Miza Kremlinului în Republica Moldova înainte de alegerile din toamnă, ca de altfel dintotdeauna, este să ne facă să nu avem încredere unii în alții. Este un screnariu pe care l-au încercat și la ei acasă.
Jurnaliști credibili, ținta Kremlinului
Încă de la alegerile prezidențiale din toamnă, jurnaliștii vizibili, influenți, responsabili au devenit ținta unui val puternic de atacuri ale rețelelor lui Ilan Șor, Vladimir Plahotniuc etc. Cei care scriu articole sau pun întrebări la comanda lui Șor, Plahotniuc etc., ascunzându-se după pseudonime sau semnând cu propriul nume, vor încerca nu atât să convingă că ei ar fi jurnaliști buni, ci să-i compromită pe cei care-și fac responsabil munca, pentru ca să reducă din încrederea publică în ei. Să îi amenințe. Să îi bruscheze. La fel fac și cu membri ai societății civile. Tehnica se numește asasinare de caracter: distrugerea unei reputații câștigate prin muncă, de-a lungul anilor, prin acuzații manipulatoare, mincinoase, rostogolite întâi în canale de Telegram sau pe Facebook și apoi în presă.
Scriitorul, jurnalistul, analistul britanic Peter Pomerantsev discuta strategia de propagandă a Kremlinului încă din prima sa carte, „Nimic nu e adevărat și totul e posibil. Aventuri în Rusia de azi”, din 2014, rezultată din experiența lui ca producător tv la Moscova. După cum spune și titlul debutului său, ceea ce încercau strategii de comunicare de la Kremlin era nu să-i facă pe oameni să creadă ce le spune propaganda lor, ci să nu aibă încredere în nimeni, să considere că toată lumea minte, să lunece în cinism. Așa, consideri că nu poți ști vreodată adevărul, nu mai vrei să construiești nimic, nu mai speri, devii pasiv și, deci, mai ușor de controlat de către regim.
Aceeași tactică e repetată astăzi de acoliții Kremlinului la Chișinău. Parte din miză e și descurajarea, prin acest noroi public, a oamenilor integri din a-și urma vocațiile și a încerca să producă schimbări pozitive acolo unde sunt. Un alt scop este îndepărtarea publicului de la surse de mass media responsabile, care verifică informația pe care o publică, și redirecționarea lui către conținut TikTok, Telegram, Facebook etc., care nu e verificat și, deci, are mult mai mari șanse să conțină falsuri.
Administrația Trump toarnă apă la moara Kremlinului
Mai nou, administrația Trump a dat apă la moară agenților Kremlinului, amplificându-le discursul și declarând propria organizație de dezvoltare, USAID, “organizație criminală”, lăsând umbre ale conspirației asupra tuturor inițiativelor care au colaborat cu USAID pentru a eradica foametea, sărăcia și a promova democrația, drepturile omului în lume. În Republica Moldova, USAID a investit în eficiență energetică, construcția de drumuri, repararea grădinițelor sau a bisericii Adormirea Maicii Domnului, din secolul XVII-XVIII, din Căușeni, dezvoltarea unor industrii ca cea IT, turistică, creativă sau, mai ales, vinicolă după embargourile ruse etc.
Rusia a vrut dintotdeauna să ne divizeze și să ne slăbească, pentru a ne controla mai ușor. Așa ne-a pus unii împotriva altora când s-au creat listele de deportați, când s-au măturat podurile țăranilor, când s-au desemnat și condamnat dușmani ai poporului. La fel, a încercat prin alimentarea extremelor șovine, nostalgic sovietice, de stânga sau de dreapta radicală, de după independență. Face asta peste tot, inclusiv la ea acasă. Kremlinul finanțează partide pe orice palier politic, ca să mimeze procesul democratic și să pară cea mai sănătoasă și stabilă opțiune.
Ce putem face noi, cei care ne dorim să construim o Republică Moldovă europeană, unde statul de drept și drepturile omului sunt respectate, iar liderii politici nu se rețin zeci de ani la putere, controlând toate procesele și pornind războaie ca să își mențină puterea? Să ne facem meseria cât de bine și de creativ putem, să comunicăm mai eficient decât mașinăria de propagandă a Kremlinului și a slujnicilor săi, dar și să inspirăm unitate.
Îmi aduc aminte de o discuție cu un cetățean din Găgăuzia care îmi povestea despre un camion de ajutoare pe care l-a trimis Rusia la Comrat în pandemie. Uniunea Europeană vărsase milioane de euro în proiecte de infrastructură, vaccinuri în regiune, însă ele nu erau memorizate, în special din cauza spațiului informațional izolat, dominat de ruși, din Găgăuzia.
Dar dincolo de regiunea autonomă, zicea cineva dintr-o organizație internațională că, de exemplu, la deschiderea drumului Sărăteni-Soroca, construit pe bani americani, ar fi trebuit să fie invitată orchestra lui Nicolae Botgros, ca evenimentul să rămână în memoria noastră colectivă bine încetățenit, să se facă plimbări colective pe jos de la Sărăteni până la Soroca, maratoane etc.
Nu ne rămâne decât să ne (re)descoperim realizările
Dar comunicarea politică mai bună nu e singurul fel în care putem să devenim mai puternici. Politica este un subiect mai controversat decât altele, care adesea divizează familii și prieteni, însă ea domină spațiul nostru informațional. Același cerc închis de politicieni și experți se perindă pe la toate televiziunile în prime-time.
Ne lipsește conținut dinamic, proaspăt, creativ despre ceea ce ne unește: natura noastră, bucatele noastre, vinurile Moldovei, artiștii și sportivii noștri, poveștile de supraviețuire, reziliență, inventivitate ale oamenilor noștri.
În Marea Britanie, cea mai populară personalitate este David Attenborough, autor de emisiuni despre natură. Una dintre emisiunile cele mai privite este The Great British Bake-Off, un show culinar la care nu vin vedete, ci oameni simpli, din diferite grupuri sociale și etnice, ca să gătească torturi și prăjituri, adică lucruri pe gustul (aproape al) tuturor.
E nevoie să ne punem întrebări, în privat, în direct și în podcasturi, în emisiuni matinale și în interviuri de personalitate, despre ce ne place la Republica Moldova (și nu doar ce ne enervează acasă), ce ne unește, cu ce, cu cine, când ne mândrim, pe cine ne-am dori să plasăm pe bancnotele noastre, în afară de Ștefan cel Mare. Avem, până la urmă, atâtea talente care au creat și creează în mica noastră țară, de la artista Valentina Rusu-Ciobanu la compozitorul Eugen Doga, de la cântăreața Maria Drăgan la fotbalistul Nicolae Simatoc, care a ajuns să joace pentru FC Barcelona, de la poetul Grigore Vieru la regizorul Emil Loteanu sau actorul Mihai Volontir, de la poeta Magda Isanos la cântărețul Ștefan Petrache ș.a.m.d. Nu ne rămâne decât să le (re)descoperim realizările, poveștile și destinele, să ne celebrăm propria creativitate și forță în mod proaspăt, activ.
