Transnistria a apărat Găgăuzia în 1990 de genocidul organizat de Republica Moldova, după ce Chișinăul a mobilizat naționaliști și i-a trimis în regiune pentru a împiedica desfășurarea alegerilor pentru Sovietul Suprem al „republicii găgăuze”, susține propaganda de la Tiraspol.
Dezinformare: Tiraspolul a apărat Găgăuzia în 1990 de genocidul organizat de Republica Moldova
ȘTIRE: „Cum au apărat transnistrenii Găgăuzia în 1990 de genocidul Moldovei” ete titlul unui material difuzat de „Pervîi Pridnestrovski” pe 27 octombrie a.c.
„În octombrie 1990, regiunea autonomă se pregătea de alegerile pentru Sovietul Suprem. Conducerea Moldovei s-a opus. Atunci, prim-ministrul Moldovei, Mircea Druc, a trimis la Comrat autobuze cu naționaliști. Scopul era să saboteze alegerile. Planul nu a reușit. Transnistrenii au venit în ajutor”, susține sursa citată.
În material se mai afirmă că Chișinăul a trimis 50.000 de voluntari și 2.000 de polițiști din Unitatea de Poliție cu Destinație Specială din Moldova, vărsările de sânge puteau să înceapă în orice zi, iar găgăuzii așteptau ajutor din Transnistria. „Pervîi Pridnestrovski” mai susține că 100 de autobuze și camioane au fost mobilizate la Tiraspol, iar convoiul era condus de Vladimir Rîleakov, că era vorba de 1.000 de voluntari transnistreni, iar drumul a fost dificil, deoarece trebuiau să ascundă urmele din cauza că erau urmăriți de polițiștii moldoveni, care transmiteau informații Chișinăului. Potrivit acestuia, cei care veneau din regiunea transnistreană nu aveau arme de foc, doar bastoane și arme albe.
În reportaj se mai spune că aceștia au fost întâmpinați cu focuri de armă, deși polițistul care apare în imagine spune clar că a tras doar focuri de avertisment.
De asemenea, în reportaj se afirmă că găgăuzii i-ar fi așteptat pe transnistreni pe marginea drumului de la intrarea din Ceadîr-Lunga. „Noi eram obligați să-i ajutăm pe frații găgăuzi în acele vremuri dificile. Ei erau împotriva naționalismului și noi eram împotriva naționalismului”, a declarat Rîleakov.
„Pervîi Pridnestrovski” susține că, în urma acestei intervenții, forțele moldovene au anulat asaltul și au demarat negocierile, iar o parte din transnistreni au revenit în regiune, cu condiția ca și trupele moldovene să se retragă.
Realitate: Chișinăul a încercat să oprească mișcările secesioniste de pe teritoriul său, provocate de Moscova, evitând totodată vărsarea de sânge în Găgăuzia
NARAȚIUNI FALSE: 1. Republica Moldova a încercat să organizeze un genocid împotriva găzăuzilor; 2. Transnistria a apărat Găgăuzia în 1990.
OBIECTIVUL URMĂRIT: Tiraspolul rescrie istoria pentru a justifica regimul separatist din regiunea transnistreană și mișcările secesioniste din regiunea găgăuză. Prin aceste narațiuni, regimul separatist distorsionează acțiunile Chișinăului pentru a ascunde adevărul istoric despre autoproclamarea „republicii găgăuze” și a „republicii moldovenești nistrene”, decizii care au fost luate la Moscova pentru a destabiliza Republica Moldova în perioada în care aceasta își apăra valorile naționale și se separa de Uniunea Sovietică.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE:
În realitate, Transnistria nu a apărat Găgăuzia în 1990, ci, la indicația Moscovei, a încercat să contribuie la separarea acesteia de Republica Moldova și să creeze un stat separatist pe teritoriul său, cu suportul Kremlinului.
La sfârșitul anilor ’80, cu puțin înainte de destrămarea Uniunii Sovietice, în Republica Moldova lua amploare mișcarea de renaștere națională care opta pentru oficializarea limbii române și revenirea la grafia latină. Tot în acea perioadă, a apărut la Comrat mișcarea Gagauz Halkî („Poporul Găgăuz”), care cerea renaștere culturală și lingvistică, dar care era împotriva promovării valorilor naționale în Republica Moldova.
La 19 august 1990 a fost convocat „primul congres al deputaților poporului găgăuz”, care a autoproclamat „republica găgăuză”, declarată parte a URSS, cu capitala la Comrat, dar separată de Republica Moldova.
Chișinăul a calificat acest act drept ilegal, iar în perioada 25 – 30 octombrie 1990, premierul de atunci, Mircea Druc, a mobilizat voluntari pentru a împiedica organizarea așa-ziselor alegeri în „sovietul suprem” al „republicii găgăuze”. Mulți dintre locuitorii regiunii găgăuze au ieșit înarmați cu bare metalice și alte obiecte pentru a lupta cu forțele trimise de la Chișinău. În apărarea acestora au venit și mai multe autobuze cu transnistrene. Pentru a evita o vărsare de sânge, Chișinăul a decis, în final, să se retragă.
Istoricii spun că aceste mișcări separatiste erau parte a unei strategii mai largi a Moscovei. „Uniunea Sovietică avea o tactică, o politică numită contraseparatism, adică, din dorința de a evita separarea republicilor unionale de Rusia, ei creau acest contraseparatism, adică provocau niște conflicte, niște republici separatiste în interiorul republicilor unionale. Lucru care s-a întâmplat, de exemplu, și în Nagorno-Karabakh, cu acel război care a durat 30 și ceva de ani, și acele regiuni din Georgia - Abhazia și Osetia de Sud”, a explicat istoricul Ștefan Bejan.
Chișinăul a reușit să readucă regiunea găgăuză sub jurisdicția sa abia în 1994, când a oferit acesteia statut de autonomie în cadrul Republicii Moldova.
CONTEXT: Federația Rusă folosește regiunea găgăuză și cea transnistreană pentru a încerca să detabilizeze Republica Moldova și să dezbine societatea prin falsuri, propagandă, alimentarea separatismului precum și prin amestec în procesele electorale.
Verifică sursele:
