Manualul de istorie de clasa a XII-a nu este nici mai bun și nici mai prost decât instrumentele didactice scoase începând cu anii 2000. Este un instrument didactic ce perpetuează tradiția editorială din domeniul educațional moldovenesc. Reprezentanții Comunității Evreiești au semnalat maniera atenuantă a crimelor împotriva evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Însă actorii pro-ruși și activiștii pro-Kremlin au văzut în acest handicap, pe de o parte, o oportunitate de a scoate în general manualul din instituțiile de învățământ și, pe de alta, de a relansa în spațiul public asocierea actualei guvernări, în special a președintei Maia Sandu, cu cel de-al Treilea Reich, dezinformare lansată de Kremlin în vara lui 2023, pe fundalul corectării denumirii limbii române în actele legislative din Republica Moldova.
„Manifestări ale Holocaustului în România”
În compartimentul manuanului „Crime împotriva umanității”, după ce se relatează ororile Gulagului (două pagini), ale Masacrului de la Katyn (o pagină) și originile Holocaustului în Germania, alcătuitorii au procedat la expunerea unor „manifestări” ale Holocaustului în România (două pagini și jumătate).
Alineatul care indică numărul victimelor este elaborat, într-adevăr, la diateza pasivă, fapt semnalat deja public. De altminteri, diateza pasivă este o trăsătură vernaculară în literatura din Republica Moldova, în tot ce scriem noi în cărți, în media, pe rețele și aiurea, probabil, o sechelă care se trage din perioada sovietică.
Astfel, în tradiția locului, autorii enunță în paragraful de mai sus următoarele: „Cercetările estimează că numărul evreilor care au fost deportați în lagărele din Transnistria în perioada 1941–1943 oscilează între 110.033 (55.867, 43.798 din Bucovina și 10.368 din orașul și județul Dorohoi) și 119.000 persoane. Conform raportului final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, în regat, în Pogromul de la Iași și ca urmare a altor măsuri antievreiești, au fost uciși (s.n. – i.g.) cel puțin 15.000 de evrei, în Basarabia și Bucovina în 1941 – între 45.000 și 60.000 de evrei. Între 105.000 și 120.000 de evrei români deportați au murit (s.n. – i.g.) ca rezultat al expulzărilor din Transnistria, iar în regiunea Transnistriei (în special în Odesa și în districtele Golta și Berezovca) au fost omorâți (s.n. – i.g.) între 115.000 și 180.000 de evrei locali”.
Fraza nefericită
Și după această serie încâlcită de numere, autorii au trântit o frază nefericită, vorbind eufemistic: „Rămâne o certitudine și faptul că regimul antonescian nu a participat la deportarea în masă a evreilor pe care oficialii naziști au organizat-o în cadrul soluției finale a lui Hitler la problema evreiască în Europa din cauza opiniei publice și a liderilor politici care s-au opus”. Cu alte cuvinte, concluzia trasă de autori este că crimele împotriva evreilor și romilor au fost comise sub regimul Antonescu, dar fără Conducătorul statului.
Aceste afirmații sunt, în mod evident, neîntemeiate, regimul Ion Antonescu, în realitate, a dispus masacrul. Mai mult, la uciderea evreilor în 1941 au participat și civili, în special țărani basarabeni, la fel ca în cazul Pogromului din 1903 (Vezi, memoriile lui Pantelimon V. Sinadino, sunt disponibile în manuscris la Agenția Națională a Arhivelor). Crimele abominabile au fost comise în special în mediul rural, la sat, și nu numai de țărani săraci, ci și de înstăriți, care „au luat topoare, furci și drugi de metal și au început să îi bată și să îi jefuiască pe evrei” (Diana Dumitru, Vecini în vremuri de restriște. Stat, antisemitistm și Holocaust în Basarabia și Transnistria, Polirom, 2019). Făcând o acrobație de whataboutism, am putea reacționa aici că crime împotriva evreilor, cu implicarea civililor, au fost făcute și în state ale Europei Centrale. Problema este însă că aici nu avem de-a face cu propaganda, ci cu școala.
Nu se poate face orice propagandă pe loc gol
O regulă de bază a propagandistului este să știe în primul rând cât mai bine terenul pe care operează. Propagandistul cunoaște sentimentele și opiniile, tendințele și stereotipurile din rândul publicului la care își propune să ajungă. Este știut că nu se poate face orice propagandă în orice loc, pentru oricine, metodele și argumentele trebuie croite după tipul de om care trebuie manipulat. Aceste practici sunt valabile și pentru actorii și vehiculele propagandei rusești în Republica Moldova.
