Turbulențele de pe pieţele globale energetice, financiare şi din lanţurile logistice provocate de războiul Statelor Unite și Israelului cu Iranul, precum și amplificarea ulterioară a conflictului în regiune, au impact direct şi în Republica Moldova.
Preţurile cresc
Cel mai vizibil acest impact se reflectă în creşterea tot mai accelerată a preţurilor la motorină şi benzină. Doar în primele 5 zile din luna martie a.c., motorina s-a scumpit cu 1,4 lei pentru un litru, iar benzina cu circa 50 de bani, în timp ce în primele două luni ale anului a fost înregistrată o majorare cu aproape doi lei.
Scumpirea putea fi chiar mai mare, pentru că preţul petrolului la burse a crescut cu aproape 20%. Creșterea treptată şi nu abruptă are loc în urma reglementării prețurilor la produsele petroliere prin mecanismul de plafonare de către ANRE.
Mecanismul de plafonare se calculează în baza unei medii pentru 14 zile a cotațiilor Platts la petrol şi produse petroliere. Prin urmare, efectele acestei explozii de prețuri de la burse le vom simţi în următoarele două săptămâni.
În zilele de 2 şi 3 martie, pe fondul tensiunilor din Iran, cotațiile Platts, care reflectă prețurile produselor derivate din petrol, au urcat cu 84 dolari /tonă la benzină (+12%) și cu 224 dolari/tonă la motorină (+33%), arate datele ANRE.
Motorina, vulnerabilitatea cea mai mare în contextul războiului din Iran
„Motorina rămâne produsul cel mai solicitat pe piața europeană și, totodată, cel mai dificil de substituit într-o situație de deficit. Un ritm similar de creștere a fost înregistrat în perioada februarie–martie 2022, odattă cu declanșarea războiului din Ucraina”, explică ANRE.
Pe lângă creşterea preţurilor, însă, o problemă majoră este şi asigurarea cu produse petroliere a ţării, fapt invocat şi în proiectul de decizie al Guvernului privind instituirea stării de alertă la nivel național în sectorul energetic pentru o perioadă de 60 de zile.
„În condițiile în care rafinăriile românești parcurg un ciclu de mentenanță programată, iar operatorul bulgar se confruntă cu constrângeri legate de regimul sancțiunilor internaționale, disponibilitatea produselor petroliere destinate exportului devine incertă”, susţine Ministerul Energiei.
Totodată, instituţia avertiza că „stocurile interne evidențiază o capacitate limitată de absorbție a șocurilor externe, întrucât rezervele disponibile asigură un număr relativ redus de zile de consum”.
Stocuri limitate de produse petroliere
Conform datelor publicate de ANRE, stocul total al carburanților din depozite acoperă necesitățile de consum doar pentru 7 zile la motorină, la care se adaugă o cantitate de acest carburant suficientă pentru alte patru zile, aflată în Portul Internațional Liber Giurgiulești.
În plus, stocurile din stațiile de alimentare acoperă consumul cu amănuntul pentru încă altele aproximativ 10 zile, susţine ANRE. Altfel spus rezervele de motorină ar fi suficiente pentru 20 de zile.
Menţionăm că motorina are o cotă de circa 73% din consumul de produse petroliere şi o pondere mai mare decât cea a gazului în balanţa energetică a ţării. Respectiv, lipsa acestui produs are un impact mult mai mare asupra economiei, decât, de exemplu, a benzinei.
În consecinţă, Guvernul a obligat Serviciul Vamal să permită exportul/reexportul produselor petroliere principale de tip standard din Portul Internațional Giurgiulești (PILG) doar în cazul în care cantitățile depozitate depășesc plafonul de 8.000 de tone pentru benzină și 25.000 de tone pentru motorină.
Potrivit datelor statistice, consumul mediu de produse petroliere în Republica Moldova a fost de circa 100.000 tone pe lună în anul 2025, dintre care 70.000 de tone - motorină.
De ce nu avem stocuri?
Decizia Guvernului privind instituirea stării de alertă în sectorul energetic a scos în vileag şi o altă vulnerabilitate - lipsa unor stocuri de produse petroliere pentru astfel de situaţii.
Mai mult! Lipsa de stocuri este şi cea mai mare restanţă din domeniul energetic a Republicii Moldova în procesul de integrare europeană.
FOTO: Date din raportul anual al Secretariatului Comunității Energetice privind progresul de implementare a normelor europene din sistemul energetic (sursa: Ion Preașcă)
Raportul anual al Secretariatului Comunităţii Energetice privind progresul de implementare a normelor europene din sistemul energetic arată că la gaze nivelul este 100%, la energie electrică – de 84%, în timp ce la produse petroliere – de doar 23%.
