Politicienii de la Comrat au găsit un nou pretext de a se ridica pe baricade împotriva Chișinăului: ei refuză să se conformeze noului Cod Electoral al Republicii Moldova, adoptat în decembrie 2022, care prevede că autoritatea electorală din cadrul Autonomiei Găgăuze nu se mai numește Comisie Electorală Centrală, ca mai înainte, ci Consiliul Electoral Central. Denumirea veche, prevăzută de legea privind statutul Autonomiei Găgăuze, adoptată în decembrie 1994, le place mai mult, schimbarea este văzută ca un atentat la unul dintre simbolurile importante ale entității administrative găgăuze.
Prevederi distructive
Pare amuzant, dar rădăcina conflictului e mult mai adâncă. Liderii găgăuzi concep autonomia ca pe un stat în stat și insistă asupra punerii în aplicare a tuturor prevederilor statutului UTA Gagauz-Yeri, inclusiv unele vădit în contradicție cu caracterul unitar al statului nostru, stipulat de Constituție. Pe de altă parte, liderii politici de la Chișinău, cu excepția celor pro-ruși, se opun, pasiv, instinctiv, presiunilor venite de la Comrat, pentru a nu vulnerabiliza și mai mult Republica Moldova. Acțiunile unor politicieni găgăuzi pot fi privite și ca participare, conștientă sau nu, la războiul hibrid dus de Moscova împotriva Chișinăului, Autonomia fiind folosită ca „ancoră” pentru a ne limita mișcarea spre Europa și a ne menține în spațiul „lumii ruse”.
Denumiri identice
Conform legii ce stabilește statutul juridic al Autonomiei Găgăuze, menționate mai sus, Adunarea Populară de la Comrat are funcțiile unui organ reprezentativ regional, iar printre competențele sale se numără „fixarea, organizarea şi efectuarea alegerilor de deputaţi în Adunarea Populară şi aprobarea componenţei Comisiei Electorale Centrale pentru efectuarea alegerilor”.
Votând această lege, legislatorii noștri de atunci nu au acordat atenție faptului că în Constituția Republicii Moldova, adoptată anterior, în iunie 1994, autoritatea electorală națională se numea de asemenea Comisia Electorală Centrală. (Conform articolului 62 din Constituție, „Curtea Constituţională, la propunerea Comisiei Electorale Centrale, hotărăşte validarea mandatului de deputat sau nevalidarea lui în cazul încălcării legislaţiei electorale”).
Existența a două instituții cu denumiri identice la Chișinău și Comrat nu a deranjat pe nimeni și s-a reflectat în actele normative elaborate și adoptate în continuare. În 1997, la 21 noiembrie, a fost adoptat Codul Electoral al Republicii Moldova care prevedea constituirea Comisiei Electorale Centrale ca autoritate electorală permanentă. (Până atunci, comisiile electorale se formau pentru fiecare scrutin în parte și se dizolvau după încheierea lor).
În mod similar, în Regulamentul Autonomiei Găgăuze, adoptat în 1998, de Adunarea Populară, se introduce, prin articolul 47, stipularea că „Tribunalul Găgăuziei, la propunerea Comisiei Electorale Centrale a Găgăuziei, hotărăște validarea mandatului de deputat sau nevalidarea lui în cazul încălcării legislației electorale”. Observăm că articolul 47 din Regulamentul Autonomiei Găgăuze repetă articolul 62 din Constituția Republicii Moldova, cu diferența că Curtea Constituțională e înlocuită cu „Tribunalul Găgăuziei”, inexistent. În ce mod Tribunalul de la Comrat devenea un fel de „curte constituțională” a unității teritoriale autonome rămâne să ghicim.
Federalizarea de facto
Regulamentul conține și alte stipulări care ridică semne de întrebare asupra adevăratului scop al autorilor. De exemplu, în articolul 3 (1) Autonomia Găgăuză apare ca o entitate independentă din punct de vedere politic și economic – „Unica sursă a puterii, unicul exponent al independenței politice și economice a Găgăuziei este poporul ei (s.n.), care își exercită puterea atât în mod direct, cât și prin autoritățile publice”.
