Insistența cu care actuala majoritate din Parlament a Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) a ținut morțiș să-l aibă pe expertul olandez Herman von Hebel pentru a ocupa funcția de membru al Comisiei de evaluare a procurorilor a stârnit un val de critici masiv. Mai mult, astfel de mișcări forțate, împotriva opoziției și avertismentelor, dar și criticilor venite din societatea civilă și presă, aduc grave prejudicii imediate pentru PAS. Dar mai ales reforma justiției și credibilitatea procesului în sine. În speță, acest lucru va arunca un semnal negativ asupra întregului proces de evaluare extraordinară - vetting.
După ce investigațiile jurnalistice din date deschise și publice au evidențiat că activitatea administrativă a lui Herman von Hebel la Curtea Internațională Penală de la Haga a fost marcată de ilegalități care au dus la pierderea slujbelor unor funcționari și a cauzat prejudicii Curții în valoare de cel puțin 760.000 euro, PAS a insistat pe numirea acestuia și la comisia care va analiza integritatea profesională și financiară a procurorilor.
Astfel, Hebel va fi unul din cei nouă membri ai comisiei de evaluare a procurorilor, compusă din cinci experți străini și patru naționali. Realegerea sa, în ciuda unei situații de opoziție totală pe toate segmentele, va declanșa negreșit un sentiment pronunțat de politizare a procesului de vetting care nu reprezintă altceva decât fundamentul reformei justiției.
PAS a fost incoerent în încercarea de a-și justifica această insistență, fapt ce a dat naștere unor “teorii conspirative”, de altfel jocul preferat al propagandei ruse. Numai președinta Maia Sandu a încercat o explicație, dar și aceea nu foarte convingătoare. De aici și întrebarea legitimă: asta înseamnă scoaterea “mănușilor albe” în reforma justiției și lupta anticorupție?
Olandezul zburător și blestemul justiției moldovenești
Decizia de reînscăunare a lui Hebel a fost adoptată de Parlament pe 5 martie a.c., atunci când deputații din PAS au aprobat modificarea legii care prevede sancționarea penală a amenințării sau agresării judecătorilor și procurorilor cu o majoritate simplă de 51 de voturi, în loc de 61 de voturi, așa cum prevedea legea anterior. Cu alte cuvinte, modificările s-au făcut la o altă lege.
Ca această nefericită sagă să continue într-un registru la fel de toxic, în seara aceleiași zile, președinta Maia Sandu a promulgat legea care modifică procedura de desemnare a membrilor în comisiile de evaluare externă a judecătorilor și procurorilor.
Atunci când a fost întrebată „de ce se insistă atât de tare” pe candidatura lui Herman von Hebel, fost președinte al Comisiei Pre-Vetting, Maia Sandu a declarat că majoritatea parlamentară a modificat numărul necesar de voturi pentru numirea membrilor internaționali în comisiile de evaluare a judecătorilor și procurorilor pentru că „nu există 61 de deputați care să susțină reforma justiției”.
Aceste mișcări pe repede-înainte sunt o formă neincluzivă care aruncă o umbră negativă de neîncredere asupra întregului proces de vetting. Mai mult de atât, acest modus operandi aduce aminte de expresiile celebre „noaptea ca hoții”, folosite atât în România pe vremea lui Liviu Dragnea, cât și în vremurile de tristă amintire a statului capturat de către oligarhul pușcăriabil Vlad Plahotniuc. În acele vremuri, cei doi „despoți luminați” conduceau destinele celor două state de pe ambele maluri ale Prutului.
Ori, nu tocmai asta ne doream să mai vedem pe viitor în Republica Moldova în ideea instaurării pe bune a statului de drept veritabil de inspirație democratică în care nu există justiție selectivă sau politizată.
Disonanța dintre acțiune și comunicare
Nimeni nu a înțeles nici până acum în mod rațional de ce PAS și președinta Maia Sandu au recurs la un astfel de artificiu, fapt ce face să planeze suspiciuni și totodată dă apă la moară celor care susțin că, de fapt, întreaga reformă a justiției este mai degrabă un proces politizat de aservire a justiției sub un nou sistem politic, dar cu aceleași principii machiavelice.
