Republica Moldova nu se poate dezvolta ca stat, pentru că e o parte dintr-o altă țară și nu are tradiții politice. Politicienii noștri știu că mint înainte de alegeri, dar o fac doar pentru a ajunge la putere, după care, dacă reușesc, se simt demnitari pe viață. Pe de altă parte, partidele unioniste s-au transformat, deseori, în niște fumigene sau, pur și simplu, au lideri slabi. Aceste și alte delarații au fost făcute în cadrul unui interviu pentru Veridica.md de către deputatul în primul Parlament, Andrei Țurcanu, semnatar al Declarației de Independență a Republicii Moldova - cel care joia trecută a fost declarat mort de către colega sa de la Academia de Științe, criticul literar Aliona Grati. Atunci doamna i-a dorit să nu fie iertat de Dumnezeu, pentru că ar fi o canalie. De ce s-a întâmplat acest lucru, aflați în interviul de mai jos.
„Politicienii noștri știu dinainte că promisiunile lor sunt false”
VERIDICA: Dle Țurcanu, cum se explică faptul că, după aproape 34 de independență, suntem țară candidat la aderarea la UE, dar stăm cu frica în sân, înainte de alegeri, ca să nu revină la putere pro-rușii?
ANDREI ȚURCANU: Această întrebare are nevoie de un studiu monografic: și sociologic, și antropologic, și politic. Dacă vom da vina numai pe politică, atunci vom îngusta viziunea lucrurilor, deși în politică este centrul.
VERIDICA: Care a fost greșeala clasei politice în acest sens?
ANDREI ȚURCANU: Nici nu-i greșeală, e o crimă, Clasa politică a devenit o frână în calea destinului nostru firesc, în calea unei rezolvări organice a problemei noastre vitale, nu ca stat, dar ca o bucată ruptă dintr-o Țară. Doar s-a demonstrat că nu putem noi să fim independenți la infinit. Nu avem tradiții politice, de construcție statală, tradiții morale, de dialog social și politic. Lucrurile se rezolvă de azi pe mâine, într-un mod reactiv, nu proactiv, cum ar fi trebuit să fie. La noi este imposibilă acum o convenție Snagov, căci suntem rupți geopolitic între fosta URSS și Europa. În puținele momente, când lucrurile parcă luau o direcție europeană fără întoarcere, politicienii s-au opus, simțindu-se confortabil în situația în care ne aflăm. Există și o chestie psihologică. Fără o tradiție politică, un om lipsit de spirit critic, ajungând într-o funcție înaltă, începe să se creadă etern acolo Și nu mai gândește că ar putea să cadă din acea funcție sau să plece. Eu i-am cunoscut îndeaproape pe inșii ăștia și ei sunt incapabili să se perceapă pe sine într-un context istoric.
VERIDICA: Adică politicienii noștri, odată ce ajung la putere, uită imediat tot ce au promis alegătorilor?
ANDREI ȚURCANU: Nu uită, ei sunt de un cinism feroce, știu dinainte că promisiunile lor sunt false.
VERIDICA: Vreți să spuneți că așa au fost toate guvernările pe care le-am avut? N-a fost niciuna mai sinceră?
ANDREI ȚURCANU: A fost doar una - Guvernul Muravschi. Cât ar părea de straniu, aceia au fost și cei mai buni specialiști și cei mai sinceri, fără a se băga în corupție. Pur și simplu, după Mircea Druc, un voluntarist căruia îi zbura mintea în șapte nori deodată, Muravschi a fost mai pământesc, mai cu bun simț, și a adunat în jurul lui o echipă la fel de bună. După un an, a venit Sangheli și prima parte a guvernării sale, până a ajunge agrarienii la putere, a fost o continuare a guvernării Muravschi. Pentru că a fost în fond aceeași echipă, erau oameni echilibrați, fără apucături de privatizare. Doar mai târziu s-a pornit marea jefuire a țării, cu schemele astea cu electricitatea, cu gazele, cu motorina, cu Transnistria. Așa se fac banii mari. Când cumperi din Ucraina cu trei cenți, iar în Moldova vinzi cu cinci cenți, doi cenți rămân undeva, în buzunarele intermediarilor de la putere.
VERIDICA: Să înțelegem că Republica Moldova a fost condusă de niște grupări criminale?
ANDREI ȚURCANU: Nu criminale, niște grupări politice corupte. Dar au fost și perioade când aceste grupări au fost în foarte strânsă legătură cu cele criminale. Tocmai după Muravschi a și început această concrescența.
