De câțiva ani piața evenimentelor abundă în festivaluri muzicale de calibru diferit: stil, locații și accente diverse. Dacă inițial cele mai multe aveau loc în capitală, creând o concurență strânsă pentru public, de dragul diversității sau pentru evitarea ”ambuteiajelor”, dar poate și pentru a crea ”personalitatea” unui festival, o parte din ele au prins rădăcini în afara Chișinăului. Aceste evenimente par a fi uneori prea multe (dacă ne raportăm la numărul de locuitori și puterea lor de cumpărare a biletelor), dar și pentru numărul de artiști care ”pot vinde”, ei repetându-se de cele mai multe ori. Cu toate astea, showbizul nostru în acest an a fost completat cu încă un festival – „Născut în Moldova”, - scena fiind evident, ocupată doar de artiști autohtoni. Discutăm, într-un interviu pentru Veridica.md, cu Roman Burlaca, fondatorul grupului BRMG, organizatorul festivalului „Născut în Moldova”. Din grupul BRMG fac parte companiile Versus Artist, BR Films, NIM, BRO Rental.
”Născut în Moldova” este un rezultat al evoluției industriei muzicale de la noi
VERIDICA: Ce este, până la urmă, festivalul „Nîscut în Moldova”: o ambiție personală, o modalitate de a dezvolta industria sau o necesitate a pieței?
Roman Burlaca: Întâi de toate, ”Născut în Moldova” este un rezultat al evoluției industriei muzicale din ultimii 20 de ani, dar mai ales, a ultimei decade. E mai curând un fel de punct de demarcare sau momentul de decolare pe bune a unei industrii. Showbizul nu presupune doar cântece frumoase și de succes, dar se ține, mai ales, pe un circuit financiar, pe forța de cumpărare. NIM a venit să confirme acest lucru, pentru că am avut un line-up sută la sută moldovenesc, cu un conținut creat doar de oameni de acasă, cu un public strict din Moldova. Și să pui preturi mai reduse la bilete, dar să scoți la capăt un eveniment de asemenea amploare, denota faptul că piața e coaptă. Un festival trebuie să aibă un concept, o filosofie a sa. Noi o avem, noi am unit lumea altfel decât prin vin și cârnăciori. Pentru că la noi evenimentele erau mișcate de două strategii: fie ne adunăm pentru un mare artist, de regulă străin, pentru care plătim mulți bani, fie pentru cârnați. Mai puțini au insistat să adune lumea în jurul unei filosofii. E modalitatea de a schimba regula de joc și, la fel, posibilitatea de a înțelege cât de vulnerabil ești în fața conținutului străin și dacă tu, artist autohton, ai capacitatea să-i faci concurență. Noi am adunat oamenii în jurul ideii de unitate, de mândrie națională și a spiritului de a fi născut în Moldova.
VERIDICA: Noi avem nevoie de motive declarate pentru a ne simți mândri de a fă născuți pe acest pământ? Aveți o listă de motive?
Roman Burlaca: E un subiect fin. Aș evita listele. Pentru că, indiferent de conținut, eu apriori sunt mândru, sau demn de locul în care m-au născut, crescut și educat părinții mei. E locul în care mă constitui și mă modelez ca om. Iar lista asta ar trebui să conțină realizările, dar și neîmplinirile mele, poate. Lista asta o creează colegii mei de generație, dar și înaintașii noștri. Societatea noastră acum este destul de dezbinată, mai ales din cauza acestei tranziții fără capăt. Motivele sunt diferite, criteriile după care ne împărțim în tabere, iarăși, sunt multiple. Toate discuțiile asta contradictorii, conțin la bază păreri. O certitudine ne unește pe toți – suntem născuți aici. Și am căutat mereu repere cu care sau pentru care să înaintăm. În muzică am căutat să ne debarasăm de mioritism și am incercat să semănăm celor de afară. I-am apreciat uneori mai mult decât era nevoie și deseori în detrimentul nostru. Azi, în amalgamul ăsta pestriț, trebuie să devenim conștienți de valorile noastre de tânără țară, să le sărbătorim, sa le onorăm și să fim mândri că le avem. Poate nu la fel ca în țările dezvoltate, dar e al nostru ce avem și mereu putem fi mai buni. De asta noi am sărbătorit muzica și artiștii din Moldova. Noi asta ne-am propus și asta am reușit. Emoțiile au fost intense, mesajele puternice, iar unitatea densă.
