Acum câteva săptămâni, zeci de site-uri de știri românești — multe dintre ele respectabile — au dat, cu variații, titlul: „Comoara folosită de o bătrână din Buzău ca opritor de ușă. Valorează peste un milion de euro”. Citesc și eu cu interes superba poveste și o împărtășesc pe Twitter, deși ca știre mi se pare scrisă un pic confuz. Câteva ore mai târziu, primesc un apel de la un producător BBC care vrea să facă un subiect. Fiindcă omul lucrează la un buletin de știri — nu la o emisiune cu povești umane cu viață lungă — îi spun că am nevoie de un pic de timp de documentare ca să văd ce anume are nou povestea în ea, că nu mi-era clar exact în ce constă noutatea.
Și actorii independenți ca Torres, și armatele de agenți de influență ai Kremlinului, și proprietarii platformelor și rețelelor de socializare beneficiază de slăbiciunile noastre și de faptul că ne trăim viețile lipiți de ecrane. Prin noi, ei obțin putere. Drept consumatori de informație, atenția noastră este puterea noastră. Capacitatea noastră de analiză este puterea noastră. Răbdarea noastră este puterea noastră. Curiozitatea noastră este puterea noastră. N-avem decât să ne punem slăbiciunile în ring cu punctele forte ca să nu facem jocul altora.
Podcast generat de AI
