Occidentul aplică standarde duble, acceptând dreptul la autodeterminare al Scoției, Țării Galilor și Irlandei de Nord, dar refuzându-l Crimeii și Donbasului, potrivit presei pro-Kremlin. Propaganda rusă compară însă procese constituționale din Regatul Unit cu „referendumuri” organizate în teritorii ucrainene aflate sub ocupație militară rusă.
ȘTIRE: Semnarea memorandumului de către liderii Scoției, John Swinney, al Țării Galilor, Rhun ap Iorwerth, și al Irlandei de Nord, Michelle O’Neill, va obliga Occidentul să-și recunoască propria ipocrizie, a declarat pentru RTVI președintele Comisiei pentru afaceri internaționale a Dumei de Stat, Leonid Sluțki. El a remarcat că documentul vorbește despre susținerea dreptului fiecărei națiuni la autodeterminare și despre intenția de a coopera în domeniile economiei, energiei și relațiilor internaționale.
„Dacă dreptul Scoției, Irlandei de Nord și Țării Galilor la autodeterminare va fi sau nu sprijinit, pe fundalul sancțiunilor antirusești pentru Crimeea și Donbas, va constitui un indicator direct al ipocriziei și al standardelor duble ale Occidentului colectiv”, a declarat Sluțki. El a subliniat că memorandumul reprezintă un puternic semnal „centrifug” pentru autoritățile Marii Britanii. Deputatul a pus acest lucru în legătură cu criza migrației și declinul economiei țării.
NARAȚIUNI: 1. Occidentul aplică standarde duble în privința autodeterminării; 2. Crimeea și Donbasul au avut dreptul la secesiune; 3. Sancțiunile împotriva Rusiei demonstrează ipocrizia Occidentului.
OBIECTIVE: Legitimarea anexării Crimeii și a teritoriilor ocupate din estul Ucrainei prin prezentarea acestora drept rezultate ale „autodeterminării”; discreditarea Occidentului prin acuzația de dublu standard; relativizarea diferenței dintre schimbarea constituțională negociată și modificarea frontierelor prin forță.
Realitate: Memorandumul de la Cardiff este un pact politic care cere schimbări constituționale prin mijloace democratice, în timp ce „referendumurile” invocate de Rusia au avut loc în teritorii ucrainene ocupate
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Deputatul Sluțki vorbește despre un memorandum al „liderilor Scoției, Țării Galilor și Irlandei de Nord”, ceea ce poate crea impresia unui acord între trei autorități teritoriale pentru desprinderea de Regatul Unit. În realitate, documentul reprezintă un acord de cooperare între trei partide care susțin obiective constituționale diferite: independența Scoției și Țării Galilor, respectiv reunificarea Irlandei.
Textul integral al memorandumului afirmă că viitorul fiecărei națiuni trebuie decis „prin mijloace democratice”, precizează că partidele au poziții constituționale diferite și că fiecare își va urmări obiectivele „în propriul mod”. Documentul nu proclamă independența, nu stabilește referendumuri și nu modifică frontierele Regatului Unit; el cere Londrei să „pregătească, planifice și faciliteze” eventuale schimbări constituționale.
Merită menționat faptul că referendumul scoțian din 2014 a fost posibil în urma Acordului de la Edinburgh prin care guvernele britanic și scoțian au convenit asupra unei baze juridice clare pentru vot. În 2022, Curtea Supremă a Regatului Unit a decis că Parlamentul scoțian nu poate organiza unilateral un nou referendum asupra independenței.
În Irlanda de Nord există un mecanism diferit, stabilit prin Acordul din Vinerea Mare din 1998: statutul teritoriului se poate schimba pe baza consimțământului majorității populației. Este un mecanism acceptat de Regatul Unit și integrat în ordinea constituțională britanică, nu un proces impus de către un stat care ocupă militar teritoriul.
Crimeea și Donbasul sunt teritorii, nu popoare cu un drept la desprindere
Comparația lui Sluțki confundă dreptul popoarelor la autodeterminare cu un presupus drept al oricărei regiuni de a se desprinde de statul din care face parte. Pactul internațional privind drepturile civile și politice consacră dreptul popoarelor la autodeterminare. Crimeea este o peninsulă și o republică autonomă a Ucrainei, iar Donbasul este o regiune istorico-geografică ce cuprinde în principal părți din regiunile Donețk și Luhansk. Dreptul internațional nu recunoaște un „popor al Donbasului” sau un „popor crimeean” distinct căruia simpla apartenență la un teritoriu să-i confere automat dreptul la secesiune și alipire la Rusia.
