„În ultimii ani, Academia Română a acţionat la unison cu Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova. Avem datoria în această lume să ne manifestăm ca români, deţinători ai identităţii româneşti şi purtători de mesaje româneşti, în ciuda globalizării. Lumea a fost înţeleasă de către părinţii fondatori ai Uniunii Europene ca un concert al naţiunilor. Ei n-au visat niciodată dizolvarea naţiunilor într-una singură, cum a vrut regimul comunist să facă poporul muncitoresc unic, vorbitor al unei singure limbi, limba proletariatului de pretutindeni, adică limba rusă. Nu facem nimic dacă înlocuim limba rusă cu altă limbă. Suntem obligaţi şi de istorie şi de contemporanii noştri să cultivăm identitatea românească” – a declarat, luni, președintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop, citat de presa de la București.
Povestește Pop: „Eu am fost prima oară în Basarabia în anul 1990. Încă exista Uniunea Sovietică şi s-a ţinut o mare adunare naţională, acolo, în apropiere de Mitropolie şi de clădirile oficiale ale statului, şi au vorbit mulţi cu un entuziasm extraordinar, plin de steaguri tricolore şi cred că imnul era atunci Deşteaptă-te Române şi în Republica Moldova şi un primar ţăran dintr-un sat din nordul Moldovei a zis cam aşa: Eu sper ca data viitoare, când ne vom aduna aişi, să lipsască chetroiu ista. Chetroiu era statuia lui Lenin. Eu sper ca data viitoare, când ne vom întâlni aici, să nu mai existe graniţă între Academii şi, cine ştie, poate şi între (state), integrate amândouă în Uniunea Europeană. ”
În cadrul sesiunii festive dedicate împlinirii a 160 de ani de la fondarea Academiei Române, și preşedintele Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, Ion Tighineanu, a elogiat, la rândul său, ceea ce a numit vocaţia reîntregirii, manifestată de cele două academii româneşti: „Colaborarea dintre Academia Română şi Academia de Ştiinţe a (Republicii) Moldova a cunoscut o dezvoltare fără precedent. Am trecut de la contacte sporadice la parteneriate durabile şi la o viziune comună. Planul de acţiuni comune, marcarea sărbătorilor identitare, iniţiativele dedicate lui Mihai Eminescu, conferinţele comune, şcolile de vară etc., toate acestea exprimă un proces coerent şi ireversibil. Nu mai vorbim despre cooperare, vorbim despre convergenţă. Un moment definitoriu îl constituie crearea Consiliului Academic Român la 26 martie în incinta Academiei Române. Pentru prima dată, în istorie recentă, instituţiile academice din spaţiul românesc se regăsesc într-un cadru comun de cooperare strategică. Această iniţiativă reflectă existenţa unei comunităţi academice unite prin valori, tradiţie şi responsabilitate faţă de prezent şi viitor. În lumea contemporană, ştiinţa are un limbaj universal. Marile provocări ale secolului XXI nu pot fi abordate decât prin cooperare. În acest context, consolidarea spaţiului academic românesc nu este doar un gest simbolic, ci o necesitate strategică.”
