Biserica şi Armata sunt instituţiile în care românii au cea mai mare încredere, în timp ce Parlamentul se situează pe ultimul loc din acest punct de vedere, potrivit Barometrului Informat.ro - INSCOP Research, ediţia a VII-a, realizat în perioada 12-14 ianuarie și citat, joi, de presa de la București.
Președinția, justiția, guvernul – cote derizorii
Potrivit sursei, Biserica se află pe primul loc în topul încrederii publice, 63,9% dintre respondenţi declarând că au destul de multă şi foarte multă încredere în această instituţie, în creştere faţă de 57,7% înregistrat în iulie 2025.
Urmează Armata, cu un nivel de încredere de 61,8% (faţă de 63% în iulie 2025), şi Poliţia, cu 50% (faţă de 43,2% în iulie 2025).
Clasamentul continuă cu Preşedinţia, care înregistrează un nivel de încredere de 27,9% (faţă de 34,8% în iulie 2025), Justiţia, cu 25,4%, şi Guvernul, cu 18,4% (faţă de 20,4% în iulie 2025).
Pe ultima poziţie se află Parlamentul, cu doar 11,9% încredere destul de multă şi foarte multă, în scădere faţă de 14,5% în iulie 2025.
Metodologie
Datele au fost colectate în perioada 12-15 ianuarie 2026, prin metoda interviului telefonic asistat de calculator (CATI).
Eşantionul a fost unul simplu, stratificat, format din 1.100 de persoane, reprezentativ pentru populaţia neinstituţionalizată a României, cu vârsta de 18 ani şi peste, în funcţie de criterii socio-demografice relevante (sex, vârstă, ocupaţie).
Eroarea maximă admisă a datelor este de ±3%, la un nivel de încredere de 95%.
Repere simbolice de stabilitate şi identitate
Potrivit directorului INSCOP Research, Remus Ştefureac, instituţiile percepute ca nepolitice domină încrederea publică.
El spune că Biserica şi Armata rămân repere simbolice de stabilitate şi identitate, semn că populaţia caută ancore de continuitate în afara jocului politic propriu-zis. Este un tipar clasic în societăţi cu neîncredere structurală în clasa politică. Instituţiile politice sunt captive într-un deficit structural de credibilitate. Nu vorbim doar de nemulţumiri conjuncturale, ci de o neîncredere cronicizată în instituţiile reprezentative. Asta indică o ruptură între cetăţeni şi mecanismele clasice ale democraţiei reprezentative, ceea ce alimentează populismul, discursul anti-sistem şi formulele radicale de reprezentare politică - conchide sociologul Remus Ştefureac.
