Nu, nu, nu, el nu-și zice Vladimir, după cum știe toată lumea-n lung și-n lat că sună sfântul nume rus din veacuri reprodus, da-și zice Volodimir, de parcă s-o îmbătat. Da, cu adâncă părere de rău, ucrainenii grăiesc o limbă așa de amețită, ca și cum nu s-ar opri din băut nici ziua, nici noaptea. Iaca din care pricină săptămâna asta m-am apucat cu toată stăruința să fac o cercetare științifică, de ce nu, prin care să argumentez adevărul istorico-lingvistic și etnografic, vorba savanților, despre limba care se cheamă, în mod infracțional, „ucraineană”.
Bine, de la început, ca să meargă mai departe ca untul pe pâine, alimentar grăind, hai să zicem că-i o limbă aparte, măcar că oleacă mai încolo o să vă dovedesc că nu-i așa delocalmente. Cuvântul „ucraina” provine, cum s-au numi, de la „okraina”, în același fel în care Volodimir se trage de la Vladimir. Iar okraina se tălmăcește pe moldovenește ca margine a unui sat, oraș, raion sau țară. Ca să nu apară întrebări, îi ca și cum Ghidighiciul sau Budeștiul înseamnă okraina Chișinăului. Mai clar grăind, din acest punct de gândire, ucrainenii recunosc că, de când se țin minte, îs parte a Rusiei-Mamă și ocupă o bucată de pământ la periferia dumneaei, cum ar grăi românul în orice situație. În afară de asta, universul știe că ucrainenii îs numiți și haholi. Anume așa, pe timpul țarilor, rușii le ziceau țăranilor sau celora din sloiul de mai de jos al norodului. Fix așa cum am putea spune că omii din Ghidighici sau Budești îs țărani, fiindcă trăiesc în sate vrei, nu vrei.
Și dacă trăiau năpăstuiți la margine de drum, și dacă erau mititei socialmente, cum să construiască ei un alt norod? Ce fac așa soi de omi în toată lumea dus și-ntors? Ca să-și înece suferințele și sărăcia, suduie și beau, se bat și beau, își taie capetele și beau. Și când glagorea nu li-i clară nicicândalmente, se bâlbâie vârtos, mai încurcă litera și cuvântul. Iar atuncea când, geostrategic exprimându-ne, astă catastrofă lingvistică nu are stop, se învață unii de la alții cuvinte noi și bețivane, pe care le folosesc de-acuma înainte, toată vremea. Cam în așa fel o apărut limba numită de globaliști „ucraineană”, care, dacă ne uităm pe de-a dreptul, îi limba rusă înecată în horilkă, pe care-i mare rușine s-o țipi la televizor și încă sub numele bahic, cum ar scrie Eminescu, de Volodomir.
Adevărul istoric ne demonstrează că Volodimir n-o mai vrut să fie Vladimir, ca în certificatul lui de naștere, ca să nu fie încurat cumva cu Vladimir Ilici Lenin sau cu Vladimir Vladimirovici Putin, sau cu tata eliberatorului umanității de sub jugul masonic, slavă lui în veci!
Am să vă descopăr un secret nemaiauzit. Un mujic din Moscova bine îmbrăcat mi-o spus în fața Mausoleului că, odată ce-o să-mi termin neobosita lucrare, niște nemți sau americani o să mă împingă la Premiul Nobel pentru fundament științific, vorba aceea. Dacă așa vor omii, ce pot să le fac? N-am de gând să mă pun în poară cu dânșii.
Așa că scriu nobelul în vechiul și nemuritorul meu tractoraș, unde mă cheamă numai gânduri mega încălțătoare, cum ar grăi roboții din internet, despre care se spune în mare taină că, peste un an sau doi, o să ne ucidă pe toți laolaltă, ca pe niște taracani. Da’ nu trebuie de făcut panică, fiindcă eu o să iau nobelul până atuncea și o să am ruble să mă apăr, cum nu te-ai întoarce. O să fug în Siberia, unde pace o să fie mulți ani înainte!
