Din 2018, după ce Nobelul a fost câștigat de scriitoarea poloneză Olga Tokarczuk, Academia Suedeză respectă un principiu: într-un an, distincția în domeniul literaturii este acordată unui bărbat, iar în anul următor unei femei.
Cititorul n-a reușit să citească până la capăt Satantango a maghiarului László Krasznahorkai, laureatul Nobel pentru literatură din octombrie trecut, că editorul imprintului Anansi. World Fiction (Grupul Editorial Trei), Bogdan-Alexandru Stănescu, vine cu un nou Nobel și în acest an: canadianca Anne Carson. Stănescu semnează și traducerea romanului în versuri (!!!). Au mai fost la Anansi, printre cei mai recenți nobeliari, și Jon Fosse, și Annie Ernaux, și poeta Louise Glück.
Mihai Iovănel, un critic literar atent la succesele colegilor, remarcă că până la anunțarea câștigătorului Nobel pentru literatură, romanul Autobiografia roșului de Anne Carson se vindea cu reducere de 50 la sută în cea mai mare rețea de librării din România. De obicei, asemenea reduceri sunt practicate pentru cărțile care se vând foarte lent. Adevărat, imediat după anunț, cartea lui Carson a revenit la prețul complet. Deocamdată e unica operă a scriitoarei canadiene apărută în română. Pentru obiectivitate trebuie să constatăm că în piața editorială franceză Autobiografia roșului a apărut la o editură extrem de mică și fără distribuție națională.
Anne Carson asculta muzica valurilor pe o insulă din nordul Europei când a fost anunțată că a luat Nobelul. Replica a fost scurtă: „Sunteți nebuni!”
Autobiografia roșului e cea mai cunoscută operă a Annei Carson, roman în versuri din 1998, scris pe baza fragmentelor din operele poetului grec antic Stesichor. În centrul acțiunii se află mitul lui Geryon, monstrul cu aripi roșii, ucis de Heracle. În roman, Carson îl înfățișează pe Geryon ca pe un adolescent gay modern, cu aripi, care se îndrăgostește de tânărul Heracle, care îi frânge inima.
Romanul are una dintre cele mai complexe reprezentări ale unui personaj gay din literatura contemporană de limbă engleză. Pe lângă iubirea pierdută, apare ca temă centrală și imaginea artistului ca monstru și rolul traducerii.
Și oricât de departe ar evolua scrisul și literatura, noi revenim la miturile Greciei Antice. Anne Carson îl aduce în discuție pe misteriosul poet antic Stesichor. S-au păstrat doar fragmente din opera sa. A locuit în Sicilia și sudul Italiei de azi. Opera sa a fost o punte între epopeile lui Homer și poezia lirică de mai târziu. Legenda antică spune că Stesichor și-ar fi pierdut vederea după ce a scris un poem în care o critica pe Elena din Troia pentru declanșarea războiului. Apoi a compus o odă de laudă la adresa ei, în care susținea că la Troia mersese doar o fantomă a Elenei, iar cea adevărată rămăsese în Egipt și vederea i-ar fi fost redată miraculos.
Academia Suedeză a ales-o pe Anne Carson „pentru opera sa curajoasă și inventivă, care, printr-un dialog ludic cu tradiția clasică, a creat noi forme pentru literatura contemporană”.
În vârstă de 76 de ani, Carson va primi oficial medalia și diploma în cadrul ceremoniei de la Stockholm din luna decembrie. Valoarea premiului din acest an e de 12 milioane coroane suedeze (peste un milion de dolari).
Anne Carson are 76 de ani. Este o poetă, eseistă, traducătoare, profesoară de literatură clasică și critic literar. S-a născut la Toronto în 1950. Încă din timpul școlii medii s-a pasionat de literatura Greciei Antice, studiind limba greacă și latina.
Opera sa este axată pe literatura și mitologia Greciei Antice. Carson a studiat timp de un an metrica greacă și textualistica la Universitatea St. Andrews din Scoția. De asemenea, și-a susținut teza de doctorat în literatură clasică cu titlul Odi et Amo Ergo Sum (în traducere din latină: Urăsc și iubesc — deci exist).
Prima carte a lui Carson Eros the Bittersweet: An Essay (Erosul amărui: un eseu) a fost publicată în 1986. Erosul este privit ca o experiență care îmbină plăcerea și durerea , după modelul poetei antice Sappho.
În 2013, Carson a publicat continuarea romanului Autobiografia roșului, intitulat Red Doc, în care continuă povestea lui Geryon și a lui Heracle.
În 2001, Anne Carson a fost prima femeie care a primit Premiul „T.S. Eliot” pentru volumul de poezie The Beauty of the Husband (Frumusețea soțului).
Volumul de poeme Nox este o elegie dedicată fratelui său Michael, care a părăsit de timpuriu casa părintească, a plecat în lume, și-a schimbat numele, aproape că nu a mai menținut legătura cu familia, a iubit o femeie care a murit, a avut probleme cu drogurile, a fost căsătorit de două ori, și-a supraviețuit mamei, care nu a reușit să-i înțeleagă acțiunile, și a reapărut în viața Annei Carson abia când a sosit o scrisoare din Copenhaga. Era un mesaj de la văduva sa că el murise.
Traducerile realizate de Carson din limba greacă veche (fragmente din Sappho, Electra și Antigona de Sofocle, Bakhantele de Euripide) pot fi privite ca opere de sine stătătoare.
Așteptăm octombrie viitor. Citim Autobiografia roșului. Dacă apare până atunci în Anansi și Adonis, cel mai mare poet de limbă arabă, atunci Nobelul 2027 va fi sirian. Decizia îi aparține lui Bogdan-Alexandru Stănescu.