VERIDICA: Odată cu venirea la putere a lui Lucinschi?
ANDREI ȚURCANU: Da. Pe atunci, oriunde era vreo mârșăvie din asta, economică, găseai neapărat un om de-al lui din vechea gardă de partid sau din comsomol. Dar să nu legăm aceste lucruri de un singur om, căci le-am simplifica mult. De exemplu, când a fost la putere Alianța pentru Democrație și Reforme, numai Valentin Dolganiuc, care era viceprim-ministru, nu era implicat în astfel de scheme.
Astfel, din ‘90 încoace, au fost la putere toate forțele politice din dreapta în stânga și din stânga în dreapta. Și toate au eșuat din același motiv că nu există un potențial de construcție statală pe această așchie de pământ.
„Odată cu privatizările, unii dintre zișii unioniști s-au simțit și ei atrași de banul care le cade ușor”
VERIDICA: Am avut totuși de la bun început Frontul Popular, care opta pentru Unire, apoi au apărut o sumedenie de alte partide unioniste, care însă nu se mai bucură de sprijinul electoratului. Cum se explică acest fenomen?
ANDREI ȚURCANU: Unionismul a fost preluat de o persoană care avea alte scopuri. Ivan Susanin, i-am zis eu, pentru că a dus unionismul în impas, exact acolo unde Susanin a dus oastea poloneză. Mi-e greu să spun de ce… Cred că cel care a condus toată operațiunea specială, ca să folosesc un termen mai actual, a știut ce face, dar ceilalți erau niște visători, fără simț politic. Poți să ai inimă mare, dar dacă nu ai capacități de a formula sau a înțelege prospectiv niște mișcări politice, n-ai să faci nimic. În plus, odată cu privatizările, unii dintre zișii unioniști s-au simțit și ei atrași de banul care le cade ușor, pentru a-și cumpăra stații de alimentare cu petrol sau a privatiza case în centrul Chișinăului. De exemplu, prin 2013, când încercam să obțin o casă pentru Paul Goma, erau mai multe libere, dar mi s-a refuzat. În schimb, printr-o decizie a CMC, oamenii lui Ghimpu și cei ai lui Voronin sau ai lui Dodon, au împărțit terenuri și clădiri, inclusiv pentru sediul PL, care, mai mult, a fost reparat de Primărie. L-a luat partidul, chipurile, dar știți cui aparțin toate sediile de partid privatizate? Șefilor de partid, ei toți au acum clădiri frumoase în centrul Chișinăului, pe care le dau în arendă.
VERIDICA: Adică Iurie Roșca, a luptat de fapt contra Unirii, însă intelectualii noștri nu l-au înțeles?
ANDREI ȚURCANU: Nu e chiar așa. Toți cei care spuneau ceva contra lui Roșca, erau imediat ultragiați, puși la stâlpul infamiei. Vă amintiți ce atacuri s-au făcut chiar și împotriva lui Grigore Vieru? Asta era tactica lor. Totodată, Roșca e tipul căruia i-au plăcut banii și puterea de la bun început.
Cât privește celelalte partide unioniste, unele dintre ele sunt create de altele, stataliste, fiind doar niște fumigene politice. Altele pur și simplu au lideri slabi. Sau nu dispun de finanțarea necesară, nici de spirit organizatoric. Au fost câteva momente în care putea să se rezolve problema reunirii, dar au fost scăpate. De exemplu, după plecarea comuniștilor, în 2009, putea să ia puterea un partid unionist, însă, în locul lor, au venit niște rechini hrăpăreți. Același lucru s-a întâmplat după eșecul agrarienilor, când putea să vină la putere partida națională, în frunte cu Snegur. Dar, în spatele lui Snegur, stătea Andronic, iar în spatele lui Andronic, e-he-he, erau toate grupările criminale de atunci. Iar alături de Andronic, era Roșca. Imaginați-vă ce combinație.
VERIDICA: Dar România, în opinia dvs., își dorește să se unească cu Republica Moldova?
ANDREI ȚURCANU: La București, lucrurile sunt mai complicate, fiindcă ei au finanțat masiv PPCD-ul lui Roșca, dar lucrurile nu au mers așa cum s-a dorit. Mai mult, banii de la București n-au fost destui, iar din puținul care era, au ciupit ambele părți. De exemplu, când PPCD-ul a primit tipografia Prag-3, ea costa în acte, să zicem, 1,8 milioane de dolari. Dar de fapt era cumpărată la mâna a doua nu știu de pe unde și, când a ajuns aici, s-a constatat că prețul ei real era de circa 700 de mii de dolari. Deci, jumătate din sumă a dispărut undeva. Și cam așa a fost mereu.
