Pe mine m-o împins gândul că-i vreun cutremur de pământ mai gingaș, în limbajul clasicilor, care m-o sculat din pat și m-o făcut să beau un păhărel de apă și să mă uit pe fereastră. Acolo, peste două case cum ai merge spre aeroport, trăiește baba Varea, care mi-o spus într-o seară că apa asta de la magazin, „plată” cum s-ar numi, o fi mai bună decât cea din robinet. Atunci eu am făcut o mică cercetare, care mi-o arătat că și una și alta-i aceeași apă, cum nu te-ai întoarce, și i-am lămurit babei trei zile la rând că s-o lăsat pradă propagandei capitaliste europene, care în așa fel îi fură ultima copeică din mâhnita ei pensie. Mai ales că robinetul curge mai repejor decât ar ajunge baba la magazin dus și-ntors. Nici nu trebuie să uite, i-am strigat la ureche de o mie de ori, că în orice clipă masonii s-ar supăra pe tărâmul strămoșesc moldav, ei ar putea picura în apa aceea cine știe ce otrăvuri vrăjitorești, care ar putea să ne șteargă de pe fața globului omenesc cât ai zice pește, vorba proverbului popular.
A doua zi, o zis că nu cutremur o fost, dar rachetă. Unii o zis că nu-i de glumit, vorba poetului, fiindcă un cutremur te poate ucide hodoronc-tronc, pe când o racheta îți trezește sofisticate gânduri despre clipa următoare și despre ziua de mâine, care nu te lasă-n pace multă vreme și te chinuie strașnic, dacă ai o fire mai slabă, cum ar zice Rosa Luxemburg în cărțile ei. Iar alții o zis că nu-i chiar așa, dar oleacă invers: cum n-ar da și ce n-ai face, cutremurul te mai hâțână încolo și încoace, hâț-hâț-hâț, dacă-l cităm pe marele Troțki, pe când bomba îți spune ba-bah și gata, до свидания (la revedere, frate - n.r.), după cum meditează în unele seri Dmitri Anatolievici Medvedev, când rămânem amândoi la un pahar de cinste, diplomatic grăind.
Dacă s-o-ntins vorba până aicea, am să vă spun un secret. Nu demult Anatolievici m-o întrebat dacă n-aș fi de acord să merg pe front și i-am spus că am nevoie să mă gândesc la asta vreo jumate de an, plus-minus, și să fac în acest timp o analiză militară despre viitorul meu și al norodului rus din Ucraina. Dar despre asta vom vorbi altădată, acuma hai să vedem ce-i cu bomba noastră.
Da, aveți dreptate. Încurcate mai sunt înțelesurile globalismului artificial, în care se grăiește cu un alt vocabular, numai de roboți înțeles! Dacă bomba o ajuns să se cheme dronă, mai lingvistic grăind, vă închipuiți ce ne așteaptă dacă Soros, Rockefeller, Rothschild și alți zmăi ar câștiga puterea universală pe pământul ista pângărit? Ca să știe tot norodul, de azi înainte eu o să-i numesc pe toți vrăjmașii tovarășilor zmăi (de la zmei, cum zice poetul!) și să nu mai apară întrebări!
După ce această bombă-rachetă-dronă o bubuit nu demult chiar lângă Chișinău, în sătucul Colonița, cum se zice de când îi lumea și pământul moldav, toți globaliștii o sărit și o batjocorit Rusia, că s-o gătit să vină cu război aprig peste noi, cum s-ar numi. Și omii simpli i-o crezut îndată, cu părere de rău. Iaca asta se numește dezinformare criminală, fără nicio vorbă în plus!
Fiindcă, în realitate, toate astea-s foaie verde lobodă. Adevărul o fost altul și nu-l știe nimenea, da eu vi l-oi spune, de ce nu? Țelul rachetei n-o fost să facă ba-bah anume lângă Chișinău și să se audă până la Muncești, dar să se prăbușească nici mai mult, nici mai puțin, vorba filozofilor occidentali, nicăieri în altă parte decât în satul Colonița. De ce? De atâta. De atâta că acolo trăiește Mihail Fiodorovici Ghimpu, cum s-ar zice. Stați-stați-stați, nu vă grăbiți cu finala concluzie, că nimenea nu s-o gândit să-l vatăme, de aceea și s-o oprit bomba pe iarbă verde. S-o urmărit altceva și acuma se așteaptă rezultatul de pe o zi pe alta. De unde știu? De acolo. Mi-o povestit agenții mei de la Moscova, care o aflat cu de-amănuntelea ce și cum o fost totul pus la cale.