Noi vrem să facem din festivalul acesta brand de țară, pentru că el e despre noi
VERIDICA: Începuturile sunt generoase. Dacă e să presupunem un parcurs de durată al acestui festival, câte ediții de calitate credeți că puteți avea fără a repeta prea mult contentul?
Roman Burlaca: E o întrebare care ni se pune foarte des. Dar la care noi ne-am gândit chiar în perioada de start, când eram la etapa de concept și trebuia să prevedem sustenabilitatea și parcursul pentru următorii 3-5 ani. Adevărul e că primele ediții au deja trasate reperele. Știm ce vom face. Sunt multe lucruri care țin de strategie și pe care nu vreau să le divulg, dar fiți siguri, cel puțin cinci ani festivalul va trăi și, de la o ediție la alta, va fi în continuă dezvoltare. În altă ordine de idei, oricât de bizar ar suna, nu construiți festivalurile pe artiști – adică dacă nu vine Carla s Dreams nu se mai vând biletele. Festivalul presupune un eveniment complex. Nu ne comparăm cu Untold, la care publicul începe să cumpere bilete uneori cu mult înainte de a afla cine vor fi artiștii. Cei mai mulți revin acolo pentru standardul de calitate oferit de organizatori, pentru emoțiile trăite odată, care nu sunt generate doar de artistul din scenă. Sigur, cei care constituie line-apul nu sunt de ignorat, dar emoția și amintirile legate de un eveniment nu vin doar din muzică. Și felul în care s-a încheiat povestea în acest an ne-a dat de înțeles că avem toate ingredientele. Mai întâi, a fost incredibil că poliția în aceste două zile nu a documentat niciun exces fie de alcool, fie de forță. Toată lumea s-a comportat foarte civilizat, cu respect pentru cel de alături și cu atitudine de mare responsabilitate. Au fost uniți în emoție și au exaltat. Evident, e meritul fiecărui artist din scenă care a provocat această stare de bucurie, de mândrie, de recunoștință. Iar cel mai uimitor moment a fost după recitalul lui Carla s, când am anunțat căile de ieșire de pe stadion, am aprins luminile și am rugat publicul să meargă acasă. 14.000 de oameni nu au tăbărât unii peste alții, dar în mod civilizat s-au încolonat spre porți și cântau ”Doi elefanți se legănau pe o pânză de păianjen”. A fost o surpriză colosală. Nu știu cine a dat tonul, cine a ales cântecul, dar să auzi un asemenea cor în timp ce așteaptă să-i vină rândul la poartă, credeți-mă, e spectacol grozav. A durat vreo 15 minute. De asta sper că anul viitor biletele se vor cumpăra încă înainte de a fi anunțați artiștii. Sper să merităm încrederea publicului.
VERIDICA: Publicul l-ați avut pe măsura așteptărilor? În condiția unor investiții de proporții (numai scena enormă cât face!) publicul numeros devine o necesitate, nu un capriciu.