Este adevărat că aici suntem, practic, la acelaşi nivel cu media de 24% a tuturor celor nouă state evaluate (Albania, Bosnia și Herțegovina, Georgia, Kosovo, Macedonia de Nord, Republica Moldova, Muntenegru, Serbia și Ucraina).
Potrivit raportului Secretariatului Comunităţii Energetice, „Moldova nu deține stocuri de petrol de urgență la nivelul prevăzut de Directiva privind stocurile de petrol, iar raportarea rămâne incompletă”.
În raport se mai spune că în 2024, Ministerul Energiei a elaborat şi o lege privind securitatea aprovizionării cu produse petroliere, bazată pe un model hibrid de stocare de petrol de urgență (care stabilește o obligație 50:50 între Entitatea Centrală de Stocare și importatori), iar volumul stocurilor urma să acopere două luni de consum.
Raportul publicat în noiembrie 2025 nota că proiectul de lege „urmează să fie supus consultării publice până la sfârșitul celui de-al patrulea trimestru al anului 2025”.
La finele anului trecut, ministrul Energiei, Dorin Junghietu dădea asigurări că proiectul este practic gata, dar suntem deja în luna martie 2026, iar documentul nu a ajuns încă la Guvern şi Parlament.
În afară de această inițiativă, Secretariatul Comunităţii Energetice menţiona şi faptul că nu s-au înregistrat progrese suplimentare în perioada de raportare (2024-2025), ceea ce a dus la neconformitatea cadrului juridic al Republicii Moldova cu acquis-ul petrolier.
„În consecinţă, în 2024, Secretariatul a înaintat o cerere motivată Consiliului Ministerial cu privire la netranspunerea de către țară a Directivei privind stocurile de petrol”, se mai spune în raportul Secretariatului Comunităţii Energetice.
Or, în calitate de parte contractantă a Comunității Energiei, Republica Moldova și-a asumat obligația de a implementa acquis-ul UE privind securitatea aprovizionării cu petrol, nu mai târziu de 1 ianuarie 2023.
Miliarde de lei pentru stocuri
Nu este clar care sunt cauzele acestei tergiversări, dar surse din sistem şi de pe piaţă spun că la mijloc ar fi atât interese de grup, cât şi faptul că implementarea acestor norme europene va necesita resurse financiare foarte mari şi cu impact asupra preţurilor la pompă.
Stocurile necesare pentru două luni pot ajunge la circa 200.000 tone. Ţinând cont de faptul că preţul mediu de import al unei tone de motorină sau benzină a fost în primele două luni ale acestui an de circa 11.000 de lei (fără taxe şi accize), doar pentru cota statului din stocuri ar fi trebuit alocat de la buget mai mult de un miliard de lei.
Iar dacă o adăugăm și pe cea a companiilor, în total ar fi fost necesare peste două miliarde de lei, adică mai mult de 100 milioane euro.
Dar dacă luăm în calcul că, pe 5 martie 2026, costul de import al unei tone de motorină a trecut de 13.600 lei, crescând cu circa 1.500 lei făţă de ultima zi din februarie şi cu peste 2.500 lei peste media din primele două luni ale anului, atunci existenţa unor stocuri este justificată şi putea fi folosită pentru a reduce impactul scumpirilor.
Într-o declaraţie pentru postul Moldova1, fostul ministru al Energiei, Victor Parlicov a amintit şi el despre neîndeplinirea angajamentelor față de UE privind crearea de rezerve de către stat şi de efectul acestor restanţe.
„Ar fi trebuit să avem stocuri de produse petroliere de 61 de zile. Dacă aveam această directivă (europeană - n.r.) implementată, astăzi nu era nevoie de a introduce măsuri suplimentare. Noi deja ne descurcam cu stocurile care erau. În paralel cu măsurile care își au sensul în contextul crizei din Golful Persic, legate de piața produselor petroliere, a fost utilizat un pretext pentru a încerca să se corecteze administrativ anumite dezechilibre sistemice”, a menționat Victor Parlicov.
Evoluţiile din ultimii ani arată că măsurile radicale de reformă au fost luate mai degrabă ca urmare a unor presiuni şi crize. Astfel, stocurile de gaze au început a fi create doar după ce Gazprom a lăsat Republica Moldova fără gaze, iar diversificarea surselor de energie electrică s-a accelerat după ce a devenit clar că Centrala de la Cuciurgan nu mai poate să ne asigure cu necesarul de curent etc.
