Protestele violente care au loc în ultimul timp în mai multe state ale UE, inclusiv cu participarea elevilor și studenților, sunt organizate după același scenariu, ceea ce ne face să înțelegem că au un centru de comandă comun. Este opinia doctorului în fizică și profesorului, Dorin Dușciac, cercetător la Comisariatul pentru Energie Atomică din Paris, fost viceministru al Mediului din Republica Moldova, care a explicat, într-un interviu pentru Veridica.md, cum nemulțumirea francezilor provocată de creșterea prețurilor este folosită în interesele Rusiei și ale altor regimuri autoritare, în încercarea de a crea haos în Europa.
VERIDICA: Dle Dușciac, pe 5 noiembrie a.c., Franța a intrat pentru o zi în grevă generală și au fost organizate proteste de amploare la nivel național. Din relatările presei, greva a afectat transportul și activitatea școlilor. Ce s-a întâmplat mai exact la Paris în acea zi?
DORIN DUȘCIAC: În ziua respectivă, multe întreprinderi de stat din domeniul transporturilor s-au aflat în grevă. Dar în Franța există o lege care prevede că, în astfel de cazuri, serviciile publice sau firmele private care activează în domenii-cheie trebuie să asigure un nivel minim de deservire a populației. Este vorba despre transporturi, cantine, poșta și altele. De asemenea, joia trecută au avut loc greve în multe licee și universități, dar aici este vorba nu atât de protestele personalului administrativ și academic, cât despre cele ale elevilor și studenților. Grevele au fost cumva conduse de sindicatele de stânga, ca de obicei, pentru că în Franța există sindicate de stânga și sindicate de dreapta.
Tineri protestatari francezi ar fi provocați de Rusia și s-ar afla sub paravanul lui Melenchon
VERIDICA: Prin ce se deosebesc protestele de acum de cele din anii trecuți, organizate de mișcarea Vestele Galbene? Și de ce, în viziunea dvs., astăzi acțiunile de protest au luat o asemenea amploare?
DORIN DUȘCIAC: Din mai multe motive. Întâi de toate, pentru că în Franța se apropie alegerile prezidențiale din 2027. În astfel de perioade, protestul pașnic este un fenomen normal, prin definiție, care demonstrează că societatea începe să fiarbă. Să ne amintim că Vestele Galbene au protestat în 2018, la începutul mandatului lui Macron. Totuși, cred că atât atunci, cât și acum au fost implicați rușii, deși la acea vreme nu erau atât de performanți. Eu, de exemplu, credeam că „vestele” au dispărut, dar văd că sunt bine-mersi resuscitate, când este nevoie. Pur și simplu, inițial, Rusia a preluat aceste practici de la o anumită etapă, iar acum acțiunile Vestelor Galbene sau ale Black Bloc sunt provocate de ruși, după cum se observă, încă de la etapa zero.
Black Bloc sunt grupări radicale și foarte violente de ultra-stânga. Nu sunt numeroase, fiind formate din câteva zeci de oameni, dar sunt capabile să provoace dezordini. Mai degrabă sunt provocatori decât actori principali. Masa lor de manevră o constituie tineri, în mare parte minori din cartiere sărace. Foarte mulți dintre ei sunt ușor de manipulat, pentru că sunt implicați în traficul de droguri și cu ei se lucrează ușor la nivel de TikTok și de alte rețele sociale. Iar paravanul politic al acestor acțiuni este mișcarea La France Insoumise, adică „Franța nesupusă”, a lui Jean-Luc Melenchon.
VERIDICA: Ce dovezi există că Rusia se află în spatele acestor mișcări extremiste?
DORIN DUȘCIAC: Ca de obicei, Rusia recurge la mijloace hibride. În acest caz, rușii văd că există o nemulțumire organică, generată de cauze absolut reale: scăderea nivelului de viață, creșterea prețului motorinei sau unele probleme în sistemul educațional. Iar atunci când pentru ei devine oportun, preiau și exploatează aceste tensiuni. Despre aceasta au scris Financial Times și alte publicații, care au arătat că mesajele transmise de mișcările extremiste se asemănau între ele, că incitau la violență și erau adresate unor segmente-țintă ale populației: tinerilor și adolescenților. Așa s-a întâmplat și înainte de 17 octombrie a.c., când a avut loc primul episod de violențe stradale, și o săptămână mai târziu, pe 24 octombrie a.c., și din nou pe 31 octombrie a.c. Mai mult, este foarte ciudat cum, în zeci de orașe din toată Franța, apar sute sau mii de tineri care acționează în același mod. E clar că li s-au transmis același instrucțiuni, chiar dacă ei poate nici nu și-au dat seama că este vorba de instrucțiuni și s-au lăsat manipulați fără să-și pună prea multe întrebări. Așa funcționează manipularea, de fapt.
„Realitatea nu-i chiar atât de sumbră, încât să justifice aceste proteste”
VERIDICA: Dacă vorbim despre protestele elevilor și studenților, nu le putem pune pe seama eventualei agitații preelectorale din Franța, întrucât tinerii protestează acum în multe țări europene împotriva reducerilor bugetare din învățământ, a numărului prea mare de elevi în clase și a lipsei de profesori. Într-adevăr avem o criză a educației la nivelul UE sau și acesta este un joc din culise?
DORIN DUȘCIAC: Nu cred că la proteste apar tineri care au spart ușile bibliotecilor, pentru că nu li s-a dat voie să citească. Nu sunt tineri atât de însetați de carte, încât, vezi Doamne, dacă sunt 30 în clasă, n-au găsit timp să-i pună profesorului întrebări despre Platon și Socrate. Să fim serioși. Aici e o foarte mare doză de ipocrizie. Francezii mai în vârstă, de exemplu, colegii mei de muncă, se miră că tinerii de astăzi se revoltă că ar fi 26-30 în clasă, în timp ce ei erau peste 40. Sau noi, când învățam la Chișinău, eram 28 în clasă la Școala nr. 11 și 32 – la Liceul „Eliade”, dar nu era nimic ieșit din comun. Evident, nu există niciun sistem de învățământ public perfect în lume, dar nu ne-am apucat să dăm foc și să prădăm magazinele din această cauză.
Se mai plâng că nu au profesori. În primul rând, în Franța, accesul în sistemul public este dificil și funcționează încet. În al doilea rând, în anumite zone, poate să apară o penurie de profesori, inclusiv din motive de ordin administrativ. Dar nu cred că elevi de 15 ani sufereau atât de tare că nu făceau de trei săptămâni ore de matematică sau de engleză. În al treilea rând, nu exclud că pe alocuri poate exista într-adevăr o criză în sensul ăsta, pentru că mulți refuză să fie profesori în cartierele defavorizate tocmai din cauza că pot fi agresați de către elevii din clasele mari. Totodată, dacă tot vorbesc despre lipsa fondurilor pentru educație, de ce au dat foc mai multor școli, printre care și unui liceu nou, a cărui renovare a costat 74 de milioane de euro?
Tinerii din stradă, probabil, nu au nicio legătură cu școala. În Franța, învățământul secundar este obligatoriu până la vârsta 16 ani, după care nimeni nu te poate obliga să calci pragul liceului, dacă nu vrei. De aceea, constat că, în mare parte, tinerii care au devastat și vandalizat clădiri nu sunt elevi sau studenți, ci provin din cartiere defavorizate și stau toată ziua pe rețelele sociale, se ocupă cu traficul de droguri sau nu au ce să facă.
Protestele tinerilor din alte state europene au aceeași tipologie, ceea ce dă de înțeles că au și un centru de comandă unic. Pentru că prea izbitor se aseamănă și perioada în care se desfășoară, și revendicările înaintate, care nu au prea multe în comun cu realitatea. Repet, realitatea pe teren nu-i chiar atât de sumbră, încât să justifice aceste proteste. Nu poți să spui că învățământul în Franța s-a prăbușit. Dimpotrivă, dacă s-au făcut schimbări în sistemul de educație francez, acestea au fost mai mult pozitive decât negative.
„Există mai multe regimuri autoritare, care au interesul să provoace tulburări în statele democratice”
VERIDICA: Dacă centrul de comandă al acestor proteste se află în Rusia, ce anume ar putea să urmărească Moscova prin acest haos creat în Europa?
DORIN DUȘCIAC: De fapt, aici este o nebuloasă întreagă. Există mai multe state cu regimuri autoritare, care au interesul să provoace tulburări în statele democratice. În ultimele săptămâni, s-a vorbit destul de mult despre o conlucrare eficientă în această direcție între Rusia, Iran și unele grupuri din aceeași galaxie a autoritarismului și a dictaturi, cum ar fi, de exemplu, mișcările din Yemen. Cu alte cuvinte, sunt mai mulți actori implicați, care acționează în comun, într-un fel de alianță, cu scopul de a destabiliza statele care le amenință existența ca regimuri dictatoriale.
VERIDICA: În Hexagon protestează totuși nu doar tineri, dar și oamenii mai în vârstă, nemulțumiți de creșterea prețurilor la carburați, la alimente și la chirie. Viața în Paris s-a scumpit într-adevăr într-un mod atât de îngrijorător?
DORIN DUȘCIAC: Da, viața s-a scumpit. Dacă, până la izbucnirea războiului din Iran, prețul unui litru de motorină se afla în scădere de câțiva ani și ajunsese la circa 1 euro și 65 de cenți, după intervenția SUA în Iran a început să crească. Ieri, de exemplu, litrul costa 2 euro și 40 de cenți. Și la alimente se simte clar majorarea prețurilor, iar la chirie nu știu, pentru că piața imobiliară este una mai complexă și are propriile reguli. Dar eu de la bun început am spus că există într-adevăr motive de nemulțumire. Macron își încheie cele două mandate, de care francezii nu au fost mulțumiți, deși, în viziunea mea, prestația sa nu a fost chiar atât de catastrofală. Putea să facă anumite lucruri mai bine, dar totuși a condus țara în condiții extrem de dificile. De la începutul mandatului, s-a confruntat cu protestele „vestelor galbene”, apoi a venit pandemia de COVID-19, după care a urmat războiul din Ucraina, iar acum cel din Iran. Astfel, eu consider că Macron, în ciuda tuturor problemelor, a menținut Franța la un anumit nivel de stabilitate sau chiar de prosperitate. Dacă, în cazul pandemiei, în multe state, companii mari au ajuns la faliment, iar oamenii și-au pierdut locurile de muncă, Franța a rezistat, datorită unor măsuri destul de eficiente, luate la timp. Cu toate acestea, este vorba despre un sfârșit de mandat. Lumea știe că el nu va mai candida în 2027, dar este firesc să existe o acumulare de tensiune preelectorală în societate, care pe alocuri se adună în cantități prea mari și se degajează sub formă de proteste.
„N-am simțit în viața cotidiană regrete că am trăi mai rău din cauza că îi ajutăm pe ucraineni”
VERIDICA: Unii lideri europeni susțin că nemulțumirile sociale din mai multe țări ale UE sunt legate inclusiv de politica de migrațiune și de sprijinul financiar pentru Ucraina. În ce măsură au influențat și aceste motive la declanșarea protestelor?
DORIN DUȘCIAC: Problema migrației nu datează de astăzi, nici măcar de acum zece sau douăzeci de ani. Dar nu putem spune că în prezent avem mult mai mulți migranți decât în anii trecuți. În această privință, autoritățile continuă să lupte contra migrației ilegale. În același timp, toată lumea știe că, fără migrația forței de muncă, țările europene nu au cum să-și mențină economia la un nivel suficient de bun. Pentru că sunt foarte multe locuri de muncă pe care francezii, spaniolii sau nemții, de exemplu, nu vor să le ocupe. Paradoxul este că nici măcar cei din prima sau a doua generație de imigranți, deveniți între timp francezi sau spanioli, nu mai vor să ocupe locurile de muncă la care părinții lor visau. Adică este nevoie de o altă generați de migranți, care să vină și să vrea să lucreze pe șantierele de construcții, în abatoare, la munci grele.
Referitor la sprijinul pentru Ucraina, nu cred că există o măsurare obiectivă a situației. Războiul acesta durează, din păcate, de foarte mult timp și atenția publică nu mai este concentrată asupra lui. Nu mai este ca în primul an de război, când practic toate buletinele de știri începeau cu acest subiect. Acum despre el se vorbește doar în cazul unor evoluții majore, când se iau decizii într-adevăr importante. Dar așa ceva se întâmplă mai rar. Eu cred că, în marea lor majoritate, europenii continuă să susțină Ucraina. N-am simțit în viața cotidiană regrete că am trăi mai rău din cauza că îi ajutăm pe ucraineni. Francezul de rând nu gândește și nu simte așa. Asemenea păreri sunt răspândire în țările mai puternic influențate de ruși. Cu alte cuvinte, cu cât influența Rusiei este mai puternică la nivel de propagandă și de spălare de creieri, cu atât această opinie este mai prezentă. Respectiv, acolo sentimentul antiucrainean este mai puternic.
VERIDICA: Ce rol joacă dezinformarea în escaladarea protestelor din Europa și cum anume se manifestă ea?
DORIN DUȘCIAC: Dezinformarea este motorul principal al protestelor violente. Regimurile autoritare operează în acest sens pe mai multe fronturi. Sunt foarte flexibile și se adaptează cu ușurință la situația și la necesitățile de moment din țara în care acționează. Prin urmare, își adaptează foarte repede mesajele, modul de a acționa și canalele de comunicare. Iată de ce sunt mereu cu un pas înaintea noastră. De aici vine și pericolul.
VERIDICA: Într-un material video de la un protest din Paris, am văzut un bărbat cu drapelul URSS, care mi-a amintit de mitingurile de la Chișinău ale lui Dodon. Cum se explică o astfel de apariție în capitala Franței?
DORIN DUȘCIAC: Nu e de mirare. Pe de o parte, cu siguranță există un desant de agenți de destabilizare, trimiși în misiune sau deja prezenți la fața locului și activați la momentul potrivit. Pe de altă parte, în Franța au existat dintotdeauna mișcări de extremă stângă, ai căror membri se revendică drept comuniști, revoluționari, troțkiști. Mișcările respective nu au fost create de Rusia lui Putin, dar încă de Uniunea Sovietică, acum 70 sau 80 de ani. Și atunci când e necesar, ele sunt resuscitate și repuse în funcțiune. Chiar și la prezidențialele din Franța participă uneori și câte un candidat al Ligii Comuniste Revoluționare sau al unor formațiuni care i-au succedat, cum ar fi Noul Partid Anticapitalist. Aceștia declară deschis că vor să conducă Franța spre o revoluție comunistă și folosesc drept simboluri secera și ciocanul sau steagul roșu. Însă influența acestor partide în societate este foarte mică. Ele există doar ca o varietate în peisajul politic și sunt reactivate doar atunci când e cazul, în special de ruși.
„Mișcările violente de stradă nu sunt motivate de revendicări sociale”
VERIDICA: Protestatarii francezi formulează revendicări clare sau se limitează la provocarea tensiunilor și la vandalizarea magazinelor și a altor clădiri? Autoritățile poartă un dialog cu ei?
DORIN DUȘCIAC: De cele mai multe ori, la manifestațiile de protest se implică și sindicatele, iar sindicalismul în Franța are o tradiție foarte îndelungată. Aici, sindicatele sunt recunoscute de stat, de întreprinderi și de patronat și reprezintă un veritabil partener de dialog social. De aceea revendicările sunt întotdeauna formulate coerent și argumentat. Încă de la începutul protestelor au reacționat ministrul Educației și Guvernul, iar nu demult au avut loc discuții la nivel de prim-ministru cu o delegație a liceenilor, a studenților și a „vestelor galbene”. Există de-acum și o listă întreagă de angajamente pe care statul și le-a asumat, inclusiv în plan financiar, printre care se numără și alocarea de fonduri pentru învățământ. Însă mișcările violente de stradă, în marea lor majoritate, nu sunt motivate de revendicări sociale, ci de dorința de a crea haos și de capacitatea rușilor de a manipula tineretul dezorientat. Acest fenomen nu are legătură cu sindicatele.
Ca să fie clar cum se desfășoară lucrurile, manifestația începe ziua, pe la ora 14.00, și urmează un anumit traseu, de obicei de la Place de la République până la Place de la Bastille. Distanța dintre cele două puncte este de aproape doi kilometri și se parcurge în aproximativ două ore. În timpul marșului, toată lumea protestează pașnic. Dar, peste vreo oră după încheierea manifestației, când mulțimea se dispersează, încep să apară sau rămân pe loc elementele acestea foarte violente. Nu sunt mulți, ci doar câteva sute de oameni, și tocmai ei sunt responsabili pentru toată debandada care urmează. Ei încep să provoace forțele de ordine, poliția începe să-i fugărească și astfel izbucnesc violențele. Iar confruntările cu ei pot dura chiar și câteva ore.
„Alegerile recente din multe țări de pe glob au arătat că democrația este totuși destul de solidă”
VERIDICA: Câți dintre protestatarii violenți au fost arestați și cum sunt pedepsiți aceștia?
DORIN DUȘCIAC: Problema nu constă în arestarea lor, ci în faptul că cei mai mulți dintre ei sunt eliberați a doua zi sau peste două zile, căci sistemul judiciar funcționează prost în Franța. Din două motive, în opinia mea: pentru că legile nu sunt suficient de aspre, dar și pentru că, în rândul judecătorilor, se face simțită o susținere destul de puternică pentru partidele de stânga. Astfel, când ajunge în fața instanței un tânăr despre care există dovezi că a participat la acte de vandalism și care are mai multe alte condamnări pentru furturi sau trafic de droguri, judecătorul, uneori, în loc să-l condamne măcar la un an de închisoare cu executare, nu-i aplică decât două luni cu suspendare.
VERIDICA: Dle Dușciac, care credeți că ar putea fi riscurile pentru Europa în situația în care prețurile vor continua să crească, iar nivelul de trai va scădea, pe fondul incertitudinilor legate de războaiele din Ucraina și Iran?
DORIN DUȘCIAC: Pe de o parte, persistă pericolul ca degradarea în plan economic, pe care o trăim cu toții, să conducă la o radicalizare a societății și la o creștere a susținerii pentru mișcările de extremă dreaptă sau de extremă stângă, cu atât mai mult cu cât, astăzi, liderii celor două extreme se află pe primele locuri în sondaje sau cresc în preferințele electoratului. Mă refer nu doar la Franța, dar și la Germania, și la alte țări. Pe de altă parte, alegerile recente din mai multe state de pe glob, culminând cu cele din SUA, au arătat că democrația este totuși destul de solidă și poate rezista unor perioade chiar și mai îndelungate de turbulențe și instabilitate. Firește, există și riscuri care se accentuează odată cu perpetuarea crizei carburanților. Totuși, rămân destul de optimist, pentru că Franța are o îndelungată tradiție democratică și cred că, până la urmă, aici se vor consolida forțele politice și candidații moderați, fie ei de dreapta, fie de stânga.