Și așa o fost, din punct de vedere academic și autodidactic. În noaptea aceea, pe la ora două, zmăul Zelenski, deschizându-și ochiul, o priceput că se află-n Chișinău. Și, scoborându-se din patul acela moale, când căsca și se întindea, o auzit de la nu-știu-care că nu tare departe de dânsul se află o așezare, unde doarme de obicei Mihail Fiodorovici, care se gândește fără oprire la unirea cu zmăii români, da nu poate face nimica, că nu-l mai alege nimenea în parlamentul paso-masonic. Și deodată, fără așteptare, s-o uitat în sus și-n jos și-o zis cam în felul următor: „De ce n-am porni un război moldav contra Rusiei? Să iasă-n frunte Fiodorovici, iar Putin să se sperie și să bombardeze Moldavia?”. La nimica mai mult nu s-o gândit înainte de a-l suna pe bombardierul-șef de la Kiev, am uitat cum îl cheamă, și de a-i porunci să azvârle tot atuncea o rachetă în Colonița aceea ierboasă.
Zis și făcut - minunate zicale au strămoșii noștri moldavi! N-o trecut mult timp și, când Dorin Chirtoacă își dormea somnul cel mai dulce și își visa visul la care o nădăjduit toată viața, s-o auzit ba-bah! Și-o sărit săracul ca ars, cu un pistolet negru în mână, și-o ieșit afară speriat, dar n-o zărit pe nimenea. Când o închis ușa, l-o văzut alături pe Mihail Fiodorovici și o hotărât amândoi să nu facă vânt, dar mai bine să se adâncească din nou într-un somn adânc și nemuritor.
Până a se trezi ei din nou, tovarășa Irina Fiodorovna Vlah o observat ce planuri are zmăul Zelenski, în timp ce zmăioaica Sandu prostește omii moldavi prin mărirea fără ostoi a prețurilor la tot ce vrei. Și așa atingem prea-marea taină scurt, clar și cuprinzător, metaforic exprimându-ne. Mi s-o spus de la Vladivostok că, peste jumate de an, moldavii vor muri de foame pe stradă, după ce li se vor fura, prin judecată, apartamentele, pentru neplata serviciilor. Simțind catastrofa, ca să scape curățică din măcelul absolut dus și-ntors, zmăoaica o fost de acord să ațâțe Rusia să se vâre în război pe tărâmul moldav, prin Mihail Fiodorovici Ghimpu, ca să dea toată vina pe Putin și ea să poată fugi fără așteptare prin Elveții strălucitoare.
Asta-i viața. Îi urâtă, așa-i, când te lepezi de Karl Marx? Iaca de ce Irina Fiodorovna o zis că PAS-ul pregătește „o capcană, în care vrea să atragă cetățenii și să-i stoarcă de bani, fără a le lăsa nicio posibilitate de a se salva”. До свидания, signora Moldavia! ca să ne audă absoluta diasporă dincolo și dincoace, cum ar cânta Ion Suruceanu în tinerețe.
Cine credeți că, într-o situație așa de mortală ca asta, poate găsi o scăpare? Da, numai el, Vladimir Vladimirovici, care, după ce o văzut racheta de la Colonița, s-o hotărât să facă mare alegere în Duma de Stat, cum ar cânta toată viața Piotr Ilici Ceaikovski. Și acolo o câștigat bunica noastră, Rusia Kieveană, veche din veac în veac, care, după noua lingvistică, se cheamă Rusia Unită dus și-ntors! Numai așa dreptatea se întinde plăcută în brațele noastre de mamă, ca să nu mai apară tot felul de semne de întrebare, cum le-ar numit savanții mega-masoni.
În dimineața aceea, Mihail Fiodorovici Ghimpu și Dorin Chirtoacă s-o dus pe imaș și-o strâns într-o căldare motorul bombei ucrainene, pe care l-o dat de mâncare la păsări. Așa trăiesc românii.
Al vostru locțiitor al Kremlinului, Iosif Visarionovici Ciobanu
