„Fuge un băiețel spre școală, fuge-fuge, se oprește, iar fuge, iar se oprește. Are capul ca o minge, i se vede doar vârful pleoapelor. „Victoraș, dar cum ai ajuns tu așa la școală?!”, îl întreb eu. Și el îmi arată: deschide ochiul cu ambele mâini ca să vadă cărarea și, cât o ține minte, fuge. Dacă uită, se oprește și iar deschide ochiul. Așa a ajuns la școală”, mi-a relatat acum câțiva ani Vera Stratulat, învățătoare în timpul foametei din 1946–1947, la Voroteț, Orhei.
Cehii o consideră un centru de diseminare a propagandei rusești.
„Dumnezeu să-i odihnească în pace pe martirii şi eroii neamului nostru!” - a scris șeful guvernului de la București.
E acuzată că a răspândit informații false și a criticat ceea ce Moscova numește „operațiunea sa militară specială” din Ucraina invadată.
Centrala care le livra căldură a fost aproape complet distrusă de rachetele balistice rusești.
Alți opt au primit pedepse cu detenție cuprinse între 15 și 20 de ani.
„Vă puteți imagina aceste sute de mii de foști combatanți și criminali venind aici” - le-a spus reporterilor ministrul de Externe, Magnus Tsahkna.
Statele Unite vor avea dreptul de a investi acolo, promovându-și interesele într-o regiune strategică din fostul spațiu sovietic.
Se speculează că acesta își va forma propriul partid politic, pentru a candida la viitoarele alegeri parlamentare.
Cine nu-l știe pe Vasilică, o pierdut jumate de viață și nici azi, nici mâine nu se va dezmetici în hățișurile lumii de azi, care își au începutul în trecutul nostru neuitat, apoi se afundă în prezentul turbulent și se termină în viitorul monstruos al umanității post-globale, care eu întrezăresc cum o să arate, dar nu vă spun ca să nu vă bag în boale.
Aventurile unui bărbat beat în seara de Revelion rămân cea mai populară alegere.
Rusia acuză liderii europeni de lipsă de respect și „prostie totală”.
În 2025, România a acordat românilor de pretutindeni fonduri nerambursabile în valoare de 3,5 milioane de euro.
Conduse de el, Steaua București a câștigat Cupa Campionilor Europeni, în 1986, iar echipa națională a revenit la un turneu final mondial după 20 de ani, în 1990.
Premiul poartă numele savantului nuclear și dizidentului anticomunist rus Andrei Saharov.
Trupa poartă numele unei vedete basarabene a teatrului și filmului românesc, al cărei tată a fost deportat de ocupanții sovietici în Siberia.
După prăbușirea regimurilor comuniste la începutul anilor 1990, țările din Europa Centrală și de Est s-au confruntat cu o alegere crucială: să opteze pentru democrație și economie de piață de tip occidental, sau să rămână în sfera post-sovietică. Astăzi, după mai bine de trei decenii, rezultatele acestei alegeri sunt evidente.
La mai bine de trei decenii de la prăbușirea Uniunii Sovietice, cele trei State Baltice rămân democrații prospere, ferm ancorate în Europa, în timp ce Belarus și Moldova vecine se află încă în orbita Moscovei, în măsuri diferite. Deși uneori umbrit de nostalgie și dezinformare, contrastul este unul izbitor: Estonia, Letonia și Lituania se bucură de aceleași venituri și libertăți ca alte state din Europa de Vest. De cealaltă parte, Belarus rămâne încremenită în timp, cu o economie planificată stagnantă, în timp ce Moldova, în ciuda reformelor recente și a aspirațiilor sale europene, încă se luptă cu moștenirea unui conflict înghețat și a anilor de instabilitate.
Decalajele dintre Rusia și Uniunea Europeană în ceea ce privește nivelul de trai, salariile și statul de drept par, la prima vedere, evidente. Totuși, în lumea de azi, unde populismul și propaganda iau forme din ce în ce mai sofisticate, chiar și astfel de adevăruri fundamentale necesită o reformulare atentă.
