Retragerea trupelor rusești din Transnistria a ajuns subiect global, în discursurile de nivel înalt ale Uniunii Europene. Pare a fi în primul rând meritul Moldovei, dar aceasta și-a găsit un aliat prețios în întreaga poveste: pe Vladimir Vladimirovici Putin.
Pe 8 mai a.c., presa moldoveană a consemnat pe larg declarația Kajei Kallas, înalta reprezentantă a Uniunii Europene pentru politică externă și de securitate, din conferința de presă comună de la Chișinău cu președinta Maia Sandu, că UE ar accepta discuțiile cu Rusia dacă ar fi îndeplinite o serie de condiții ca, de pildă, retragerea trupelor rusești din Transnistria.
Faptul că un înalt oficial al UE preia acest subiect e în sine o victorie diplomatică; desigur că o astfel de declarație nu atrage automat gestul solicitat, dar problema este pusă pe un palier public global. Din informațiile publicate, nu reiese clar dacă înalta reprezentantă a făcut declarația din proprie inițiativă sau, mai probabil, la sugestia părții moldovenești. Kaja Kallas s-a referit la o listă de solicitări adresate Rusiei pentru reluarea relațiilor diplomatice, deja existentă.
Cum a prins afirmația viteză: datorită lui Putin
În sine, afirmarea problemei transnistrene într-un asemenea mod în discursul unui înalt oficial european ar fi o victorie suficientă. Afirmația cu privire la condiționarea tratativelor de retragerea trupelor rusești a prins însă viteză după weekendul 9-10 mai, atunci când Kaja Kallas a repetat-o. Cine a instigat-o să facă asta? Nimeni altul decât președintele rus, Vladimir Putin, care, în cunoscutul stil persiflant, a sugerat Europei, chiar în acel weekend, să-l numească în chip de reprezentant pentru negocieri pe fostul cancelar german Gerhard Schröder, total discreditat în Uniunea Europeană pentru apartenența lui la consiliile de administrație ale companiilor de energie ale statului rus. După ce s-a obosit să explice că Schröder a devenit lobbistul de înalt nivel al companiilor rusești de stat, înalta reprezentantă a repetat cerința ca trupele rusești să fie retrase în Transnistria. Declarația a ajuns în Politico.eu, site-ul de căpătâi al întregii bule europene, prinzând viteză la un alt nivel.
Ce nu trebuie să piardă Moldova din vedere
Mesajele foarte pozitive lansate de înalta reprezentantă pentru politica externă și de securitate a UE la Chișinău, și nu numai, sunt cu siguranță încurajatoare. Atunci când însă Kaja Kallas spune că aderarea Moldovei la Uniunea Europeană nu este condiționată de rezolvarea problemei transnistrene și că asta e poziția politică a UE, afirmația trebuie interpretată în context strict politic, așa cum am arătat deja. Dacă Europa are toate motivele politice de a primi Moldova cu brațele deschise, cât timp aceasta își păstrează actualul traseu politic, cooptarea Transnistriei așa cum e, de pildă, statutul de cetățean european pentru 3-400.000 de transnistreni, care au dobândit automat statutul de cetățeni ai Republicii Moldova, e problematică. Problematic e și regimul mărfurilor care tranzitează Transnistria, în condiții neclare, uneori, chiar pentru statul moldovean, ceea ce ar putea constitui, de pildă, o amenințare de sănătate la adresa UE.
O altă problemă este și greutatea care este atribuită, de regulă, afirmațiilor înaltului reprezentant al Uniunii Europene pentru politică externă și de securitate. O butadă care a circulă prin Bruxelles, atribuită lui Jean-Claude Juncker, spune că „Înaltul reprezentant al Uniunii Europene nu este nici înalt, nici reprezentant / reprezentativ” (în engleză, „representative” înseamnă ambele lucruri). Dacă e puțin probabil ca fostul președinte al Comisiei să fie autorul ei, ea evidențiază, totuși, problema unei poziții care depinde, în ultimă instanță, de un consens al liderilor de țară, din păcate nu totdeauna atins. Politician mai vocal predecesorul Kajei Kallas, Josep Borrell s-a aflat adesea în ofsaid, și a fost ridiculizat, poate pe nedrept, pentru atitudini politice fără acoperire.
Desigur că aderarea Moldovei este privită, la Bruxelles, cu ochi buni nu numai de către Kaja Kallas, ci și de o mare parte a establishment-ului. Manevrele bilaterale, cu marile capitale ale Europei, ar reprezenta însă un plus nu doar binevenit, ci și necesar, în impunerea discursului diplomatic al Moldovei.