O atare situație a creat, evident, un teren propice speculațiilor de orice natură. Se vântură diverse teorii mai mult sau mai puțin conspirationale. Una este legată de o posibilă lipsă de integritate a procurorului general interimar Alexandru Machidon care nu ar trece acest proces de vetting. Se vorbește în diverse cercuri despre faptul că von Hebel ar urma să înlesnească evaluarea acestuia, pentru ca apoi PAS să-l subordoneze politic pe acesta. Dar și tot felul de alte scenarii.
Indiferent că acestea sunt falsuri, sau că sunt diverse nuanțe pe acest subiect, PAS a picat din nou testul comunicării eficiente pe acest subiect. Dar și pe cel al transparenței decizionale. PAS a arătat că poate face discreționar cam tot ce vrea în Parlament, chiar și cu o majoritate șubredă. In extenso, că puterea corupe.
Folosirea Maiei Sandu pe post de lider credibil pentru a croi o scuză slabă pentru această insistență vizavi de acest expert internațional controversat, care în trecut a mai dat chix și în vetting-ul din Albania, nu face decât să pună PAS într-o lumină de subordonare total de facto în continuare față de președinta Maia Sandu care este în continuare liderul informal al partidului de guvernare. Și că decizii importante se iau de fapt nu la Parlament, ci peste drum de acesta.
În apărarea sa, Hebel a spus de data aceasta că acuzațiile care i s-au adus în trecut sunt lipsite de fundament, că a discutat cu partenerii internaționali ai Republicii Moldova și că aceștia ar fi fost de acord cu noua sa candidatură în Republica Moldova.
Cu toate acestea, Comisia Europeană (CE), prin vocea purtătorul de cuvânt al CE, Markus Lammer, a spus că Parlamentul de la Chișinău ar fi trebuit să solicite opinia Comisiei de la Veneția în legătură cu amendamentul prin care a fost redus numărul de voturi necesare pentru numirea membrilor internaționali ai Comisiei de evaluare externă a procurorilor. Chiar dacă nu a spus-o cu toată gură, Bruxelles-ul nu a fost deloc încântat de această mișcare forțată a lucrurilor pe cazul Hebel.
Grijă mare la tropăit!
Mai mult, CE a spus că reforma justiției trebuie să se bucure de un consens mai larg în Parlament din partea mai multor deputați de la mai multe partide, nu doar de legile votate de majoritatea foarte subțire a PAS. Tocmai ca acest proces să fie unul mai incluziv.
Așadar, UE înțelege construirea statului de drept un pic diferit decât cum vede actuala guvernare de la Chișinău acest parcurs și cel mai probabil la toamnă nu vom mai avea un raport pe justiție din partea Comisiei Europene atât de bun. Sau cel puțin unul care va consemna aceste decizii unilaterale ale partidului de guvernare. În acest context, este nevoie ca și PAS să-și traseze unele „linii roșii” pe care nu le va trece, nici măcar atunci când vor cădea aceste „mănuși albe”. Ritmul reformelor în justiție trebuie să fie alert, dar nu forțat.
Dacă UE ne-a zis mai demult că vrea o reformă a justiției în cheia „festina lente” (grăbește-te încet) este posibil ca acum să ne sugereze un ritm mai degrabă echivalent cu “allegro ma non troppo” (energic, dar nu prea mult). Mai pe românește, să nu sărim dintr-o extremă în alta pe viteza cu care reformăm justiția.
Cheia unei astfel de înțelegeri este că UE vrea o reformă a justiției mai întâi de toate calitativă și doar apoi rapidă. Nu un Făt-Frumos care crește într-un an cât alții în șapte. Minuni nu pot exista în reforma justiției, ci doar perseverență și constanță. Depinde doar de politicienii de la Chișinău cum vor vrea să scrie această poveste a aderării (sau nu) la Uniunea Europeană - cadențat sau sinusoidal?