A studiat la Moscova pe vremea lui Stalin, a fost ministru pe vremea lui Ceaușescu, iar România a intrat în NATO pe vremea lui.
Pe 6 iulie s-au împlinit 76 de ani de la cel de-al doilea și cel mai mare val de deportări sovietice din Basarabia. Am discutat despre particularitățile deportărilor sovietice cu istoricul Octavian Țîcu, într-un interviu pentru Veridica.
Adolfas Ramanauskas a condus rezistența armată postbelică, înainte de a fi executat de ocupanți, în 1957.
Fiică a unui primar din Milești, Nisporeni, Taisia Angheluța a fost ridicată în iunie 1941, la vârsta de un an, împreună cu mama ei și alte șase surori și frați și dusă în Kazahstan, după ce tatăl său fusese pârât la sovietici de niște nepoți de ai săi.
„Este o practică obișnuită, care vizează îmbunătățirea aspectului arhitectural și estetic al orașelor” – precizează primăria din Oș.
Pentru a justifica ocuparea Basarabiei de către URSS, la 28 iunie 1940, istoricii sovietici au avut o misiune esențială – să „instaureze” puterea sovietică între Prut și Nistru. Și întrucât această putere n-a existat în Basarabia până la 27 martie 1918, când provincia s-a unit cu România, reprezentanții scrisului istoric sovietic trebuiau să o aducă aici post-factum, cu alte cuvinte, să mistifice adevărul. Istoriografia sovietică a plasat cronologic cucerirea puterii de către bolșevici în ținut într-o perioadă lungă – sfârșitul anului 1917 – începutul lui 1918, fără o dată precisă. Această incertitudine a durat până în 1957, când corifeii scrisului istoric sovietic au decis să aleagă o dată prin vot, adică „să voteze istoria”!
„Este un scuipat în fața istoriei, o batjocură și o rușine” - acuză partidul liberal de opoziție Iabloko, încă legal, dar devenit irelevant.
Politiciana pro-rusă afiliată fugarului Ilan Șor, Victoria Furtună, a suscitat acum, în timpul războiului Rusiei împotriva Ucrainei și înaintea alegerilor parlamentare din toamnă, o epavă de partid cu denumire țipătoare, „Moldova Mare”. La o întrebare probabil regizată pusă recent de jurnalistul Gheorghe Gonța, dacă nu este mai simplu ca Republica Moldova să se unească cu România, pentru a-și rezolva toate problemele, Victoria Furtună a răspuns: „Numai dacă țara asta se va numi Moldova Mare și Parlamentul va fi la Chișinău, iar președinte va fi Victoria Furtună”. Proiectul „Moldova Mare” a fost inițiat în decembrie 1943, pentru a constrânge România de atunci, să decidă o retragere imediată din tabăra Axei, dacă dorea să salveze Moldova de Vest de anexarea sovietică.
„Cei 3000 şi ceva de români au fost mitraliaţi în masă, ucişi atât cu gloanţe, cât şi cu mijloace barbare, criminale, de la sabie la lopată sau târnăcop”.
La intrarea sovieticilor în Basarabia, pe 28 iunie 1940, unii foști deputați ai Sfatului Țării, numiți de Constantin Argetoianu în memoriile sale „pezevenchi”, au preferat să rămână în casele lor, nu s-au refugiat în dreapta Prutului.
La ceremonie a fost prezent și ambasadorul Republicii Moldova, Victor Chirilă.
Cele două republici ex-sovietice sud-caucaziene au purtat două războaie pentru regiunea Nagorno Karabah.
Are în palmares Supercupa Europei din 1987, când, la Monte Carlo, a marcat din lovitură liberă golul prin care românii i-au învins cu 1-0 pe, în epocă, sovieticii de la Dinamo Kiev.