A murit, marți, la vârsta de 95 de ani, primul președinte al României postcomuniste (1990-1996 și 2000-2004), Ion Iliescu.
Fostul şef al statului era internat, de pe 9 iunie, cu diagnosticul de cancer pulmonar, la Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” din București, al Serviciului Român de Informații.
Fiu de ilegalist comunist
Ion Iliescu s-a născut pe 3 martie 1930, la Oltenița, pe Dunăre, în sudul României, la granița cu Bulgaria.
Tatăl său, Alexandru, a fost membru al partidului comunist din România, scos în afara legii în 1924, după rebeliunea de la Tatarbunar, care țintea instituirea puterii bolșevice în sudul Basarabiei.
La scurt timp după nașterea lui Ion, Alexandru Iliescu a plecat în URSS, unde a stat patru ani.
La întoarcerea în țară, a fost întemnițat.
La vârsta de un an, Ion Iliescu ar fi fost abandonat de mama lui naturală, Maria Dumitru Toma, cu origini în Bulgaria, care nu s-ar fi interesat niciodată de soarta lui.
Inginer&ministru
După Al Doliea Război Mondial, Ion Iliescu a studiat mecanica fluidelor la Institutul Politehnic București, apoi la Institutul Energetic al Universității din Moscova.
A ocupat funcția de șef al Departamentului de propagandă al Comitetului Central al PCR.
Sub dictatura lui Nicolae Ceaușescu, a fost ministru al tineretului, între 1967 și 1971.
Suspectat de filosovietism și căzut în dizgrație, a fost plasat de Ceaușescu pe funcții considerate, în epocă, de mâna a doua: la vârful administrației județene din Timiș (vest) și Iași (est), președinte al Consiliului Național al Apelor, director la Editura Tehnică.
Presupus gorbaciovist
Presupus prieten al ultimului lider sovietic, reformatorul Mihail Gorbaciov, Ion Iliescu, intens mediatizat, a fost perceput drept liderul Revoluției Române din 1989 și, practic, plebiscitat pe 20 mai 1990, la primele alegeri prezidențiale libere, când a primit 85% din voturi.
Tot atunci, partidul său, un amestec de revoluționari autentici și comuniști din eșalonul doi, intitulat Front al Salvării Naționale, și-a adjudecat două treimi din mandatele de senatori și deputați.
Iliescu a fost reales șef al statului în 1992, când, în turul decisiv de scrutin, în fața creștin-democratului Emil Constantinescu, a luat 61% din voturi.
Patru ani mai târziu, Constantinescu și-a luat revanșa și a câștigat președinția, iar Iliescu a trecut în opoziție.
Avea să revină la șefia statului în 2000, iar în ultimul său mandat România a fost admisă în NATO.
Morți la Revoluție, morți la mineriadă
Iliescu a fost trimis în judecată pentru crime împotriva umanității, în dosarul Revoluției, și pentru infracțiuni contra umanității, în dosarul așa-numitei mineriade din 13-15 iunie 1990.
Dosarele n-au fost niciodată finalizate în instanță.
