Etnic maghiar, născut pe 22 martie 1937, la Agrişu Mic, în jududețul Arad (vest), Emeric Ienei a jucat la Steaua Bucureşti între 1954 şi 1969 (254 de meciuri, 7 goluri), echipă cu care a câştigat, în 1986, ca antrenor, Cupa Campionilor Europeni.
Pentru această performanţă a fost decorat, în martie 2008, cu Ordinul 'Meritul Sportiv' Clasa a II-a cu baretă.
Pe 8 mai 1998, colonelul în retragere Emeric Ienei din Ministerul Apărării Naţionale a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea).
Ca antrenor, el a condus echipa naţională de fotbal a României în două mandate – calificări la Cupa Mondială din 1990, Italia, după o absență de 20 de ani, și, respectiv, Campionatul European din 2000, din Belgia și Olanda -, precum şi reprezentativa Ungariei.
La turneul final mondial din Italia, într-un meci memorabil, România a învins, în grupe, cu 2-0, selecționata defunctei Uniuni Sovietice, după două goluri marcate de stelistul Marius Lăcătuș.
La nivel de club, Ienei a antrenat formaţiile FC Bihor, CS Târgovişte, MOL Fehervar (Ungaria), Panionios (Grecia) şi FCU Craiova.
Ca jucător, a mai activat la UTA Arad şi Kayserispor (Turcia).
Într-un comunicat publicat pe pagina oficială de Facebook, Clubul Sportiv al Armatei Steaua anunţă cu regret trecerea în nefiinţă a celui care a dus echipa în rândul marilor cluburi europene.
Liga Profesionistă de Fotbal transmite, la rândul său, condoleanţe familiei fostului tehnician și menţionează că meciurile următoare din competițiile interne vor fi precedate de un moment de reculegere în memoria lui Ienei.
Numeroase pesonalități ale fotbalului românesc și-au exprimat durerea după moartea marelui antrenor.
