Alegerile parlamentare din Armenia, programate pentru 7 iunie a.c., au devenit un scrutin cu miză geopolitică majoră, desfășurat sub presiunea concurenței dintre Rusia și Occident și sub influența directă a unor mesaje și acțiuni externe. Votul are loc într-un context în care Erevanul rămâne mai dependent economic și energetic de Rusia decât Republica Moldova, dar se află totodată într-un proces de apropiere de Uniunea Europeană. La fel ca la ultimele scrutine din Republica Moldova, interferențele Rusiei în acest scrutin sunt majore, pornind de la embargouri economice, până la campanii orchestrate împotriva liderilor pro-europeni și asaltarea electoratului cu narațiuni false și amenințări.
Armenia și Moldova, drumuri paralele
Armenia, care în prezent este mai dependentă economic și energetic de Rusia decât Republica Moldova, este și la câțiva pași în urma acesteia în ceea ce privește dialogul cu Uniunea Europeană și, respectiv, procesul de integrare. Această diferență s-a format și a crescut în ultimii 13 ani după decizia bruscă a Erevanului în preajma Summitului Parteneriatului Estic de la Vilnius, din noiembrie 2013, când a anunțat că preferă aderarea la Uniunea Euroasiatică, controlată de Moscova. Amintim că la acel Summit, patru din cele șase state membre ale Parteneriatului Estic urmau să semneze/parafeze Acorduri de Asociere cu UE - Armenia, Georgia, Ucraina și Armenia. Armenia ajunsese practic la o înțelegere cu UE încă din iulie 2013, dar, o lună mai târziu, președintele de atunci, Serj Sargsyan, aflat într-o vizită la Moscova, a anunțat în mod neașteptat despre decizia Erevanului de integrare în spațiul euroasiatic. Securitatea națională a fost factorul decisiv. Armenia era (și a rămas mult timp) complet dependentă de garanțiile militare ale Rusiei în contextul conflictului înghețat cu Azerbaidjanul pentru regiunea Nagorno-Karabah. Rusia deținea o bază militară majoră la Gyumri și controla frontierele Armeniei. Moscova a sugerat subtil că un refuz politic ar putea destabiliza echilibrul militar în favoarea Azerbaidjanului.
Însă, cum a remarcat Veridica într-un editorial recent, Rusia practic a trădat Armenia în conflictele armate pe care aceasta le-a purtat cu Azerbaidjanul în 2020 și 2023 și pe care le-a pierdut. Mai exact, deși Armenia este stat fondator al Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (un fel de NATO post-sovietic, controlat de Moscova) și deși a primit pe teritoriul său o bază militară rusă, iar Moscova își asumase rolul de garant, Kremlinul nu a intervenit în războiul cu Azerbaidjan. După această atitudine a Moscovei, Armenia și-a retras calitatea de membru în OTSC. Totuși, economia sa rămâne încă într-o măsură considerabilă dependentă de Rusia.
Armenia depinde economic și energetic de Rusia la fel cum era Republica Moldova în 2013. Până la semnarea și ratificarea Acordului de Asociere, care îl cuprinde și pe cel de liber schimb, Republica Moldova era dependentă de piața rusă în proporție de aproximativ 30%. La fel ca în cazul Republicii Moldova, piața rusă rămâne vitală pentru anumite categorii sensibile de produse cum ar fi fructele, legumele, în cazul Armeniei și florile, și, bineînțeles produse alcoolice. Totuși, dacă după embargourile impuse de Rusia în 2013 și 2014, Republica Moldova și-a reorientat exporturile spre piețele UE, în special. Armenia, din contra, după ce a aderat la Uniunea Economică Euroasiatică și-a sporit exporturile spre Rusia. Situația a devenit și mai complexă din acest punct de vedere după invazia rusă în Ucraina, când Armenia a devenit unul din principalele puncte de tranzit pentru mărfurile supuse sancțiunilor atât din Rusia, cât și către Rusia. Potrivit datelor statistice oficiale, exporturile armene pur și simplu au explodat - de la 3 miliarde de dolari în 2021 (comparabile cu ale Republicii Moldova), la peste 13 miliarde în 2024, adică de peste patru ori mai mult. Este adevărat că s-au temperat în 2025.