VERIDICA: La noi, a devenit deja o tradiție ca partidele de dreapta să nu se mențină la putere mai mult de două mandate, după care câștigă cele pro-ruse. Cum explicați mentalitatea electoratului în această privință?
ANDREI ȚURCANU: E vorba de corupție și de lipsa tradiției statale. Fără tradiție, toți încep să acționeze ca haiducii, cum îi duce capul. Și dorințele lor devin tot mai mari pe parcurs.
„La Timofti, au fost două persoane care i-au spus să nu-i permită lui Goma să intre în Republica Moldova”
VERIDICA: Dle Țurcanu, de ce autoritățile noastre au refuzat să-l primească acasă pe Paul Goma?
ANDREU ȚURCANU: Sunt lași, atât pot să spun. Cetățenia și premiul Academiei pentru Goma le-am obținut printr-o luptă la sânge. N-au vrut să-i dea nici casă, nici cetățenie soției sale. Oficial, spuneau că el are dreptul să vină, că nimeni nu-l oprește, dar unde să vină, la gară? În casa sa părintească din satul Mana e dezastru, nu putea locui acolo. Dar oricum, imaginați-vă cum un bătrân imobilizat în cărucior se duce la Mana. Pentru Chișinău, vorbisem atunci cu ministrul Sănătății, Andrei Usatâi, și el era gata să dea o asistentă medicală, care să aibă grijă de Goma. Unde a fost deschidere, lucrurile au mers bine, dar în rest… Chiar dacă cetățenia, conform legislației, trebuia să i se acorde în mod automat, în cazul lui, ei au cerut ca toate ministerele să-și dea avizul. Am umblat de la minister la minister și a rămas SIS-ul, căci și ei trebuia să-și dea avizul. Trece o săptămână, două, o lună, nimic. Atunci m-am dus la ăștia care dădeau pașapoarte și am bătut cu pumnul în masa. Doar în felul ăsta am obținut cetățenia pentru Goma, dar s-a lucrat pe dedesubt așa, ca să nu vină, din cauza fricii oamenilor noștri….
VERIDICA: De cine se temeau?
ANDREI ȚURCANU: De cei care îl considerau și continua să-l considere antisemit pe Goma. Deși, la un moment dat, unii dintre ei parcă îl considerau numai negaționist, dar nu antisemit. Când a fost vorba să i se dea lui Goma Premiul de Stat, am lucrat cu toți membrii comisiei și trebuia să câștige. Dar, în ultimul moment, comisia a decis că n-ar fi fost suficienți candidați puternici în acel an și a acordat numai nouă premii, nu zece. Pentru că al zecelea a fost Goma.
VERIDICA: Care a fost poziția președintelui Timofti cu privire la cazul Goma?
ANDREI ȚURCANU: La Timofti, au fost două persoane, una de la noi și alta din România, care i-au spus ca în niciun caz să nu-i permită lui Goma să intre în Republica Moldova – una de la noi, și una din România. Sunt oameni cunoscuți dar nu pot să vă spun cine-s. Argumentul lor a fost că Goma va fi un factor destabilizator, deși el era un bătrân bolnav, în cărucior, care nu a mai trăit mult după aceasta.
VERIDICA: Ce rol ar trebui să aibă oamenii de cultură și cei de știință în procesul politic?
ANDREI ȚURCANU: Foarte puțini dintre aceștia au simț politic. Cum e poporul, așa e și majoritatea oamenilor de cultură: mioritici, sentimentali, incapabili de analiză și de eforturi îndelungate de organizare.
VERIDICA: Dar de ce, prin anii ‘90, o mulțime de poeți și preoți se grăbeau să ajungă în Parlament?
ANDREI ȚURCANU: Atunci lumea era dornică de oameni care vorbesc altfel decât membrii de partid. Oamenii aveau nevoie de un alt discurs public și tocmai poeții și preoții vorbeau așa, și erau în prim-plan. N-aș zice totuși că ei ar fi avut prioritate în fața altora, care nu aveau un discurs la fel de mlădios și excitant.
„Reforma Academiei este un proiect imobiliar, pornit de Plahotniuc”
VERIDICA: Este foarte interesantă situația la Academia de Științe, care este condusă și astăzi de către Ion Tighineanu, un președinte numit în această funcție pe timpul lui Plahotniuc, la insistența premierului Filip. Înțeleg că dvs. sunteți un fel de persona non-grata la AȘM, de ce?
