În ultimii 30 de ani, regimul de la Tiraspol, cu sprijinul Federației Ruse, a lucrat sistematic pentru a militariza educația formală, non-formală, precum și activitățile extracurriculare destinate copiilor și tinerilor, constată Promo-Lex, organizație care monitorizează situația drepturilor omului în regiunea transnistreană. Elementele-cheie ale așa-numitei educații „patriotice” sunt îndoctrinarea politică, militarizarea, eradicarea identității naționale, glorificarea războiului și promovarea serviciului în forțele paramilitare. O rețea vastă de structuri de forță, instituții educaționale, mișcări de tineret și asociații obștești, care funcționează de facto ca extensii ale structurilor paramilitare, sunt implicate în coordonarea și implementarea activităților „militare-patriotice”. Prin intermediul acestor structuri, în 2024, au fost organizate aproape 1000 de activități „militare-patriotice”, în care au fost implicați peste 100.000 de copii și tineri. Pentru realizarea acestui obiectiv, resurse financiare tot mai mari sunt direcționate anual către organizații paramilitare care se ocupă de instruirea copiilor și tinerilor. De exemplu, în anul 2024, așa-numitul „guvern” de la Tiraspol a alocat peste 1 milion de lei (1.2 milioane de „ruble transnistrene”) pentru susținerea a doar cinci astfel de organizații, toate fondate și conduse de participanți la războiul moldo-rus din 1992 sau la alte operațiuni militare.
Copiii orfani: izolați, excluși din societate și vulnerabili în fața militarizării
Educația „militară-patriotică” din regiunea transnistreană vizează în mod deosebit cele mai vulnerabile categorii de copii, în special pe cei orfani sau lipsiți de îngrijire părintească, care nu beneficiază de mecanisme independente de apărare a drepturilor lor și sunt supuși unor perioade îndelungate de izolare instituțională. La 1 ianuarie 2024, numărul copiilor aflați în situații de risc era de 2.742, dintre care 1.476 trăiau în școli-internat sau instituții speciale. /.../ În cadrul școlilor-internat, procesul educațional este orientat în mod explicit spre formarea unei loialități profunde față de așa-numita „rmn”. Școlile-internat au ca sarcină prioritară promovarea „patriotismului” și a „identității transnistrene”, precum și dezvoltarea unui simț al responsabilității civice față de „patrie”. Educația „patriotică” în rândul copiilor orfani urmărește atingerea următoarelor obiective: (1) promovarea disponibilități de a sprijini regimul de ocupație, indiferent de circumstanțe, printr-o pregătire militară practică, (2) cultivarea unei credințe absolute în narațiunile regimului, (3) formarea unei atitudini favorabile față de război și disponibilitatea de a urma „exemplul eroic” al armatei ruse și (4) alimentarea unei percepții ostile față de malul drept al Nistrului și autoritățile constituționale ale Republicii Moldova.
Ca metode de educație „patriotică” a copiilor sunt competiții sportive cu tematică militară, exerciții care imită antrenamentele militare, reconstituiri ale unor bătălii sau scene de război, expoziții de arme, concursuri de tragere cu arme pneumatice, proiecții de filme de război, concursuri de desen și literatură cu teme militare, dar și teste de istorie în care versiunea regimului este impusă ca unică sursă de adevăr. De asemenea, copiii orfani defilează în fiecare an în uniforme militare în cadrul paradelor organizate de regimul de la Tiraspol. Pentru copiii cu vârste între 3 și 6 ani sunt organizate, de exemplu, jocuri sportive numite „câmp minat” sau „transportă muniția”, ori ateliere de modelaj cu tema „câmpul de luptă”, care introduc încă de la această vârstă concepte asociate războiului. De asemenea, preșcolarii sunt familiarizați cu simbolurile regimului de la Tiraspol și sunt expuși unor narațiuni false despre războiul moldo-rus din 1992. Astfel, încă din grădiniță, copiii orfani sunt introduși într-un mediu în care gândirea critică este descurajată și înlocuită cu supunere totală și loialitate față de așa-numita „rmn”.
În cadrul acestor activități, sunt folosite constant sloganuri, cum ar fi „a fi patriot înseamnă a onora trecutul militar al rmn”, „Rusia – garantul păcii pe pământul transnistrean”, „noi suntem soldați viteji!” sau „slujirea patriei este o onoare deosebită”, care contribuie la formarea unei identități colective centrate pe glorificarea forței armate și subordonarea necondiționată față de regimul de la Tiraspol.
Taberele de pregătire militară reprezintă un alt element central în procesul de militarizare a educației copiilor din școlile-internat. Un exemplu elocvent este tabăra „tânărul patriot al Transnistriei”, organizată încă din 1993 de către așa-numitul „minister al afacerilor interne”, care reunește anual peste 300 de elevi. În cadrul acestei tabere, elevii sunt implicați în activități precum trageri cu arme, aruncarea grenadelor, realizarea posterelor de propagandă, teste de istorie și demontarea armelor.
Rolul structurilor paramilitare
Structurile paramilitare și de forță exercită o influență directă asupra procesului educațional din școlile-internat. Împreună cu Grupul Operativ de Trupe Ruse, acestea sponsorizează școlile-internet, fapt ce le permite să-și extindă constant bazinul de recrutare. Totodată, așa-numitul „minister al apărării” de la Tiraspol, alături de „școala militară Suvorov”, „institutul militar” și Grupul Operativ de Trupe Ruse, desfășoară vizite periodice în școlile-internat, unde organizează expoziții de armament, demonstrații de tehnici de luptă și diverse festivități cu tematică militară.
O treime dintre toți copii înscriși în „corpul de cadeți republican Grigori Potemkin-Tavriceski” și „școala militară Suvorov” din Tiraspol sunt copiii orfani sau fără îngrijire părintească și copii proveniți din medii defavorizate. Odată înscriși în aceste școli militare, copiii locuiesc izolat, poartă zilnic uniformă militară și urmează un program strict, similar celui din serviciul militar. Mișcarea cadeților este unul dintre instrumentele folosite de Federația Rusă pentru a influența mentalitatea copiilor și tinerilor. Prin intermediul unui sistem educațional militarizat, Rusia și regimurile din teritoriile ocupate temporar, urmăresc familiarizarea timpurie cu structurile armate și normalizarea războiului, contribuind astfel la formarea unor generații pregătite nu doar din punct de vedere fizic, ci și ideologic pentru confruntare militară.