Da, „Găgăuzia soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale, în interesul întregii populaţii, problemele dezvoltării politice, economice şi culturale”, dar numai prin acțiuni „care nu vin în contradicţie cu Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova”, spune legea cu privire la statutul juridic special al Gagauz-Yeri. Se pare însă că la Chișinău nimănui nu i-a păsat de acest lucru.
Prin aceeași lege, Chișinăul i-a înmânat Comratului și dreptul de a selecta judecătorii, procurorii, șefii de poliție și chiar șefii Direcției de securitate națională din regiune (art. 20-23), subminând astfel unitatea sistemului judecătoresc, polițienesc și de securitate, oferindu-le, de facto, posibilitatea de a avea justiție, poliție și servicii speciale proprii. Prin incompetența și coruperea deputaților agrarieni, care dețineau majoritatea parlamentară la acea vreme, statul moldav unitar era de facto federalizat. Bașcanul devenea în mod automat membru al guvernului, iar „conducătorii direcţiilor de branşă” erau incluşi, la propunerea guvernatorului, „în componenţa colegiilor ministerelor şi departamentelor Republicii Moldova” (art.19). E adevărat, unele prevederi, cele cu privire la procurori, au și fost declarate între timp neconstituționale de către Curtea Constituțională, dar întrebarea cum s-a întâmplat că deputații Parlamentului i-au oferit Moscovei o asemenea pârghie asupra propriului stat rămâne fără răspuns.
Locuri în Parlament
În continuarea acestui efort de federalizare a Republicii Moldova, s-a insistat și se mai insistă ultimativ ca găgăuzilor să li se repartizeze în mod obligatoriu 5 locuri în Parlament, din considerentul că ei ar constitui 5 la sută din numărul total al alegătorilor la nivel național. În realitate, numărul alegătorilor găgăuzi fiind de aproximativ 129.000 de persoane, conform datelor din Registrul de Stat al Alegătorilor, ei reprezintă doar 3,9% din numărul total de 3.299.794 al alegătorilor înscriși în listele electorale ale Registrului de Stat. În condițiile în care politicienii din autonomia găgăuză au devenit un fel de curea de transmisie a intereselor rusești în Republica Moldova, asemenea concesii, acceptabile într-un stat democratic, ar fi iresponsabile.
CEC-ul neputincios
E vizibil efortul Comratului să construiască niște realități politice paralele și un sistem electoral plasat în afara legislației electorale din Republica Moldova. (Și nu e întâmplător faptul că pe majoritatea site-urilor găgăuze nu găsești simbolurile statului nostru, iar unele din ele au adrese cu terminația .ru, deși sunt plătite din bani publici). Comratul a elaborat și adoptat, în 2015, un cod electoral care nici măcar nu face trimitere la Codul Electoral al Republicii Moldova, iar „Comisia Electorală Centrală a Găgăuziei” nu găsește de cuviință să se conducă în activitatea ei de vreun document elaborat de CEC, ea „elaborează și publică”, propriile „acte normative, necesare pentru aplicarea și respectarea normelor de drept în domeniul finanțării campaniilor electorale”. Actele normative legate de finanțarea partidelor și campaniilor electorale, adoptate de CEC, nu se aplică la Comrat. Și alegerile bașcanului în 2023 au demonstrat cu claritate acest fapt.
CEC a fost neputincios în cazul Evgheniei Guțul, „taburetul” lui Șor, care a câștigat alegerile corupând alegătorii, finanțând o rețea de votanți la comandă, cu încălcări strigătoare la cer, așa încât i-a revoltat până și pe liderii PSRM (care au făcut o declarație, dar au refuzat să conteste rezultatele, ca să nu supere Moscova). Dispunând de propriul CEC și de „propria” Curte de Apel, Comratul a scuipat pe legile statului unitar.
Noul cod electoral
În decembrie 2022, Chișinăul a adoptat un cod electoral nou, în care, printre alte schimbări, se stabilește „sistemul organelor electorale” (art. 17), ce include „a) Comisia Electorală Centrală; b) consiliile electorale de circumscripție de nivelurile al doilea și întâi; c) birourile electorale ale secțiilor de votare; d) Consiliul Electoral Central al Găgăuziei”. „(2) În sistemul organelor electorale, Comisia Electorală Centrală este organul electoral ierarhic superior care activează permanent”, iar „(6) Consiliul Electoral Central al Găgăuziei este parte integrantă a sistemului organelor electorale ale Republicii Moldova și exercită atribuțiile organului electoral central în cadrul alegerilor regionale în condițiile prezentului cod și ale actelor normative locale”.
