fost înregistrați la Comisia Electorală Centrală.
Odată cu venirea lui Vladimir Putin la putere, Rusia a trecut printr-o involuție democratică profundă. La peste două decenii de când acesta se află la Kremlin, statul rus a ajuns o paria la nivel internațional, care gândește și acționează în politica externă în termeni imperialiști caracteristici secolului al XIX-lea.
Deși la baza apariției Uniunii Europene a stat reconstrucția economică a continentului european, distrus de ororile celui de-al doilea război mondial, proiectul comunitar a fost, totodată, o modalitate de promovare, răspândire și consolidare a valorilor democratice în Europa.
Pe lângă aspectele legate de testarea tehnologiilor politice și a viitoarelor proiecte care vor viza alegerile parlamentare din 2025, rezultatul scrutinului prezidențial din această toamnă va fi unul foarte important pentru modul în care vor funcționa relațiile între principalele instituții ale statului, după resetarea puterii în 2025.Republica Moldova a intrat anul trecut într-un ciclu de exerciții electorale – locale, prezidențiale și parlamentare – în urma cărora, anul viitor, ar urma să fie resetată puterea politică la Chișinău. În acest context, alegerile prezidențiale din 20 octombrie a.c. trebuie privite ca o etapă pregătitoare pentru parlamentarele ce vor avea loc în 2025. După scrutinul și referendumul de anul acesta se vor profila scenariile pentru perioada următoare. Pe lângă aspectele legate de testarea tehnologiilor politice și a viitoarelor proiecte care vor viza alegerile parlamentare din 2025, rezultatul scrutinului prezidențial din această toamnă va fi unul foarte important pentru modul în care vor funcționa relațiile între principalele instituții ale statului, după resetarea puterii în 2025.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează