Importurile de vinuri spumante în Republica Moldova s-au dublat, în 2024, față de anul precedent, reprezentând o presiune tot mai mare pe această piață. De la un început timid acum câțiva ani, importul de vinuri cu bule a ajuns la o semnificativă cifră - de aproape 6 000 000 euro, anul trecut. Pare un trend care nu mai mai poate fi neglijat.
Prosecco: o modă, dar și o alarmă pentru vinificatori
Potrivit datelor Comtrade, în 2024, în Republica Moldova au ajuns 1 milion de sticle de spumant din străinătate, cu 65% mai mult decât în anul precedent. Exprimat în bani, importul a crescut de la 3.4 milioane de euro, în 2023, la 5.7 milioane de euro - anul trecut.
În acest moment, Moldova importă spumant de trei ori mai puțin decât exportă (1,0 mil litri import vs 3,0 mil litri export). Însă, prețul mediu pentru un litru de spumant importat, e practic dublu, față de cel exportat – 5,7 eur/litru VS 2,63 eur/litru. Cu alte cuvinte, aducem mai scump, vindem mai ieftin.
Italia și Franța concentrează 95% din valoarea spumantului importat, dintre care ⅔ îi revin Italiei.
Vinurile spumante străine pătrund agresiv pe segmentul de cadouri, HoReCa urbană, brunch-uri și petreceri – exact unde companiile locale sunt subreprezentate. E la modă să comanzi un pahar de Prosecco seara pe terasă în Chișinău.
Dar, este și un moment de alarmă: fără o strategie de promovare activă a spumantelor “light” (stil Prosecco), producătorii moldoveni pierd consumatorul tânăr urban.
Acum câțiva ani, compania Radacini — care are în componența grupului o vinărie în Italia (Contarini, în Conegliano) — a început să importe această marcă de Prosecco în Republica Moldova. Pare și logic, din moment ce e parte a grupului și deține propriul lanț comercial aici, Linella. Mai târziu, brandul Maestro/Apriori a început să aducă propriul Prosecco la Chișinău. Vorbim de “private label”, adică vin produs și îmbuteliat la o vinărie din Italia, dar cu o etichetă special concepută pentru piața moldovenească.
A urmat un alt mare producător, Aurelius/Maurt, cu propria etichetă de “Prosecco”. Dar și în zona micilor producători, Novak Winery, de exemplu, la fel, are în arsenal “propria” marcă de Prosecco.
Trendul s-a confirmat și mai mult, când unul dintre cei mai emblematici jucători de pe piață — Purcari Wineries — a intrat cu eticheta sa de Prosecco (în brandul Wine Crime).
La Centrul Național de Acreditare, acolo unde sunt testate orice produse agro-alimentare înainte de a fi lansate pe piață, îmi spun că uneori certifică zilnic mai multe Prosecco decât băuturi locale.
Ce înseamnă Prosecco?
Nu orice vin spumant străin (și mai ales cele locale) au dreptul de a se numi Prosecco.
Este, în sine, un vin alb spumant italian, încadrat în Denumire de Origine Controlată (DOC) sau Denumire de Origine Controlatăși Garantată (DOCG), provenit din regiunea Veneto (și Friuli-Venezia Giulia). Numele vine de la satul Prosecco, de lângă Trieste, iar strugurele traducător, Glera, este utilizat împreună cu până la 15% varietăți adăugate conform regulilor de producție.
Pot fi Prosecco Spumante (complet spumos), Frizzante (semi-spumos) și chiar variantă „tranquillo” (nemijlocită, rară).
Nu suntem nici primii și nici ultimii care se confruntă cu presiunea Prosecco. În 2024, producția Prosecco DOC a atins 660 milioane sticle, cu o creștere de 7% față de 2023, având o valoare estimată de 3,6 miliarde euro. Prosecco reprezintă aproape 25% din producția italiană cu Denumire de Origine Protejată (DOP).
Europa este dominată în acest sens de băutura italiană, spre veșnica rivalitate cu Champagne francez. Dar, Asia-Pacific este cel mai rapid segment în creștere; segmentul premium și DOCG atrage tot mai mult atenția; vânzările online și sustenabilitatea sunt trenduri majore.
În timp ce vinurile Champagne au înregistrat scăderi (–9% volum în 2024), Prosecco continuă să câștige teren grație prețului accesibil și brandingului eficient.
În marile rețele comerciale, întâlnești azi un Prosecco la 140-150 mdl, iar la promoții ajung uneori chiar sub 80 de lei. O competiție grea pentru omologul moldovenesc - spumantul. Da, calitatea este percepută uneori ca slabă, dar vânzările sunt impulsionate de prețul accesibil și popularitate.
Cum se întâmplă că vinăriile își aduc concurentul în propria casă?
“Este o strategie de a penetra Horeca. Tot mai des managerii de restaurante ne cer Prosecco; e cerut la rândul său de clienți. Și, atunci când ai această băutură italiană, e mai simplu să strecori în meniu și alte poziții proprii”, îmi spune un agent comercial care se ocupă de listări în restaurante.
Dar, nu poate fi acesta un “cal troian” pentru propria industrie de spumante?
Fostul ministru al Economiei, Dumitru Alaiba, spune că, atât timp cât vrem să jucăm după regulile economiei libere, trebuie să acceptăm aceste reguli “la ambele porți”. “Industria vinului din Moldova este orientată spre export și, atunci când am cerut să ni se deschidă ușa în țările europene, trebuie să înțelegem că pe ea se poate intra și pe sens invers”, spune Dumitru Alaiba. Mai ales că, cel puțin deocamdată, balanța înclină 1 la 3 în favoarea Moldovei.
Accentul trebuie pus — spune fostul ministru al Economiei — pe o competitivitate și mai mare a produsului local, dar și pe dezvoltarea unor industrii conexe vinului: ambalaje, utilaje, etc.
Competiția e dură, dar nu imposibilă
Chișinăul a găzduit, între 7-9 septembrie a.c., o prestigioasă competiție de spumante: Concours Mondial de Bruxelles. Peste 1000 de vinuri din toată lumea (de la Prosecco din Italia, la Champagne din Franța ori Cava spaniolă) au fost degustate “în orb” de către un panel de 50 de jurați internaționali.
O degustare “în orb” înseamnă că experții gustă vinurile fără a ști numele, prețul, brandul sau țara. A dominat Champagne, urmată de Prosecco și Cava. Moldova a obținut 21 de medalii, de aur și argint, din circa 100 de mostre prezentate. Un rezultat sub media tradițională concursului, de ⅓, ceea ce înseamnă că este loc de mai bine.
O altă curiozitate este că majoritatea probelor moldovenești câștigătoare au fost făcute după Metoda Charmat (ca la Prosecco), ceea ce ar însemna că suntem în urmă, dar pe drumul cel bun.
Dar, nu în ultimul rând, trendul îl dictează consumatorul, nu numaidecât producătorul. Așa că e și în puterea clientului din Republica Moldova să decidă: vrea Prosecco ori poate o alternativă locală.
Sugestia experților a simplă aici: eat and drink local (bea și mănâncă local).
Eu beau spumant moldovenesc când sunt în Moldova și Prosecco - când vizitez Italia. Sper, spre beneficiul economic comun.
