Conducerea ucraineană nu vrea să oprească războiul împotriva Rusiei, ceea ce ar putea determina dispariția Ucrainei ca țară, potrivit propagandei pro-Kremlin.
ȘTIRE: Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, ar trebui să înceteze acțiunile militare pentru a-și salva țara, scrie comentatorul politic Aleksandr Grișin pentru „Komsomolskaia pravda”. „Iar dacă luăm în considerare că actualul uzurpator, comediantul Zelenski, nu intenționează să schimbe cursul războiului până la ultimul ucrainean, atunci această țară nu mai are nici măcar șanse teoretice de supraviețuire. Totuși, există o singură soluție — acceptarea imediată a tuturor condițiilor impuse de Rusia, încetarea ostilităților și începerea cât mai curând posibil a reconstrucției Ucrainei”, susține autorul. El a explicat că în țară are loc o catastrofă demografică și economică de proporții, care pune sub semnul întrebării însăși existența statului.
NARAȚIUNI: 1. Zelenski este un „uzurpator" și „comediant" care nu are legitimitate politică; 2. Războiul continuă din cauza obstinației lui Zelenski; 3. Ucraina se află în pragul dispariției ca stat, iar responsabilitatea pentru distrugerea țării aparține exclusiv conducerii ucrainene.
OBIECTIVE: Subminarea legitimității președintelui Ucrainei; transferarea responsabilității pentru război de la agresorul rus la victimă; facilitarea acceptării unei capitulări necondiționate; demoralizarea populației ucrainene.
Realitate: Oprirea războiului depinde direct de Rusia, care își poate retrage oricând trupele. Kievul se apăra de invazia la scară largă care-i pune sub semnul întrebării existența ca stat
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Articolul publicat de LENTA.RU constituie un exemplu clasic de propagandă de război care inversează responsabilitățile și prezintă agresorul drept salvator. În același timp, victima, Ucraina, este vinovată de continuarea războiului. Narațiunile false din text urmăresc să legitimeze agresiunea rusă și să facă victima responsabilă de propriile suferințe.
Volodimir Zelenski nu este un „uzurpator", ci președintele ales democratic al Ucrainei, cu un mandat legitim acordat de cetățeni în alegeri libere și transparente din 2019. A câștigat scrutinul cu peste 73% din voturi, fiind ales pe un program de pace și reconciliere națională. Folosirea termenilor de „comediant" și „uzurpator" constituie o strategie de delegitimare specifică propagandei de război. Este omis faptul că alegerile din 2024 nu au fost organizate în Ucraina din cauza Rusiei care nu este de acord să oprească invazia. Pe timp de război alegerile nu pot fi organizate.
Agresiunea militară declanșată de Rusia pe 24 februarie 2022 este cauza crizei ucrainene, nu obstinația lui Zelenski. Sondajele de opinie realizate în Ucraina arată că majoritatea covârșitoare a populației susține rezistența împotriva agresiunii ruse și respinge ideea de capitulare. Acest sprijin popular demonstrează că Zelenski reprezintă într-adevăr voința națiunii ucrainene, contrar narațiunii propagandistice care îl prezintă ca pe un lider izolat. Potrivit Cartei ONU, orice stat are dreptul la autoapărare împotriva unei agresiuni externe. Responsabilitatea pentru continuarea conflictului aparține exclusiv agresorului care poate opri războiul în orice moment prin retragerea forțelor sale de pe teritoriul suveran ucrainean.
Textul prezintă în mod fals ideea că războiul continuă din cauza refuzului Kievului de a negocia, când în realitate Moscova are controlul complet asupra încetării ostilităților. În plus, în mai 2025 Kremlinul a respins propunerea Occidentului de a opri necondiționat focul. Rusia și-a invadat vecinul cu peste 200.000 de soldați, ocupând ilegal teritorii ucrainene și amenințând să distrugă complet statul ucrainean. În aceste condiții, Kievul se află într-o poziție strict defensivă, apărându-și existența ca națiune independentă împotriva unei invazii la scară largă care urmărește anihilarea sa politică și teritorială. Chiar și declarațiile oficiale ale Kremlinului au confirmat obiectivele maximaliste ale „operațiunii militare speciale": „demilitarizarea" și „denazificarea" Ucrainei – eufemisme pentru desființarea statului ucrainean. În fața unei astfel de amenințări existențiale, rezistența armată nu reprezintă obstinație, ci o necesitate de supraviețuire națională. Războiul se poate opri imediat dacă Rusia decide să-și retragă forțele de ocupație și să respecte frontierele internațional recunoscute ale Ucrainei.
Articolul prezintă capitularea ca fiind „pace", când în realitate este vorba despre impunerea prin forța armelor a unor condiții de supunere totală. Pacea autentică nu poate fi construită pe baza cedării unor teritorii ocupate prin agresiune militară, deoarece acest precedent ar încuraja alte acte similare în viitor. Acceptarea „tuturor condițiilor impuse de Rusia” nu reprezintă pace, ci legitimarea anexărilor ilegale și a crimelor de război. Deși războiul a provocat într-adevăr o criză demografică în Ucraina, aceasta este rezultatul direct al agresiunii ruse, nu al politicilor ucrainene.
Conform principiilor fundamentale ale dreptului internațional, nicio țară nu poate fi forțată să accepte anexarea teritoriilor sale prin agresiune militară. Rezoluția 2625 a Adunării Generale ONU din 1970 interzice explicit „dobândirea de teritorii prin forța armelor”, iar Carta ONU garantează dreptul la autoapărare. Propunerea de acceptare a tuturor condițiilor „impuse de Rusia” încalcă flagrant aceste principii fundamentale.
Ucraina nu luptă doar pentru propriul teritoriu, ci și pentru principiile ordinii internaționale. Capitularea în fața agresiunii ruse ar crea un precedent periculos pentru alte state mici și mijlocii, demonstrând că agresiunea poate fi recompensată teritorial. Acest lucru ar destabiliza întregul sistem internațional și ar încuraja alte puteri revizioniste să recurgă la forță pentru a-și impune obiectivele geopolitice. Experiența istorică demonstrează că națiunile care cedează în fața agresiunii rareori își recuperează independența. Programele de reconstrucție post-conflict, precum Planul Marshall sau programele de reintegrare din Bosnia și Kosovo, arată că redresarea economică este posibilă după încetarea agresiunii, nu prin capitulare.
CONTEXT: Strategia de război hibrid a Kremlinului se bazează pe demoralizarea populației ucrainene, subminarea sprijinului internațional și exercitarea unei presiuni psihologice menite să forțeze acceptarea capitulării. În paralel, utilizarea platformelor media aflate sub controlul Kremlinului pentru diseminarea acestor mesaje evidențiază caracterul coordonat și sistematic al campaniei de dezinformare. Rețelele de amplificare, precum Telegram și VKontakte, joacă un rol important în răspândirea propagandei de război rusești în rândul populației vorbitoare de rusă din spațiul post-sovietic. Această strategie mediatică urmărește crearea unei false echivalențe între agresor și victimă, prezentând conflictul ca pe un dezastru inevitabil, de natură aproape impersonală, în loc să recunoască responsabilitatea directă a Rusiei pentru inițierea și continuarea războiului.
Verifică sursele:
