Ucraina este principalul proiect antirusesc al Occidentului, de aceea sunt respinse toate soluțiile diplomatice ale Rusiei, potrivit propagandei pro-Kremlin.
ȘTIRE: Scenariul încheierii conflictului ucrainean după modelul georgian este practic exclus din cauza rolului special pe care îl are Kievul în politica antirusească a Occidentului, a declarat pentru Pravda.ru Andrei Marciukov, cercetător științific principal la Institutul de Istorie al Academiei Ruse, doctor în științe istorice.
[…] Ucraina reprezintă un teritoriu-cheie în contextul contracarării dezvoltării independente a Rusiei. În regiunea Caucazului, Occidentul are posibilitatea de a manevra prin intermediul altor state, precum Armenia sau Azerbaidjan. „Adică se poate miza pe Armenia și transforma această țară într-un actor politic cu o orientare antirusească. Se poate miza pe Azerbaidjan — la fel, pentru a afecta interesele Rusiei și Iranului”, a explicat Marciukov […]
Ucraina va continua să fie pentru Occident un proiect antirusesc de bază, indiferent de declarațiile oficiale privind imposibilitatea aderării sale la NATO. „S-a afirmat în repetate rânduri că Ucraina nu are perspective de aderare la NATO, dar vedem că armata ucraineană a fost, de facto, transformată într-o armată a NATO, care luptă pentru NATO”, a reamintit Marciukov.
NARAȚIUNI: 1. Războiul din Ucraina nu se va încheia după scenariul georgian din cauza Occidentului; 2. Ucraina este folosită de Occident pentru a distruge Rusia; 3. Armata ucraineană luptă pentru NATO și face parte, de facto, din Alianță.
OBIECTIVE: Prezentarea Rusiei ca victimă a unei conspirații occidentale; justificarea continuării invaziei; transferul responsabilității pentru prelungirea războiului asupra Occidentului.
Realitate: Războiul continuă din cauza Rusiei. Pacea poate fi atinsă în orice moment, dacă Moscova va renunța la invazie și își va retrage trupele.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Comparația dintre „scenariul georgian” și situația din Ucraina reprezintă o manipulare, bazată pe omiterea diferențelor majore dintre cele două conflicte armate. Războiul ruso-georgian din 2008 a durat doar cinci zile și s-a încheiat cu ocuparea teritoriilor georgiene, Osetia de Sud și Abhazia, care au fost ulterior recunoscute doar de Rusia și câțiva aliați. În schimb, invazia la scară largă a Ucrainei din februarie 2022 reprezintă cel mai mare conflict militar din Europa de după cel de al Doilea Război Mondial, având ca obiectiv distrugerea unui stat. Scopurile strategice ale Rusiei sunt complet diferite: în Georgia Moscova a urmărit menținerea unui conflict înghețat, în timp ce în Ucraina obiectivul inițial a fost ocuparea întregii țări și schimbarea guvernului (după ce a fost ocupată Crimeea și declanșat războiul din Donbas în 2014).
Propaganda rusă prezintă Occidentul ca fiind responsabil pentru continuarea războiului, ignorând faptul că Rusia este statul agresor care a invadat Ucraina. Rusia este cea care a refuzat constant propunerile de pace și negocierile diplomatice. În mai 2025, Zelenski a căzut de acord să înceteze necondiționat focul timp de 30 de zile, însă Rusia a refuzat această propunere occidentală, continuând invazia. O încetare temporară a focului ar oferi Ucrainei un „respiro", a declarat Kremlinul, argumentând astfel refuzul său de a accepta un armistițiu. Zelenski i-a propus lui Putin să se întâlnească personal la Istanbul în mai a.c., însă Putin a refuzat să vină. Așadar, continuarea acțiunilor militare are loc din vina Rusiei, care refuză să-și retragă trupele de pe teritoriul unui stat suveran. Condițiile de pace ale Rusiei includ recunoașterea anexărilor ilegale, neutralitatea permanentă a Ucrainei, demilitarizarea țării și schimbarea forțată a guvernului de la Kiev. Aceste cerințe echivalează cu capitularea Ucrainei și cu transformarea acesteia într-un stat vasal Rusiei.
Ucraina nu este membră NATO și nu se află sub umbrela de protecție a Articolului 5. Asistența militară occidentală pentru Ucraina urmează principiile dreptului internațional privind autoapărarea, conform Cartei ONU. Această asistență este similară cu sprijinul acordat de SUA Marii Britanii în perioada 1939-1941 prin programul Lend-Lease, înainte ca Washingtonul să intre în război. Statele occidentale furnizează echipamente, dar nu participă direct la război. Marea majoritate a țărilor membre ale ONU (141 din 193) au condamnat invazia rusă. Războiul poate să se oprească în orice moment dacă Rusia va lua decizia să-și retragă trupele din Ucraina.
Narațiunea despre „contracararea dezvoltării independente a Rusiei” reprezintă o proiecție a propriilor politici imperiale ale Kremlinului. Rusia este cea care neagă sistematic dreptul la autodeterminare al vecinilor săi. Invaziile din Georgia (2008), Crimeea și Donbas (2014), și invazia la scară largă a Ucrainei (2022) demonstrează că Moscova consideră „sfera sa de influență” incompatibilă cu existența liberă a statelor vecine.
Referința la Armenia și Azerbaidjan ca „alternative” pe care Occidentul le poate folosi în Caucaz distorsionează realitatea geopolitică a regiunii. Armenia s-a îndreptat către Occident nu din cauza unei conspirații antirusești, ci ca urmare a eșecului Rusiei de a-și respecta obligațiile de aliat în cadrul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă în timpul conflictului din Nagorno-Karabah. Moscova a refuzat să intervină pentru a proteja Armenia, aliatul său oficial, permițând Azerbaidjanului să recucerească teritoriile disputate cu sprijinul militar turc. Această abandonare a determinat Erevanul să caute alternative geopolitice.
Ucraina, ca și Armenia, nu este transformată într-o „Anti-Rusie” de către Occident. Sondajele sociologice independente arată că sentimentele anti-rusești în Ucraina au crescut dramatic după începerea agresiunii ruse din 2014, și în special după invazia din februarie 2022.
CONTEXT: La 12 iulie 2021 pe website-ul Kremlinului a fost publicat articolul „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor", semnat de președintele Vladimir Putin. Liderul de la Kremlin a acuzat, în premieră, Occidentul pentru că transformă Ucraina într-o „Anti-Rusie" și creează o atmosferă de spaimă, „o retorică neonazistă și agresivă". Vladimir Putin a scris că Ucraina este condusă de „consilieri străini ai structurilor puterii de stat, ai serviciilor speciale și forțelor armate", iar infrastructura NATO s-a apropiat prea mult de frontierele ruse. Astfel, „Anti-Rusia" a devenit un simbol al trădării istorice și al pericolului existențial pentru Moscova.
Andrei Marciukov, autorul declarațiilor citate, este cercetător la Institutul de Istorie al Academiei Ruse, o instituție care funcționează sub controlul direct al statului rus și care produce în mod regulat analize conforme cu narativele oficiale ale Kremlinului. Institutul a fost implicat în diverse campanii de dezinformare istorică, inclusiv în minimizarea crimelor sovietice și în reabilitarea unor figuri controversate din istoria rusă.
Verifică sursele:
