După mai mult de trei ani de muncă, Ministerul Energiei a propus o nouă Strategie energetică a Republicii Moldova, pentru o perioadă până în anul 2050. Dacă va fi adoptată, ea va deveni a cincea strategie din ultimii 30 ani. Dintre acestea nici una nu a fost însă realizată, inclusiv actuala Strategie valabilă până în 2030, care a fost adoptată de Guvernul Filat în februarie 2013.
Transformarea sectorului energetic şi a economiei
Implementarea integrală a măsurilor prevăzute în proiectul Strategiei Energetice va duce, până în anul 2050, la o „transformare structurală profundă a domeniului energetic, asigurând consolidarea securității energetice, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și alinierea la standardele europene privind sustenabilitatea și competitivitatea pieței”, potrivit autorilor noii strategii.
Judecând după obiectivele trasate, putem spune că este o Stragerie extrem de ambiţioasă şi surprinzătoare și că există riscul ca ea să nu poată fi realizată integral. Conform documentului, dacă vor fi realizate măsurile prevăzute pentru creşterea economică, atunci către 2050 domeniul energetic va trebui dezvoltat astfel, încât să poată susține o economie națională cu o valoare a produsului intern brut de aproape trei ori mai mare decât în prezent.
Renunţăm la hidrocarburi în favoarea energiei electrice
Unul dintre cele mai ambiţioase obiective din Strategie este reducerea de aproape două ori a cotei importurilor de resurse energetice: de la nivelul actual de peste 77% din balanţa energetică, la 40% în 2050.
În condiţiile în care Republica Moldova importă 100% din cărbune, 99,9% din gaze, 99,0% - din produsele petroliere şi circa 70% din energia electrică, acesta pare un obiectiv de nerealizat. E adevărat, în ultimii ani am asistat la numeroase schimbări ce păreau irealizabile. De exemplu, nu mai importăm gaze de la Gazprom, am renunţat la energia electrică de la Moldgres, iar cota energiei produse din surse regenerabile ajunge deja la 20% din consumul final.
Potrivit autorilor, o astfel de scădere a dependenţei de import se va datora în principal schimbării structurii consumului final de energie. Cărbunele, bunăoară, va dispărea complet din mixul energetic până în 2050, iar consumul de gaze naturale și de produse petroliere, va fi marcat de o scădere accelerată, fiind înlocuit cu energia electrică și cu cea din surse regenerabile.
„Se prevede o creștere semnificativă a ponderii energiei electrice în consumul final de energie, de la 12% în 2023 la 65% în 2050, fiind determinată de promovarea electrificării consumului de energie, în special a sectorului transporturilor și al încălzirii”, se menţionează în strategie.
Acest lucru va necesita investiții majore în infrastructura de transport și distribuție a energiei electrice, ceea ce va reduce și pierderile de energie din rețelele electrice, prevăzute să scadă de la 10,5% în 2024 la 7% în 2050.
Structura consumului final de energie pe sectoare de consum se va modifica și ea. Sectorul rezidențial va continua să dețină cea mai mare parte a consumului final de energie, însă cota acestuia va scădea la 31%. În valori absolute consumul rezidențial urmează să se înjumătățească în comparație cu nivelul anilor 2020 datorită creșterii nivelului de eficiență energetică în clădiri și electrificării parțiale a sistemelor de încălzire individuală. O evoluție asemănătoare ar urma să se ateste și în sectorul transportului, care ar trebui să fie electrificat masiv, la 73% din totalul parcului auto.
Se prevede că sistemele centralizate de încălzire din municipiile Bălţi şi Chişinău vor trece treptat de la utilizarea gazelor la resurse regenerabile. Către 2050 se estimează că 38% din energia termică generată de Termoelectrica va proveni din surse regenerabile, iar în cazul CET-Nord - de 34%.
„Sistemele centralizate din Chișinău și Bălți vor deveni exemple de bune practici în regiune, în urma investițiilor în modernizarea CET-urilor, distribuției pe orizontală, instalării punctelor termice individuale și extinderii rețelelor termice în zone dens populate din orașele respective”, afirmă autorii strategiei.