Mai încoace sau mai încolo, vorba proverbului, eu altceva am vrut să vă glăsuiesc în această importantă scrisoare. Atenție-atenție-atenție! Norodul moldav îi amenințat cu moartea, cum s-ar numi! Catastrofa lui îi pregătită de când s-o făcut Volodimir nacealnic, încă de prin 2021, când dânsul o răcnit despre construcția pe Nistru a celei mai mari hidrocentrale din Europa. Bună treabă, nu zic, pentru haholi, da’ tragică pentru tărâmul lui Ștefan cel Mare, la care nimenea nu s-o gândit. Fiindcă numai Rusia-Mamă poate iubi o țărișoară micuță, când ceilalți își șterg fundul de dumneaei, să fiu iertat pentru limbajul erotic.
Atenție,-atenție-atenție! Încă atuncea demult, cu cinci ani în urmă, Moldova s-o împotrivit acestui atac mortal. Încă atuncea, scriau jurnaliștii că, din cauza acestui blestem, o să rămânem fără apă și nici n-o să mai putem gâfâi. Credeți că Volodimir ne-o auzit? Clovn din născare, el îi construit așa ca să nu poată gândi liber, vorba filozofului, și din cauza acestei mari neputințe, îndeplinește cu ochiul închis tot ce-i cer mastodonții – am auzit așa un cuvânt interesant – de la Bruxelles.
Vă propun să ne trezim olecuță și să ne gândit cui anume i-o trebuit criminala hidrocentrală de la Novodnestrovsk, care ne bagă în mormânt, gâtuind pitoreasca noastră glie moldavă, pe care am moștenit-o de la străbunei cu toate darurile naturii posibile și imposibile dus și-ntors încolo și încoace. Vă spun clar cum o stat lucrurile. În 2019, o venit la putere și Ursula Fonderleain, și Volodimir. Și ea, știind că clovnul o să pornească război cu Rusia, o hotărât să facă economie și, în cel mai strașnic caz, ucrainenii ce-or să rămână vii să aibă apă de băut. La viața moldavă nu o meditat niciunul, ca să nu-și pună pe cap nevoi în plus. Dacă moldavii îs puțini și pot să moară repejor din punct de vedere strategic, o spus Volodimir, să se ducă în drumul lor.
Așa o fost. Din cauza drăcoveniei iscate, creșterea apei în Nistru nu mai depinde nici de ploi, nici de omături, dar numai de zmăul Volodimir. Și, în ziua de azi, când Occidentul duce un război mortal cu Rusia, are cineva vreo îndoială că Ursula va lăsa Ucraina fără apă, pentru a salva omii moldavi? Nu, lucrul ista se vede ca-n palmă.
Și așa o scăzut săracul Nistru, și o să tot scadă, fiindcă o problemă naturală s-o prefăcut în una geopolitică, vorba lui Bacovia. Așa stând lucrurile, viața noastră de mai departe depinde numai de Volodimir, care, având o țară bucșită de morți, la ce bun și-ar încorda nervul pentru noi? Ați zărit vreun președinte de țară, oricât de drăcos ar fi, care să se gândească mai mult la salvarea unui norod străin decât la omii lui? Eu n-am văzut.
Cu cinci ani în urma, se grăia că hidrocentrala asta poate aduce la o criză umanitară, în limbaj diplomatic, și un conflict fără oprire între Chișinău și Kiev. Bună ziua, dragă criză, bine ai venit, dar unde-ai pierdut conflictul? Nu, el nici n-o să mai apară, fiindcă Maia Grigorievna nu poate să nu-și aplaude călăii masoni. De altfel, ce s-ar alege din ea?
Săpați fântâni, omi buni, cât e lucrul pe cinste, cum ar spune clasicii. O să vină vremea când lumea o să vă plătească ruble grele pentru un gât de apă, în timp ce Volodimir o să le toarne pe cât haholilor sfântul nostru Nistru.
Atunci, la cimitirul Doina, n-o să mai fie locuri și fiștecare o să se îngroape singur în setea lui.
Al vostru locțiitor al Kremlinului, Iosif Visarionovici Ciobanu