Roman Burlaca: Investițiile au fost enorme. După linia trasă, am constatat o investiție de 600 mii euro. Recunosc, am mizat să ies la 0, dar din păcate nu am reușit să acoperim în totalitate investițiile. Oricum, sunt fericit cu rezultatul final. A fost prima ediție și sincer, habar nu aveam cât public am putea aduna. Dar trebuia să presupun niște cifre. Am investit mult, iar la anul vom investi și mai mult, cred că vom urca la un milion de euro, pentru ca ținem neapărat să îmbunătățim mai multe aspecte. Asta presupune și scumpirea biletelor cu o sută de lei în medie. Politica biletelor va fi schimbată. Nu vom mai vinde bilete la preturi diferențiate, pentru zone diferite. Vom insista pe un singur tip de bilet care va simplifica mult logistica, dar va oferi ceva mai mult confort. Știu că a impresionat scena. La anul va fi și mai mare. Pentru că tot ce se vede, se aude, contează. Dar, scena e ultimul punct în traseul vizual al spectatorului. Contează confortul și utilitatea fiecărei zone de deservire. Și la asta vom mai lucra. Am primit un număr mare de felicitări și aprecieri. Oamenii au constatat diferențele, au simțit vibe-ul pe care ți-l dau marile festivaluri din afară. Priveam a doua zi tot anturajul festivalului și, dincolo de starea de sărbătoare, dincolo de performanța momentului, mă rodea un sentiment de tristețe. În sinea mea, îmi doream acest festival la nivelul Tomorowland, dar el nu a tras până acolo. Totul părea ideal, și totuși, nu arăta ca acolo. Eu îl vreau la acea amploare și sper că ediție de ediție vom reuși să-l apropiem.
VERIDICA: Au fost destule voci care au cerut ca festivalul să aibă loc în august, când vin cei din diaspora acasă...
Roman Burlaca: Știm, dar nu putem. Adevărul e că în august mai e un mare festival, cu tradiție și nu e nici sănătos, nici corect să venim peste ei. Dar nu exclud ca vom revedea datele festivalului fără a ne intercala cu Summer Fest.
Acum artiștii nu ar mai avea nici scuze, niciun motiv să se plângă de lipsă de condiții.
VERIDICA: Să revenim la content. De ceva ani, aveți și casa de discuri Versus Artist, care crește artiști de format diferit. Veți dezvolta ”laboratorul” pentru a crea content temeinic pentru NIM?
Roman Burlaca: Da, Versus e un pilon important al activității noastre. Am pompat suficiente investiții, mai ales în ultimul an. Infrastructura, baza tehnică, adică studiourile, echipamentul e grozav. Acum artiștii nu ar mai avea nici scuze, niciun motiv să se plângă de lipsă de condiții. Doar lipsa de voința i-ar încurca să fie creativi și productivi. Mai mult, în toamnă vom lansa un fond de susținere a tinerilor artiști. A celor care au talent, care au dorința de a-l dezvolta, de a se arunca în concursuri. Aud în ultima vreme despre mai mulți tineri cu potențial, elevi la liceu, sau cu o stare financiară precară care nu le permite să ajungă de exemplu, la un concurs internațional care le-ar oferi oportunități, care le-ar valida talentul. Sau tineri care nu-și permit instrumente muzicale de calitate. Lucruri simple, dar extrem de importante. Iată, am purtat discuții cu o serie de oameni de afaceri care doresc sa susțină crearea acestui fond și sper să aducă rezultate. Iar Versus va continua să fie platforma pentru artiști care să devină reper pentru industria muzicală de acasă, dar și în afară.
Avem suficiente exemple când un artist are hituri, dar nu vinde bilete
VERIDICA: Având la ”Versus Artist” interpreți de facturi diferite, semnându-i și creând astfel contentul și contingentul, după ce criterii i-ați ales? Și spre care piață vă orientați, de fapt?
Roman Burlaca: Acum suntem concentrați pe piața vorbitorilor de limbă română: adică publicul de acasă, apoi cel din diaspora și apoi cel din Romania.
