
Când vrei să știi cât de dezvoltat este un stat din punct de vedere economic și social, nu căuta bugete, deficit, PIB sau alte statistici sofisticate. Caută un singur indicator – mortalitatea maternă. Mortalitatea maternă este un indicator recunoscut pe scară largă ca fiind esențial pentru evaluarea stării de sănătate și a nivelului de dezvoltare socio-economică al unui stat.
Mortalitatea maternă arată cât de adânci sunt inegalitățile într-un sistem
Este singurul care ne poate arăta, prin complexitatea lui, o imagine fidelă asupra performanței unui întreg sistem social, educațional și de sănătate și care poate scoate la iveală vulnerabilități fie sistemice, fie la nivel instituțional. Mortalitatea maternă ne arată cât de adânci sunt inegalitățile într-un sistem și cât de înrădăcinată poate fi corupția mică și cea mare. Ne mai arată care sunt prioritățile clasei politice și nivelul de toleranță față de inegalități ale unei societăți. Imaginea unui întreg Guvern și a Legislativului, a tuturor structurilor publice centrale și locale se reflectă în acest indicator. Mortalitatea maternă este radiografia unui stat. A noastră, a tuturor.
O mamă de 32 de ani, din raionul Edineț, a murit în timpul travaliului. Acasă mai avea copii. Ce s-a întâmplat nu știm, pentru că versiunea oficială este că femeia a intrat în stop cardio-respirator. Nu știm dacă este un deces din cauze prevenibile sau nu. Mai știm că poliția a fost anunțată despre deces peste patru ore după ce a fost înregistrat oficial.
Ministerul Sănătății, forțat de împrejurări și interesul presei pentru subiect, a anunțat că a format o comisie care să investigheze cazul și că rezultatele acesteia vor fi făcute publice în 30 de zile. Este un termen suficient pentru ca furia să scadă și atenția opiniei publice să fie mutată către alte subiecte de actualitate.
Riscul ca o femeie să moară la naștere în Republica Moldova este de două ori mai mare ca în UE
Și totuși, de ce ne mor mamele în maternități? În Republica Moldova rata mortalității materne a fost în 2023 (ultimele date disponibile) de 16,6 decese la 100.000 nou-născuți, dublu față de Uniunea Europeană. În primii ani de pandemie, mortalitatea maternă a fost mult mai mare și a atins indici și de 59 de decese la 100.000 nou-născuți. Indicii mari ai mortalității materne a fost și unul dintre argumentele invocate de Ministerul Sănătății în 2022 pentru trecerea tuturor spitalelor raionale în subordinea Ministerului Sănătății. Pentru a înțelege dinamica din anii post-pandemie avem nevoie de cel puțin încă un an sau doi ca să ne dăm seama dacă ne mișcăm într-o direcție corectă.
Totuși, faptul că în Republica Moldova o femeie are un risc de două ori mai mare să moară la naștere comparativ cu o femeie din UE, ne indică faptul că autorităților le scapă din vedere ceva. Dar ce anume? Ce știm despre mortalitatea maternă în Republica Moldova? Care sunt cauzele deceselor, care sunt factorii de risc, câte dintre dintre aceste decese puteau fi prevenite? Nu știm nimic din toate acestea. Decesele, ca și număr absolut, nu sunt atât de mari încât să împiedice Ministerul Sănătății să analizeze fiecare caz în parte și să raporteze public rezultatele. Un raport care să ne dea răspuns la aceste întrebări însă nu există, chiar dacă de doi ani Ministerul Sănătății este unic fondator la aceste instituții medicale și a folosit mortalitatea maternă ca argument pentru a prelua sub control instituțiile medicale raionale.
Atunci, autoritățile afirmau că problema în raioane ține de multiple neconformități și greșeli în conduita clinică. De asemenea, autoritățile au promis atunci că vor demara o reformă amplă a sistemului spitalicesc, prin procurarea de servicii medicale în funcție de nevoile populației și de dotările instituțiilor medicale. Reforma spitalelor însă nu se produce și nici nu se mai regăsește pe agenda Guvernului de la Chișinău.
Problema mortalității materne ne privește pe toți
În ultimii ani au fost închise maternitățile din nouă spitale raionale, ceea ce a dus la un număr mai redus de paturi pentru obstetrică și ginecologie. Acest aspect nu este unul negativ, în esență, dar Ministerul Sănătății nu este pe deplin transparent și întârzie să ne comunice în ce raioane asistența medicală oferite mamei și nou-născutului rămâne deficitară, dacă există lacune în acordarea asistenței medicale, ce soluții se întreprind. Dotarea a 22 de maternități din țară cu tehnică medicală necesară din fonduri externe pe parcursul ultimilor doi ani a adus un beneficiu asistenței medicale, dar lipsa de cadre rămâne în continuare nerezolvată. Or, moartea mamei de la Edineț s-ar fi produs tocmai pentru că în maternitate nu exista în acea noapte niciun medic care să se fi ocupat de ea.
Conform Strategiei Naționale de Sănătate „Sănătatea 2030” și a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, Guvernul și-a asumat să reducă rata mortalității materne la 5,0 cazuri raportate la 100.000 nou-născuți vii până în 2025 și până la 2,0 cazuri la 100.000 nou-născuți vii până în 2030. În lipsa unei reforme reale a sistemului spitalicesc, aceste ținte riscă să rămână neîndeplinite.
Problema mortalității materne ne privește pe toți. Ea reprezintă nu doar o reflectare a sistemului medical din Republica Moldova, ci și a întregii societăți, a contextului socio-economic și a valorilor culturale. Guvernele au responsabilitatea de a-și adapta strategiile, de a aloca resurse adecvate și de a moderniza infrastructura medicală în funcție de nevoile reale ale populației, nu de directivele politice. Însă schimbarea nu depinde doar de autorități – fiecare dintre noi poate contribui, educându-ne copiii și pe noi înșine. Mai presus de toate, trebuie să ne asigurăm că moartea unei mame la naștere nu devine niciodată o realitate acceptată.