Narațiunile false pe care le lansează reprezentanta Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei, Maria Zaharova, și pe care le diseminează ortacii săi locali, sau invers, uneori rolurile se schimbă – Pierderea identității moldovenești, a statalității și a valorilor tradiționale; dictatura Maiei Sandu, dependența Guvernului Republicii Moldova de România și, atenție, Maia Sandu, Limba română, Istoria Românilor, cel de-al Treilea Reich – sunt croite exact pe fobiile societății moldovenești, fie că este vorba de mediul academic din Republica Moldova, fie de oamenii simpli.
„Măsura activa” în stil sovietic
Trebuie să recunoaștem că, în Republica Moldova, au fost extrem de rare cazurile în care un manual să aibă o formă ideală chiar de la prima ediție. După spusele redactorilor, instrumentele didactice sunt mature, la a doua – a treia ediție. Prin urmare, nu ai cum să elimini din circuit un manual scos la prima versiune. Activiștii pro-Kremlin pledează însă nu pentru îmbunătățirea acestui instrument didactic, ci pentru scoaterea sa definitivă din instituțiile de învățământ.
Și aici detaliul curios este cine sunt actorii principali ai acestei operațiuni. Cel mai vehement critic este Alexei Petrovici, un personaj îmbrăcat în uniformă, care militează consecvent pentru reconsiderarea rolului regimului sovietic în istoria Basarabiei.
În postările sale de pe rețele de socializare, el justifică deportările sovietice, acuză România de organizarea foametei din 1946-1947, diseminează dezinformările pro-Kremlin despre cursul de integrare europeană al Republicii Moldova. Mai mult, Alexei Petrovici are o relație specială cu gruparea criminală Șor. El participă la acțiunile organizate de structurile asociate acestui grup criminal.
Alexei Petrovici este lider al asociațiilor obștești – „Clubul Istoric și Patriotic Rus și Consiliul Coordonator al Conaționalilor Ruși din Republica Moldova”, partener al Pravfond, organizație de stat fondată de Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei și acuzată de propagandă și practici de război hibrid în Occident.
„Clubul Istoric și Patriotic Rus” a fost creat în 2009 pentru „a educa” tânără generație „în spiritul patriotismului” rusesc. Membrii organizației se ocupă de căutarea osemintelor ostașilor sovietici căzuți în cea de-a doua conflagrație mondială și de înhumarea acestora. Membrii asociației au fost decorați de fostul președinte pro-rus Igor Dodon. În activitățile sale „de iluminare”, asociația organizează expoziții istorice militare, mese rotunde și conferințe.
„Consiliul Coordonator al Conaționalilor Ruși” promovează consolidarea comunității ruse și a organizațiilor obștești ale cetățenilor rusofoni din Republica Moldova. Scopurile Consiliului sunt consolidarea unității organizatorice și spirituale a organizațiilor etnicilor ruși din Republica Moldova, acțiuni comune pentru apărarea drepturilor și intereselor compatrioților ruși, popularizarea limbii ruse și consolidarea relațiilor compatrioților ruși cu Rusia.
De fapt, în limbajul afacerilor internaționale, „Clubul Istoric și Patriotic Rus” și „Consiliul Coordonator al Conaționalilor Ruși” sunt niște GONGO-uri – organizații guvernamentale neguvernamentale, o ținută pseudo-independentă pe care o țară, de obicei, de natură autoritară sau antidemocratică, o înființează pentru a imita un ONG, astfel încât să înșele mass-media, publicul și alte guverne.
Activitățile GONGO par a fi opera unor actori independenți, dar sunt în realitate orchestrate de un guvern național, uneori chiar de serviciile sale de informații. GONGO-urile pot desfășura operațiuni de propagandă sau „măsuri active” în stil sovietic, operațiuni de înșelăciune menite să influențeze evenimentele prin schimbarea percepțiilor populare, cu alte cuvinte, PSYOP.
Partener Pravfond
Interesul față de activitatea lui Alexei Petrovici a apărut în iunie 2024, după publicarea unor documente de către „The Guardian”, care relevă implicarea partenerilor Pravfond în diseminarea de dezinformări pro-Kremlin, practici de război hibrid și asistență juridică acordată unor agenți de informații ruși reținuți pentru trafic de arme și asasinarea unor militanți ceceni.
Documentele publicate indică faptul că Pravfond a cheltuit sute de mii de euro pentru a întreține mai multe site-uri web, care pretindeau că luptă împotriva rusofobiei și promovează apărarea limbii ruse în Europa. Pravfond a fost fondată în 2012 de Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei și Agenția Federală „Rossotrudnicestvo”, care gestionează asistența acordată partenerilor din afara Rusiei. Șeful Pravfond, Aleksandr Udalțov, a fost supus sancțiunilor Uniunii Europene în 2023 pentru „sprijinirea și implementarea acțiunilor și politicilor care subminează și amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei”.
Potrivit Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în ianuarie 2022, la reuniunea Consiliului de administrație al Pravfond, Udalțov a spus că organizația pe care o conduce a devenit un fel de structură unică de „soft power” a Rusiei, care „are un impact semnificativ asupra compatrioților și organizațiilor acestora din întreaga lume”. În februarie 2022, la vernisajul expoziției „Crime de război și încălcări ale drepturilor omului în Ucraina (2017-2020)”, Udalțov a subliniat că este extrem de important să se spună lumii întregi „adevărul despre esența criminală și practica mizantropică a regimului de la Kiev”.
Consilierul superior Pravfond pe Republica Moldova și Transnistria
Pravfond a avut în conducerea sa foști agenți de informații. Printre aceștia se numără Vladimir Pozdorovkin, identificat de surse europene de informații ca agent al SVR, serviciul de informații extern al Rusiei. Un alt agent identificat este Anatoli Sorokin, membru al SVR și curator al direcției Pravfond pentru Republica Moldova și Transnistria.
Potrivit site-ului web al Pravfond, Anatoli Sorokin este consilier superior în cadrul organizației conduse de Udalțov și a fost responsabil de activitatea structurii respective în Republica Moldova și Transnistria. El a avut contacte cu președintele Congresului comunităților ruse din Moldova, Valeriu Klimenko, și reprezentanți ai organizațiilor de veterani din Transnistria. Valeri Klimenko este un politician militant pro-rus, care i-a cedat oligarhului fugar, Ilan Șor, condamnat la 15 ani cu executare în dosarul privind furtul miliardului, fostul Partid „Ravnopravie” devenit ulterior Partidul Șor. Această formațiune politică a fost scoasă în afara legii în Republica Moldova.
Structura care reprezintă Pravfond în Republica Moldova este Centrul de informare și analitică pentru drepturile omului, condusă de Mihail Sidorov. La rândul său, centrul cu pricina este parte componentă a Consiliului Coordonator al Conaționalilor Ruși în frunte cu Alexei Petrovici.
Scopul declarat al lui Alexei Petrovici este să avertizeze despre „pericolul resuscitării fascismului”, invocând pretinse tendințe de reconsiderare a evenimentelor secolului al XX-lea în societatea moldovenească. Asttfel, el se declară deranjat în mod special nu atât de felul în care a fost tratat în manual Holocaustul, ci de maniera în care a fost prezentată perioada sovietică, crimele staliniste.
Pe 25 februarie, activistul rus a publicat pe pagina lui de Facebook un demers al profesorilor de istorie din regiunea găgăuză – hârtie fără nicio semnătură! – în care se semnalează la general „o prezentare tendențioasă a faptelor legate de cel de-al Doilea Război Mondial și de existența RSS Moldovenești”. În același demers, se spune că în manual este „reflectată insuficient contribuția comunităților etnoculturale”.
Pe același profil al lui Petrovici, pe 13 februarie, a fost publicat un demers al primarului municipiului Bălți, Alexandr Petkov, fost membru al PCRM și consilier al președintelui pro-rus Vladimir Voronin, care acuză autorii manualului de „glorificarea criminalului nazist Ion Antonescu” și de utilizarea „unui limbaj instigator la ură” față de „specialiștii” perioadei RSS Moldovenești. Petkov solicită „retragerea imediată a manualelor din școli și efectuarea corecturilor necesare”.
În această acțiune concertată împotriva manualului, s-a implicat și liderul administrației separatiste de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski. Pe 19 februarie 2025, așa-zisul președinte al Transnistriei, în stilul Mariei Zaharova, semnalând episodul legat de Antonescu, și-a manifestat nemulțumirea că Operațiunea Iași-Chișinău este tratată în manual ca „ocupație sovietică care a continuat ulterior, în perioada de prosperitate economică și socială a RSSM”.
