Nicolae Negru este scriitor, jurnalist, comentator politic. A debutat în presă odată cu perestroika lui Gorbaciov, semnând articole publicistice în revistele Literatura și arta, Nistru-Basarabia. A fost redactor-șef al revistei „Mass-media în Republica Moldova” și al portalului „Moldova Azi” (1998-2008), editate de Centrul pentru Jurnalism Independent. A colaborat la Convorbiri literare (Iași), Jurnal de Chișinău, Jurnal TV, Radio Vocea Basarabiei, 10TV. În ultima perioadă a scris editoriale pentru Ziarul Național și a comentat evenimentele politice din Republica Moldova la Radio Europa Liberă, Moldova 1.
După înfrângerea, rușinoasă, năucitoare, în alegerile parlamentare din Republica Moldova, Moscova caută justificări pe măsură. Prima e, firește, că alegerile au fost „șarlatanești”, că autoritățile „au manipulat deschis cu voturile alegătorilor”, că transnistrenilor doritori să voteze li s-au pus piedici etc.
NICOLAE NEGRU, comentator politic, editorialist Veridica: Calea spre UE e deschisă pentru următorii patru ani: PAS a obținut majoritatea parlamentară de 55 de mandate și poate forma de sine stătător guvernul. De menționat că pentru integrarea europeană au votat majoritatea absolută a cetățenilor, atât cei din interiorul cât și din afara Republicii Moldova.
Un consătean m-a întrebat pentru cine votez pe 28 septembrie. Iată ce i-am răspuns:
Ion Ceban, primar al Chișinăului și unul dintre liderii Blocului electoral „Alternativa”, a răbufnit zilele trecute, afectat profund de un pliant electoral difuzat de PAS, în care cetățenii sunt avertizați despre posibilele consecințe ale alegerilor din 28 septembrie, dacă vor vota venirea la putere a unor formațiuni pro-rusești.
Apar primele rezultate ale consolidării forțelor pro-ruse: conform ultimului sondaj iData, odată cu constituirea blocului electoral „patriotic” pro-Rusia, numărul intențiilor de vot pentru acest bloc au egalat, dacă nu au depășit (cifrele se află în limita marjei de eroare) numărul celora care se declarau înclinați să voteze cu PAS (25,2% și, respectiv, 24,3%, posibilele voturi din stânga Nistrului, din Tighina și din afara Republicii Moldova nu au fost luate în calcul).
Blocul electoral patriotic al lui Dodon, Voronin, Vlah și Tarlev a ales să marcheze ziua de 24 august (1944), când armata sovietică a învins armata germană în operația Chișinău-Iași. E grăitor că făloșii liderii ai acestui bloc numit atât de pretențios au ignorat demonstrativ ziua precedentă de 23 august (1939), când Stalin a bătut palma cu Hitler să împartă Europa, inclusiv România.
Primesc un mesaj de la un coleg cu care ne cunoaștem de mult timp: Republica Moldova „nu a mai fost niciodată atât de polarizată”, îmi scrie el, dând vina, în primul rând pe politicienii „de la putere și din opoziție”, apoi pe influența propagandei ruse. Ca să depolarizăm și să consolidăm societatea trebuie să le cerem politicienilor să întreprindă măsuri de „corectare” a situației, consideră colegul meu.
Ce ascund așa zisele alegeri din localitățile separatiste ale Republicii Moldova, cum se explică participarea atât de anemică - 102 mii de alegători (26,01%) din circa 394 mii de alegători înscriși în listele electorale?
Se discută tot mai intens în ultima vreme despre garanțiile de securitate care îi pot fi oferite Ucrainei în cazul în care acceptă planul de pace propus de americani. Ce e de făcut dacă, după o perioadă de încetare a focului, Rusia își recapătă forța necesară, economică, financiară, militară, și atacă din nou statul ucrainean?
E ciudat să vezi reacții similare din partea lui Dodon și a unor foști unioniști din mass-media lui Plahotniuc la așa-zisul „plan de pace” din 28 de puncte, atribuit lui Trump.
Toată lumea a observat diferența dintre mesajul personal al Maiei Sandu, transmis cu ocazia morții lui Ilie Ilașcu, și mesajul semnat de ea ca președintă a Republicii Moldova?
Strategia privind relațiile cu Rusia în contextul integrării europene și al intențiilor lui Putin, clar exprimate, și prin vorbe, și prin fapte, de refacere a imperiului rus, este cât se poate de simplă: se mențin toate legăturile ce nu împiedică procesul de aderare la UE și se reacționează la niște situații și probleme concrete.