Nu mai putem vorbi despre o obligativitate a artistului de a colabora cu o casă de discuri. În ultimii ani am constatat chiar anumite cazuri în care aceste colaborări au fost nocive. Din perspectiva Versus, noi am prioritizat anumite tipuri de valori și perspective în relația cu artistul. Sarcina noastră, e să oferim toate instrumentele, toate oportunitățile, toate libertățile necesare ca viziunea artistului asupra sa și a creației sale să prindă contur. Casa de discuri, cred, nu trebuie să se ocupe de ”crearea viziunii” artistului, pentru că în felul acesta îi poți anula sensul și esența. Pentru noi contează artiștii care știu ce și cine vor să devină, iar noi trebuie să depunem tot efortul, să le oferim oportunitățile necesare ca acest lucru să se întâmple: artistul să ajungă acolo unde-l duce imaginația sa. Nu căutăm un anumit tip sau profil de artist, doar că încercăm să ”citim” potențialul de dezvoltare în care un artist ar putea atinge cel mai mare nivel, analizăm care e forța de cumpărare pe nișă și apoi decidem dacă ne ocupăm de artist sau nu. Noi ne dorim artiști care au toată forța creativă și libertatea de a-și realiza visele și viziunile. Dar țin să specific un aspect: ne dorim artiști care pot vinde bilete. Care pot face turnee și pot aduna oameni. Dacă un artist are turneu în 10 orașe, și vine de la câteva sute la o mie de bilete, de exemplu, pentru noi e un indicator că artistul respectiv e de durată, artistul cu un fanbase real care face conversie, va trăi mult. Noi azi avem suficiente exemple când un artist are hituri, dar nu vinde bilete. Aceștia sunt artiști care apar din senin, cântă unul după altul la evenimente publice gratuite, creează senzația falsă că piața/publicul are nevoie de ei, dar, de cele mai multe ori, publicul le cunoaște doar hitul, nu neapărat și profilul personal, iar acest tip de proiect/artist, de regulă are o viață de scenă scurtă.
VERIDICA: Spre sfârșitul anilor 90, mai apoi în anii 2000, casele de discuri făceau regula pieței muzicale. Acum un deceniu ele au pierdut mult din influență, artiștii au prins a răzbate pe cont propriu, iar la scurt timp, relația caselor de producție în raport cu artiștii s-a remodelat. Azi sistemul funcționează diferit. Mai sunt dependenți unii de alții artiștii și casele de discuri? Ce-și oferă reciproc?
Roman Burlaca: Percepția că o casa de discuri creează un artist e absolut falsă. Deseori mă ciocnesc de cazuri când cunoscuții îmi spun că, uite, există un talent, hai semnați contract și faceți din el artist. Lucrurile nu funcționează așa. O casă de discuri nu este garantul succesului. O instituție de acest fel asumată și matură, poate fi garantul doar a faptului că va pune la dispoziția talentului toate resursele sale ca acesta să devină artist. În rest, totul de depinde de artist.
E încă o discrepanță considerabilă între zona ”scenei mari” și a evenimentului privat
VERIDICA: Revin la rulajul financiar pe care trebuie să-l ofere orice afacere sau industrie vie și dstră confirmați evoluția pe acest segment al showbizului moldovenesc. Țin să specific un aspect important. Ani de zile show-ul era în scenă, ”bizul” era la nunți și cumetrii. Azi în ce măsură acest flux financiar rămâne generat de ”nunta biz” și în ce măsură acești bani sunt generați de ”scena mare”, de drepturi de autor?
Roman Burlaca: Tot sistemul financiar al industriei muzicale e încă destul de șubred. E mai bine, dar nu e prea mare diferența. În continuare zona de evenimente private generează cel mai mare venit. E încă o discrepanță considerabilă între zona ”scenei mari” și a evenimentului privat. Dar, top cinci artiști din Moldova, azi pot genera venituri anuale între 200 și 500 mii euro: din concerte, din contracte de imagine, drepturi de autor, dar iarăși, în funcție de an și de foarte mulți factori. Dar sumele anunțate sunt valabile doar pentru primii 5 artiști. Urmează o diferență financiară enormă între ei și cei care vin din urmă. Ca de la 2 mii de lei la 20 de mii de euro. Mai rămâne o mare problemă colectarea banilor de la Organizațiile de Gestiune Colectivă. Or, odată cu crearea unui mecanism care să gestioneze corect aceste mijloace financiare ce vor ajunge în final la creatorii de conținut, vom avea un punct de cotitură care va schimba balanța între banii ce vin din evenimente private și veniturile pe care le pot genera drepturile de autor, concerte, turnee si alte evenimente publice.