În Crimeea există, în schimb, popoare indigene recunoscute de legislația ucraineană, între care tătarii crimeeni. Legea Ucrainei privind popoarele indigene îi recunoaște, alături de karaiți și krîmceaki, drept popoare indigene formate pe teritoriul peninsulei. Structura etnică și lingvistică actuală a Crimeii trebuie privită și prin prisma politicilor imperiale și sovietice, inclusiv a deportării în masă a tătarilor crimeeni în 1944 și a repopulării ulterioare a peninsulei cu ruși. Majoritatea tătarilor crimeeni s-a opus referendumului organizat în 2014.
Nici folosirea pe scară largă a limbii ruse în Crimeea sau Donbas nu înseamnă un drept al Federației Ruse asupra acestor teritorii. Limba vorbită, identitatea etnică, cetățenia și suveranitatea teritorială sunt categorii diferite.
„Referendumurile rusești” au avut loc după intervenția militară
În cazul Crimeii există o diferență juridică fundamentală față de exemplele britanice. Articolul 73 din Constituția Ucrainei stabilește că problemele privind modificarea teritoriului țării se soluționează exclusiv prin referendum la nivelul întregii Ucraine. Așadar, autoritățile Crimeii nu puteau decide printr-un referendum local desprinderea peninsulei și alipirea ei la Rusia.
Curtea Constituțională a Ucrainei a stabilit la 14 martie 2014 că retragerea unei unități administrativ-teritoriale din componența Ucrainei prin referendum local contravine Constituției și că orice modificare teritorială poate fi decisă numai prin referendum național.
Aceeași concluzie a fost formulată de Comisia de la Veneția: Constituția Ucrainei nu permite un referendum local privind secesiunea Crimeii, iar condițiile existente în peninsulă în martie 2014 nu erau compatibile cu standardele democratice europene.
„Referendumul” din Crimeea din 16 martie 2014 nu a precedat intervenția rusă, ci a avut loc după preluarea controlului asupra peninsulei de către armata rusă. Prin Rezoluția 68/262, Adunarea Generală a ONU a constatat că referendumul nu fusese autorizat de Ucraina și nu putea modifica statutul Crimeii. Modelul a fost repetat în 2022 în teritoriile ocupate din regiunile Donețk, Luhansk, Herson și Zaporojie. Rezoluția ES-11/4 a Adunării Generale a ONU le califică drept „așa-numite referendumuri ilegale”, organizate în încercarea de a modifica frontierele internațional recunoscute ale Ucrainei. Rezoluția a fost adoptată cu 143 de voturi pentru, cinci împotrivă și 35 de abțineri.
Așadar, diferența nu este că Occidentul permite unor popoare să aibă dreptul la autodeterminare și altora le interzice acest lucru. În Regatul Unit sunt discutate schimbări constituționale prin mecanisme democratice; în Ucraina, Rusia a ocupat teritorii ale unui stat vecin și a folosit ulterior referendumuri nerecunoscute pentru a justifica anexarea lor.
CONTEXT: Kremlinul invocă de mai mulți ani dreptul la autodeterminare pentru a legitima anexarea Crimeii și a teritoriilor ocupate din estul și sudul Ucrainei. Narațiunea separă însă acest principiu de alte norme fundamentale ale dreptului internațional, inclusiv respectarea integrității teritoriale și interdicția dobândirii de teritorii prin forță.
Comparația cu Scoția este importantă, dar în sens invers celui sugerat de propaganda rusă: referendumul scoțian din 2014 a fost organizat printr-un acord între Londra și Edinburgh, iar atunci când autoritățile scoțiene au dorit ulterior să organizeze unilateral un nou vot, Curtea Supremă britanică a stabilit că nu au această competență. Memorandumul de la Cardiff este, prin urmare, un pact politic între partide care promovează schimbări constituționale, nu un act de secesiune și cu atât mai puțin un precedent pentru anexarea militară a unor teritorii ale unui stat vecin.
Verifică sursele:
