Deochiul la basarabeni este o putere magică atribuită unor oameni care ar putea îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea cu răutate, invidie etc. În imaginarul basarabenilor, această putere magică nu se oprea (sau nu se oprește) asupra unor oameni și animale, ci trecea de limitele vieții de pe pământ, ajungând până la fenomene ale naturii.
După relatările învățătorilor ruși care predau în rețeaua de școli deschise de Imperiul Rus în Basarabia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mamăliga era produsul esențial de pe masa basarabenilor. Unii dintre învățătorii ruși considerau că moldovenii nici măcar nu știau să coacă pâine.
Începând cu anii 60 ai secolului al XIX-lea, în contextul unirii Principatelor Române la 1859, autoritățile țariste au demarat edificarea unei infrastructuri școlare menite să omogenizeze din punct de vedere național și religios populația teritoriului dintre Prut și Nistru. În contextul lipsei de învățători rusofoni printre localnici, pentru a susține dezvoltarea rețelei de școli, a fost încurajată venirea unor dascăli originari din interiorul imperiului.
„Aicea-i și raiul și iadul”, cea mai recentă carte a scriitoarei Paula Erizanu este un mozaic impresionant de destine ale basarabenilor. Prin această carte Republica Moldova își relevă complexitatea, culoarea, dimensiunea potențialului uman și cultural. Oferă istoria din perspectiva umană și, la fel, poate fi considerată un studiu antropologic. Despre noua sa carte, cu Paula Erizanu, într-un interviu pentru Veridica.
„Ascultarea de străini”, expresie care răsună astăzi în discursurile unor așa-ziși „suveraniști”, a fost parte esențială a extremiștilor de dreapta după Primul Război Mondial, inclusiv al liderului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu.
În 1929, la Briceni, județul Hotin, într-o noapte, într-o casă izolată și ferită de vederea publică, cu ferestrele astupate cu pături, au fost prinși niște comuniști tineri evrei și ruși de ambele sexe – toți membri ai Ligii Culturale Evreiești din târg, se spune într-un raport al unui agent al Serviciului Secret de Informații (Siguranța Statului).
Pe 24 august reprezentanții partidelor afiliate Kremlinului au organizat un marș prin care au marcat 81 de ani „de la eliberarea Moldovei de sub ocupația fascistă” în așa-zisul Război pentru Apărarea Patriei.
Manualele de istorie utilizate în școlile din Federația Rusă promovează o imagine ideologizată a Republicii Moldova, prezentând-o drept un teritoriu istoric rusesc și subminând legitimitatea sa ca stat suveran, potrivit unui raport publicat de organizația WatchDog.
Sunt, deja, reprezentate acolo numeroase personalități istorice și culturale europene.
Emanuil Catelli s-a născut în 1883 în satul Zgărdești, județul Bălți, actualmente raionul Telenești. În 1917, a fost prins de revoluția rusă în statul-major al Circumscripției Militare Odesa, în grad de căpitan.
Pentru că rușii și ucrainenii vorbesc aceeași limbă, războiul din Ucraina este fratricid, iar soluțiile de pace sunt sabotate de statele europene, potrivit propagandei ruse.
Pentru a justifica ocuparea Basarabiei de către URSS, la 28 iunie 1940, istoricii sovietici au avut o misiune esențială – să „instaureze” puterea sovietică între Prut și Nistru. Și întrucât această putere n-a existat în Basarabia până la 27 martie 1918, când provincia s-a unit cu România, reprezentanții scrisului istoric sovietic trebuiau să o aducă aici post-factum, cu alte cuvinte, să mistifice adevărul. Istoriografia sovietică a plasat cronologic cucerirea puterii de către bolșevici în ținut într-o perioadă lungă – sfârșitul anului 1917 – începutul lui 1918, fără o dată precisă. Această incertitudine a durat până în 1957, când corifeii scrisului istoric sovietic au decis să aleagă o dată prin vot, adică „să voteze istoria”!
Secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova, Nikita Salogor, a semnat în iunie 1946 un act de suicid pentru cariera sa politică - el a vrut județele Hotin, Ismail și Akkerman în componența RSS Moldovenești. Demersul său a fost reluat, cel puțin spus naiv, în 1958, în timpul mandatului lui Nikita Hrușciov în fruntea URSS, de către ministrul Culturii al RSSM, Artiom Lazarev, pentru care a plătit și el, probabil, cu mazilire din executivul sovietic moldovenesc. Ultima încercare de a cere de la Moscova cele trei județe a fost făcută în 1985, cu implicarea a trei comuniști sovietici moldoveni. Ridicolul acestei situații este că principalii actori ai acestei mișcări – din 1946, 1958 și 1985 – au moșit la 2 august 1940 RSSM în hotarele cu care ei înșiși nu au fost de acord.
Insuficiența gazelor naturale livrate în regiunea transnistreană rămâne unul dintre subiectele cele mai mediatizate în presa locală. Tiraspolul continuă să achite pensii și salarii din banii care au mai rămas în fondurile de dezvoltare. În paralel, presa locală a promovat intens mesajele propagandistice ale administrației separatiste transnistrene referitor la istorie sau la războiul de la Nistru din 1992.
Manualul de istorie de clasa a XII-a nu este nici mai bun și nici mai prost decât instrumentele didactice scoase începând cu anii 2000. Este un instrument didactic ce perpetuează tradiția editorială din domeniul educațional moldovenesc.
Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” afirmă că noile manuale școlare de istorie pentru clasele a IX-a și a XII-a corespund tuturor rigorilor de carte și condamnă „atacurile nefondate la adresa autorilor manualelor” și „ingerința actorilor politici în actul de cercetare în domeniul istorieiˮ.
Ministerul Educației și Cercetării de la Chișinău a elaborat noi manuale de Istorie Românilor și Universală pentru clasa 12-a în care justifică acțiunile acestuia împotriva evreilor din România și Republica Moldova, a afirmat liderul separatist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, preluând o narațiune lansată anterior și de oficiali ruși.