ANDREI ȚĂRCANU: Cum să zic? Cred că la întrebarea asta ar trebui să răspundă actuala guvernare. La Academie, e același haos, aceeași lipsă de principialitate, aceeași delăsare, ca în toate domeniile, din păcate. Și nu cred că guvernarea luptă cu Plahotniuc în mod sistemic și serios. Pur și simplu îi depășește lupta asta. Cineva spunea că reforma de la AȘM, nu a fost o reformă a cercetării, dar un „proiect imobiliar”. Tare bine a spus-o. Această „reformă” a pornit-o Plahotniuc, cu ideea de-i scoate pe savanți din clădirea Academiei. Ăsta a fost cuiul reformei, pentru că această clădire se află pe un loc foarte bun în centrul Chișinăului, în preajma hotelurilor Național și Chișinău, pe care tot oamenii lui Plahotniuc le privatizaseră deja. Dacă puneau mâna și pe sediul AȘM, puteau să demoleze clădirile astea vechi și să ridice acolo un centru comercial excepțional, de exemplu. Apoi Plahotniuc a plecat, dar ideea proiectului imobiliar nu a murit. Și aici nu era numai Plahotniuc, în spatele său stăteau armate întregi de rechini. O altă țintă a lor a fost clădirea Institutului de Genetică din apropierea Aeroportului, unde acum este proiectat Satul German. Pe urmă s-a trecut la Universitatea Agrară, unde tot sunt niște hectare de pământ și se pot construi acolo niște blocuri de locuit, mai ales că acum prețurile la imobile au crescut într-un mod astronomic. Și tot așa, cu toate institutele.
VERIDICA: Guvernarea actuală nu-și dă seama de aceste lucruri?
ANDREI ȚURCANU: Nu pot să vă spun.... Cred că unii își dau seama, cei care sunt implicați în acesta proiect.
Ce căuta Dodon la Academie?
VERIDICA: Dvs. prin ce i-ați supărat pe șefii Academiei?
ANDREU ȚURCANU: Prima dată, i-am supărat, când nu au luat poziție față de declarația lui Dodon, precum că limba rusă trebuie legiferată ca a doua limbă de stat și că va veni vremea și el va tăia cu sabia nodul. Atunci am organizat la Institutul de Filologie o adunare, unde s-a votat un protest împotriva acestei declarații nesăbuite și am cerut ca și Academia să ia atitudine. Dar ei nu au reacționat. Doar un domn academician a făcut o remarcă pe site-ul Academiei, că problema limbii a fost rezolvată deja, în 1997. Se dădea de înțeles că ceea ce facem noi nu-i decât o provocare. Pe urmă, au fost și niște întâlniri cu Dodon la Academie. Fiind președinte și neavând nici în comportamentul său, nici în înfățișarea, nici în capul său, nici în inima sa ceva de intelectual, credea că astfel ar putea prinde și el ceva din aura academică și s-ar putea ca lumea să-l creadă mai deștept.
VERIDICA: Dar ce s-a întâmplat joia trecută, când Aliona Grati a postat pe o rețea de socializate acel scandalos mesaj la adresa dvs.?
ANDREI ȚURCANU: Acea postare a urmat după o ședință a Secției de științe sociale, economice, umanistice și arte a Academiei, unde s-au discutat candidaturile pentru titlurile de academician și membru corespondent. La capitolul literatură, pentru titlul de membru corespondent, am candidat eu, Aliona Grati și Elena Prus. Pentru că, în unele cercuri din conducerea AȘM, se crede că eu aș avea niște porniri demolatoare față de Academie, am crezut că e nevoie să demonstrez contrariul și l-am atenționat pe Tighineanu, că dna Grati are un dosar vechi pentru plagiat la Institutul de Filologie Română „B. P. Hasdeu”. I-am prezentat oficial dosarul, în care am inclus decizia comisiei de etică a Institutului, pe care am condus-o eu. Menționez că, după constatarea plagiatului, pentru obiectivitate, comisia a trimis probele la trei experți din România: Gheorghe Chivu și Eugen Munteanu, membri ai Academiei Române, și Răzvan Voncu, doctor și conferențiar universitar la Universitatea din București. Toți trei au reconfirmat cazul de plagiat. Am inclus în dosar și expertizele dumnealor.
„E profund amoral să faci fraudă științifică”
„VERIDICA: Dacă exista un astfel de dosar, cum a fost admisă Aliona Grati la concurs?
