Autoritățile sovietice au interpretat unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918 printr-o lentilă strict penală și ideologică, transformându-o dintr-un act politic și istoric într-o pretinsă „infracțiune contrarevoluționară”. În anchetele NKVD, inclusiv în dosarul preotului Alexandru Baltaga, votul din Sfatul Țării și contextul unirii sunt prezentate drept „răsturnare a puterii sovietice” și „trădare a Rusiei Sovietice”, marcând astfel procesul prin care un eveniment fondator al istoriei Basarabiei a fost criminalizat retrospectiv în logica represiunii politice sovietice.