E adevărat că în alt loc, în document se menţionează că în 2050, „cererea de căldură va fi acoperită în principal de cazane pe gaze naturale cu 36%, sobe pe lemne și cazane pe biomasă cu aproape 35% și pompe de căldură cu 15%”.
Vântul va deveni principala sursă de energie
Pentru a susține creșterea consumului de energie electrică, se prevede că Republica Moldova va dezvolta o capacitate de producere semnificativă, valorificând potențialul de energie regenerabilă disponibil.
Graficile incluse în document arată că în 2050 capacitatea de generare va depăşi 5.000 de MW, aproape dublu faţă de capacitatea actuală, inclusiv regiunea transnistreană. Dar dacă excludem Moldgres şi alte instalaţii din regiunea separatistă, atunci până în 2050 ar urma să crească de peste cinci ori capacităţile de generare.
Deşi acum se dezvoltă rapid centralele fotovoltaice, strategia pune accent pe energia eoliană, care ar urma să asigure circa jumătate din necesarul de curent electric. În 2050 capacitatea instalată a centralelor electrice eoliene ar urma să ajungă la 2,60 GW (2.600 MW), de 12 ori mai mult decât capacitatea actuală. A doua sursă ar urma să fie energia solară, urmată de instalaţiile de stocare a energiei, în timp ce cota centralelor pe bază de gaze va scădea sub 10% din capacităţi.
Decarbonizare cu ajutorul centralei nucleare
O noutate este că Republica Moldova ar putea avea până în 2050 şi o centrală nucleară de mică capacitate – de circa 300 MW. „Deși nu se află în prim-plan, energia nucleară urmează să contribuie și ea la mixul energetic cu emisii reduse de carbon”, argumentează autorii opțiunea dezvoltării reactoarelor nucleare modulare mici (SMR).
Autorii fac trimitere la anumite cercetări privind potențialul impact al dezvoltării unui program nuclear în Republica Moldova şi susţin că integrarea tehnologiei SMR cu o capacitate de 300 MW poate reduce semnificativ importul de energie, contribuind la creșterea securității energetice și reducerea cantității de gaze cu efect de seră la producerea energiei electrice, având în vedere că generarea SMR ar înlocui în principal producerea de la Centrala Termoelectrică Moldovenească din regiunea transnistreană (Moldgres).
Strategia prevede şi măsuri şi obiective de reducere a intensității energetice și modernizare a proceselor industriale, pentru a coborî costul unitar al producției.
Costuri cât 2,5 PIB-uri anuale
Per total, măsurile propuse în stategie vor necesita peste 43 miliarde de euro, adică o sumă de aproximativ 2,5 ori mai mare decât produsul intern brut anual la nivelul anului 2024. O sumă enormă care ar presupune investiţii anuale de peste 1,5 miliarde de euro, bani pe care ţara nu îi are.
Cel mai important efort investițional i-ar reveni sectorului transporturilor, unde sunt necesare peste 17,5 miliarde de euro pentru a schimba complet paradigma și trecerea de la produsele petroliere la soluții electrice sau alternative, pe lângă schimbarea și modernizarea flotei de autovehicule, dezvoltarea nodurilor modale, electrificarea transportului de mărfuri, inclusiv pe cale ferată.
Alte 9,1 miliarde de euro ar fi necesare pentru renovarea și reabilitarea clădirilor în vederea creșterii eficienței energetice și a trecerii de la metan la energie electrică (pompe de căldură), sisteme centralizate de încălzire sau alte soluții durabile. Modernizarea și decarbonizarea sectorului de încălzire necesită investiții suplimentare de circa 5,5 miliarde euro până în 2050.
Din suma totală, circa 8,5 miliarde de euro ar urma să meargă la creșterea capacității surselor de energie electrice, contând în principal pe investiții private.
Autorii susţin că evaluările economice confirmă faptul că aceste investiții sunt viabile din punct de vedere financiar, în special graţie economiei de resurse financiare, pe care le plătim la importul de gaze şi produse petroliere.