ANDREI ȚURCANU: Încurcate sunt căile Domnului! Doamna a fost recomandată de academicianul Mihai Cimpoi, care și-a convins colegii că la mijloc ar fi o chestiune de ranchiună de la Institut, dar nicidecum un caz de plagiat.
VERIDICA: Cimpoi știa ce conține dosarul?
ANDREI ȚURCANU: A știut, cum să nu? Doar a fost și el membru al comisiei de etică. În decizia finală, e consemnat negru pe alb și acordul său privind decizia finală. M-am gândit că a uitat și, la adunarea de joi, chiar i-am amintit acest fapt. Unii prieteni care mi-au telefonat atunci seara, alertați de postarea cu pricina, mi-au zis că asta ar fi măsura de probitate intelectuală și civică a dlui Cimpoi. Nu știu, aș vrea să cred că mai degrabă a uitat.
VERIDICA: Cum au reacționat la dezvăluirea dvs. ceilalți participanți la adunare?
ANDREI ȚURCANU: Eu, la început, nu am dat numele dnei Grati. De aceea, prima reacție a venit din partea dnei Prus, care, fiind și ea candidată, s-a simțit oarecum vizată și a cerut lămuriri. Academicianul Valeriu Pasat a fost mai tranșant, cerând în mod imperativ să dau numele persoanei vizate și atenționând că orice caz de plagiat e o gravă încălcare a deontologiei omului de știință. Atunci am prezentat câteva exemplare ale dosarului celor prezenți. În cele din urmă, dna Prus a câștigat concursul.
VERIDICA: De ce până acum nici dvs., nici Institutul de Filologie, nu ați scos la iveală acest fapt?
ANDREU ȚURCANU: Istoria post-plagiat e cu mult mai lungă decât credeți. Mai întâi, Grati s-a plâns de „hărțuire și victimizare în câmpul muncii” la Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, dar nu a obținut nimic. Apoi au fost niște postări despre aceasta pe site-ul „Basarabia literară”, inclusiv o replică a doamnei Grati. Din păcate, toate aceste postări au fost șterse apoi, în chip misterios. Știți cum e lumea la noi, nu vrea scandaluri, vrea liniște și pace. Suntem doar în capitalismul multilateral dezvoltat, cu toate consecințele acestuia, exact aceleași ca și socialismul multilateral dezvoltat, căruia i s-a mai zis „stagnare”.
VERIDICA: Cum comentați mesajul dnei Grati din aceeași seară, prin care v-a declarat mort?
ANDREI ȚURCANU: Seara, toți mă întrebau: „Sunteți bine?”. La început, nu înțelegeam ce se întâmplă, până când un prieten mi-a trimis un screenshot cu macabra postare. A fost un șoc, pe care l-am mai trăit o dată, demult, când un politician mi-a trimis acasă un cap de câine. Acum însă era vorba de voma viscerală a unei pretinse intelectuale, care știa că am suportat recent trei intervenții chirurgicale pe cord. Prima reacție a fost calmă, dar a doua zi organismul mi-a dat de știre, că undeva, în străfundurile sale, ceva nu e în regulă. Din fericire, am niște medici foarte buni care m-au pus repede pe picioare. Acum sunt bine, iar celei care mi-a anunțat moartea nu-i doresc altceva, decât s-o miluiască Dumnezeu cu toată milostenia și bunătatea Sa.
VERIDICA: Aici deja nu mai e vorba despre niciun proiect imobiliar, dle Țurcanu. Ce interes ar avea Academia să lovească atât de dur în imaginea sa, promovând cercetători științifici, acuzați de plagiat?
ANDREI ȚURCANU: Este și asta o întrebare pentru conducerea AȘM. Convingerea mea e că la mijloc nu-i vorba doar de imagine. Imaginea se mai lustruiește cumva. Mai plătești niște ziariști vânduți și, pe ici-pe colo, se mai dreg niște aparențe. În degringolada generală în care ne aflăm, pe noi nu ar trebui să ne preocupe imaginea bună a Academiei. Alta e problema fundamentală: cum să facem din forul academic o autoritate intelectuală și morală națională? Or, în această privință, nu este admisibil nici un compromis cu plagiatul. În România, dar și în toate țările europene, el este penalizat, inclusiv juridic. Pentru că e profund amoral să-ți asumi munca altuia, să faci fraudă științifică.
N.B. Veridica.md acordă dreptul la replică tuturor persoanelor vizate în acest material.