Particularitățile comerțului extern armean
Explicația e simplă - Armenia este unul din punctele de tranzit al aurului și pietrelor prețioase exportate de Rusia, în special în Emiratele Arabe Unite. Exporturile Armeniei în Emirate au crescut de la ceva mai mult de 70 de milioane de dolari în 2021, la peste 5 miliarde (adică de 70 de ori mai mult), în 2024. În același timp, prin Armenia intră în Rusia alte categorii de mărfuri supuse sancțiunilor. Potrivit unor estimări, veniturile anuale ale Armeniei din aceste tranzacții pot ajunge la câteva sute de milioane de dolari. O cifră nu foarte mare în comparație cu veniturile țărilor de origine a mărfurilor. În schimb, interesul Rusiei (pe lângă cel geopolitic) ca să păstreze această portiță deschisă și în continuare este extrem de mare.
Scrutin geopolitc
Revenind la 2013, Armenia condusă de Sargsyan a semnat tratatul de aderare la UEEA un an mai târziu și a devenit și mai conectată la Rusia și interesele sale. În anii următori, exporturile către Rusia au crescut de până la trei ori. Este adevărat că țara a rămas membră a Parteneriatului Estic și a încercat să mențină relațiile cu UE inclusiv printr-un a acord politic și de cooperare larg, cunoscut oficial ca Acordul de Parteneriat cuprinzător și consolidat (CEPA), dar departe de un Acord de asociere și care nu prevede facilități de liber schimb cu UE. Un an mai târziu, adică în 2018 Sargsyan a pierdut puterea în favoarea Nikol Pashinyan, în urma unor proteste, cunoscute ca „revoluția de catifea”, și care a avut o mai mare deschidere pentru Occident, mai ales, așa cum aminteam mai sus, după războiul pierdut în 2023 în fața Azerbaidjanului. În 2025, Parlamentul Armeniei a decis oficial începerea procesului de aderare a Republicii Armenia la Uniunea Europeană, iar în mai 2026, Erevanul a găzduit Summitul Comunității Politice Europene, fapt ce a provocat critici dure din partea Moscovei.
Scrutinul parlamentar de duminică din Armenia, la care sunt așteptați aproximativ 2,5 milioane de alegători, se conturează ca o confruntare geopolitică acerbă între partidul aflat la guvernare și trei mari blocuri de opoziție strâns legate de interesele Moscovei. Pashinyan cu partidul său „Contractul Civil”, care promovează o politică de normalizare a relațiilor cu vecinii și de apropiere de UE și SUA sunt cotați cu cea mai mare susținere, dar e greu de prognozat dacă va obține o nouă majoritate. Acesta este urmat de trei alianțe de partide filoruse. Principalul contracandidat este blocul Armenia Puternică, finanțat de miliardarul ruso-armean Samvel Karapetyan (aflat sub arest la domiciliu pentru acuzații de spălare de bani și tentativă de uzurpare a puterii), o formațiune suspectată de legături strânse cu FSB-ul rus. Acestora li se alătură Alianța Armenia, condusă de fostul președinte pro-rus Robert Kocharyan, care acuză guvernul actual de erodarea relațiilor cu Kremlinul, precum și partidul Armenia Prosperă al oligarhului Gagik Tsarukyan, a cărui listă comună a fost zdruncinată recent de arestarea aliatului său, Andranik Tevanyan, sub acuzații istorice de spionaj în favoarea Rusiei și înaltă trădare.