Noutatea e că nu mai există două comisii electorale centrale, iar Consiliul Electoral Central al Găgăuziei este obligat să țină cont de Codul Electoral al Republicii Moldova. În rest, ei pot aplica „actele normative locale”, cu condiția că acestea nu contravin Constituției și legislației electorale naționale. Asta se cere de la Comrat și aceasta refuză de fapt să accepte Adunarea Populară. Nici la trei ani după intrarea în vigoare, noul Cod Electoral al Republicii Moldova nu se aplică în Autonomie, iar bășcănița Evghenia Guțul, le trimite, din închisoare, deputaților Adunării Populare mesajul să reziste „încercărilor autorităților centrale să ia sub control total procesele electorale din Găgăuzia”. „Controlul total” înseamnă de fapt aplicarea prevederilor Codului Electoral, inclusiv a celor referitoare la finanțarea campaniilor electorale.
Ultima picătură ce a umplut paharul
Probabil, dezmățul lui Șor (recte FSB) în Autonomia Găgăuză, care de altfel continuă și după arestarea Evgheniei Guțul (majoritatea politicienilor de la Comrat se comportă de parcă i-ar fi depus jurământ de credință oligarhului protejat de Rusia), l-a determinat pe noul ministru al Justiției să solicite Curții Constituționale să se pronunțe asupra unor prevederi ale legii privind statutul Autonomiei.
El pune la îndoială dreptul Adunării Populare de a demite membrii Consiliului Electoral Central din Autonomia Găgăuză (cum s-a întâmplat nu demult). „Codul de bune practici în materie electorală al Comisiei de Veneția (CDL-AD(2002)023rev2-cor) stabileşte că un organ imparțial trebuie să aplice legislația electorală, iar organele care numesc membrii comisiilor electorale nu trebuie să fie libere să îi revoce după bunul plac. Când un organ legislativ regional politic controlează componența comisiei electorale, aceste garanții nu pot fi asigurate”, se spune în sesizarea semnată de Vladislav Cojuhari.
La solicitarea SIS și Inspectoratului General de Poliție, ministrul Justiției a cerut Curții Constituționale să clarifice implicarea Adunării Populare și a bașcanului în „organizarea funcțiilor suverane ale statului (securitate națională, administrare electorală, nu generează lanțul de comandă al poliției)”. „Într-un stat unitar, autoritățile centrale (ministerele, SIS, CEC) trebuie să dețină controlul deplin asupra structurilor lor teritoriale pentru a asigura o aplicare uniformă а legii. Implicarea Adunării Populare în numirea şefilor de direcții (pe domeniile justiție, securitate, poliție, electoral) transformă aceste instituții naționale în autorități de „subordonare hibridă", ceea ce fragmentează autoritatea statului pe teritoriul UTA Găgăuzia”, argumentează ministrul. Din punctul său de vedere, acum autonomia Găgăuziei există „alături" de Constituție, nu în cadrul ei.
Sensul lamentărilor
Președinta Maia Sandu și spicherul Igor Grosu au încercat să deblocheze conflictul, întâlnindu-se cu deputații Adunării Populare și primarii din localitățile găgăuze. Șor, prin intermediul Evgheniei Guțul, le ordonă „să nu cedeze”. Faptul că autoritățile statului s-au apucat, în sfârșit, să aducă legea privind statutul special al Autonomiei în conformitate cu Constituția și legislația Republicii Moldova provoacă o reacție virulentă mai cu seamă în rândul politicienilor legați de Moscova, căci le îngustează posibilitățile de a șantaja Chișinăul. Fără corectarea „erorilor” inițiale, relația dintre Chișinău și Comrat nu are cum să se normalizeze. Aceasta ar trebui să înțeleagă și europenii care se lasă influențați de lamentările politicienilor găgăuzi pro-ruși.