Șantajul economic al Moscovei
Moscova nu s-a oprit la criticile menționate mai sus, dar a trecut, așa cum face de obicei în asemenea cazuri (inclusiv în cazul Republicii Moldova), dar a trecut și la șantaj economic, aplicând Armeniei exact scenariul embargourilor punitive impuse Republicii Moldova în 2013 și 2014. Brusc, în ultimele săptămâni dinaintea scrutinului, produsele armene au devenit necalitative, iar cunoscutul Rosselhoznadzor a declanșat o adevărată „ofensivă fitosanitară”, interzicând succesiv importurile de roșii, castraveți, căpșuni, flori, apă minerală și băuturi alcoolice din Armenia. Presiunea a culminat la începutul lunii iunie, când Moscova a extins interdicția la pește, cartofi, vinete, mere, pere și fructe uscate, blocând totodată și tranzitul acestor mărfuri către alte state din Uniunea Economică Euroasiatică. Mai mult, pentru a induce panica în rândul populației, Kremlinul a amenințat direct cu rezilierea acordului bilateral din 2013 care garantează Armeniei gaze naturale și petrol fără taxe vamale, avertizând Erevanul că integrarea europeană atrage după sine „riscuri similare cu cele ale Ucrainei”.
Similitudinile însă nu se opresc aici. Moscova folosește exact același „manual de destabilizare” pe care l-a aplicat la alegerile prezidențiale și referendumul din Moldova din 2024 și la parlamentarele din 2025, adaptat acum pentru scrutinul din Armenia.
Război hibrid. Similitudini.
O investigație de amploare, lansată pe 19 mai 2026 de publicația independentă The Insider, arată cum Kremlinul folosește aceleași rețele de spionaj și manipulare pentru a bloca parcursul pro-occidental al Armeniei la scrutinul din 7 iunie. Publicația dezvăluie că întreaga campanie anti-Pashinyan de la Erevan este orchestrată de o structură nouă de la Kremlin: Direcția Prezidențială pentru Parteneriat Strategic și Cooperare. Aceasta a fost creată special pentru a-l înlocui pe Dmitri Kozak, care a fost înlăturat de Vladimir Putin din cauza „eșecului total al operațiunilor de manipulare de la alegerile din Republica Moldova”. Activitățile sunt exact la fel ca cele din Republica Moldova - agenți secreți, oligarhi compromiși, scheme de transportare a alegătorilor, etc.
Similare sunt și narațiunile promovate de propaganda rusă - amenințarea cu un nou război cu Azerbaidjanul, dacă înving forțele pro-europene și cu un nou „scenariu Ucraina”, la fel ca în Republica Moldova, sunt implicați și lideri religioși cu conexiuni în Federația Rusă
Armenia rezistă. Deocamdată.
Pashinyan a respins public șantajul energetic al Moscovei, afirmând că o eventuală aderare la UE va aduce beneficii financiare mult mai mari, iar guvernul său a aprobat de urgență un program de subvenții masive pentru a despăgubi producătorii locali și a redirecționat primele loturi de legume și trandafiri blocate spre piețele europene. În paralel, Uniunea Europeană a aprobat un pachet de asistență financiară de urgență de peste 50 de milioane de euro pentru sprijinirea sectorului agricol armean și a anunțat că va achiziționa direct mărfurile supuse embargoului rusesc.
În paralel cu sprijinul european, Erevanul a înregistrat o deschidere istorică și din partea Washingtonului. Această deschidere a culminat cu vizita oficială la Erevan a secretarului de stat american, Marco Rubio, în cadrul căreia au fost semnate acorduri privind cooperarea bilaterală în mai multe domenii, incluzând infrastructura, industria și resursele, securitatea și dezvoltarea economică. Mai mult, Donald Trump a transmis un mesaj direct de sprijin lui Nikol Pashinyan, menționând că „Nikol are sprijinul meu complet și total pentru realegerea din 7 iunie 2026.”
Deocamdată, măsurile punitive prin care Moscova spera să readucă Armenia „la ascultare” nu fac decât să accelereze desprinderea economică a Erevanului de fosta metropolă. Aparent, Occidentul pare interesat să nu mai lase mica țară caucaziană la cheremul Moscovei. Așa cum a arătat și cazul Republicii Moldova, piața rusă nu este singura din lume. Este adevărat că poziționarea geografică a Armeniei, fără ieșire la mare și la o distanță rutieră mult mai considerabilă de UE comparativ cu Republica Moldova, face lanțurile logistice mai complicate și mai costisitoare, în schimb beneficiile politice și economice ar putea să merite efortul.
