O întreagă campanie informaţională, prin care se încearcă a pune la îndoială politica tarifară din sistemul energetic şi gazier, poate fi observată, începând cu sfârșitul anului trecut.
Semnale şi critici
Mai întâi a existat o presiune enormă în domeniul preţurilor reglementate la gaze, accentul fiind pus pe faptul că furnizorul Energocom şi Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică ar tergiversa procesul de examinare şi reducere a tarifelor finale.
În rândul celor care criticau aprig Energocom şi ANRE, pentru că ar tergiversa procesul de stabilire a unor noi tarife mai mici la gaze, erau de la foşti miniştri şi prim-miniştri, deputaţi, polticieni din opoziţie, până la experţi şi activişti.
Au contribuit indirect la aceste critici şi cei de la guvernare, care au alimentat oarecum suspiciunile privind terversarea depunerii solicităriii de ajustare a tarifelor. De exemplu, ministrul Energiei, Dorin Junghietu, declara încă în noiembrie 2025, că „există semnale care indică o posibilă reducere” a tarifelor. Chiar dacă Dorin Junghietu a precizat ulterior că decizia finală va fi luată de către ANRE, declaraţiile sale nu au contribuit în niciun fel la la calmarea spiritelor.
După ce, pe 3 februarie 2026, ANRE a decis reducerea preţurilor reglementate la gaze, a apărut deja campania facturilor „umflate” pentru consumul de gaze în luna ianuarie. Probabil pentru a acoperi știrile pozitive legate de reducerea preţurilor la gaze şi apoi şi a tarifelor la energia termică în Chişinău şi Bălţi.
La mijlocul lunii februarie 2026, acestei campanii i s-a adăugat şi o posibilă majorare a preţurilor la energia electrică, iar, pe 13 februarie, au fost publicate de către ANRE solicitările companiilor din sectorul energetic privind ajustarea preţurilor la curentul electric.
Și iarăşi au apărut diverse ipoteze conspiraţioniste: de la o înţelegere de tip cartel între companiile de pe piaţă, la incompetenţă managerială.
Premierul și tarifele
Dar ceea ce a surpins cel mai mult și, în același timp, a îngrijorat, este poziţia adoptată de către unii oficiali. De exemplu, ministrul Energiei, Dorin Junghietu, a susţinut că nu ar exista „elemente de ajustare semnificativă a tarifului” şi a anticipat că tarifele la energia electrică nu vor fi majorate.
Premierul Alexandru Munteanu a fost chiar mai direct afirmând că nu crede că „se vor majora prețurile la electricitate”.
„ANRE acum discută, dar eu nu văd premise, nu văd de ce s-ar întâmpla acest lucru. ANRE e o agenție independentă, noi ne-am expus poziția, să vedem care va fi decizia finală”, a spus premierul Alexandru Munteanu, în cadrul unei emisiuni de la TV8.
Așadar, reprezentanții Guvernului susţin direct că preţurile la energie nu au de ce să crească, deşi admit că ANRE este totuşi o instituţie independentă.
Trebuie precizat, totuși, că potrivit legislaţiei ANRE este o instituţie subordonată Parlamentului.
Privit dintr-o parte, aceste declarații par, mai degrabă, o tentativă de presiune asupra autorităţii de reglementare din partea Guvernului.
Ameninţări cu Procuratura, în 2015
Nu este însă prima dată, şi, probabil, nici ultima, când se fac astfel de presiuni asupra autoritîţii de reglementare.
De exemplu, acum 11 ani, în primăvara anului 2015, preşedintele Parlamentului de atunci, Andrian Candu, ameninţa conducerea ANRE cu anchete penale din partea Procuraturii, dacă va accepta solicitările de majorare a tarifelor la gaze şi energie.
„Cei de la ANRE trebuie să fie foarte atenți pentru că deciziile lor au impact asupra cetățenilor și asupra țării, care va trage după sine chiar și investigații penale dacă nu vor stabili tarife juste. Eu personal voi face demers la Procuratură dacă se vor depista nereguli la stabilirea tarifelor”, amenința atunci Andrian Candu.
Tot el punea la îndoială capacitatea ANRE de a calcula tarifele. „Cetățenii, țara nu ar rezista la așa ceva și nici economia țării nu va rezista. Dacă este cazul, să cheme un expert internațional, care va face calcule pentru a găsi adevăratele cifre, care să fie stabilite cu bună credință”, afirma şeful Legislativului de atunci.
Mai mult, în presa controlată de oligarhul Vladimir Plahotniuc, naşul lui Andrian Candu, a fost iniţiată şi o campanie de discreditare a unor companii din sectorul energetic, dar şi de presiune asupra conducerii ANRE.
Ce s-a întâmplat ulterior? Peste câteva luni, când deja apăruse şi riscul unui blocaj total al plăilor pentru gaze şi energie, ANRE a majorat tarifele, iar devierile de sute de milioane lei, acumulate de companii au fost incluse în facturi.
Cine a soliciat, de fapt, ajustarea tarifelor?
Până acum, presa a atras mai mult atenţie solicitărilor depuse de companiile de furnizare a energiei: Premier Energy și FEE Nord. Prima e controlată de un milionar ceh, printr-un vehicul investiţional din Cipru, iar a doua aparține statului.
În afară de acestea două, însă, au solicitat ajustarea tarifelor şi Energocom (furnizorul central), Moldelectrica (operatorul sistemului de transport), precum și cei doi distribuitori de curent electric: RED-Nord (deţinută de stat) şi Premier Energy Distribution.
Astfel, furnizorul central Energocom (100% capital de stat) a cerut aprobarea unui preț reglementat pentru anul 2026 în mărime de 261 bani/kWh – în scădere cu 7 bani (2,6%) faţă de preţul mediu pentru anul 2025 de 268 bani/kWh.
În schimb, operatorul sistemului de transport Moldelectrica cere majorarea cu circa 14,9% a tarifului pentru serviciul de transport al energiei electrice: de la nivelul actual de 26,1 bani/kWh – la 29,98 bani/kWh.
Cererea de majorare este motivată de Moldelectrica prin costurile mai mari, generate de dezechilibrele de producere a energiei, consumul tehnologic în creştere, dar şi necesitatea recuperarării prin tarif a investiţiilor în dezvoltarea reţelei de transport, în special construcţia liniei de tensiune înaltă de 400 kV Vulcăneşti-Chişinău, reconstrucția stațiilor electrice Chişinău 330 kV şi Vulcăneşti 400 kV.
Şi companiile de distribuţie: RED-Nord şi Premier Energy Distribution au solicitat o ajustare a tarifului de distribuţie: cu 1-2% în cazul liniilor de tensiune medie şi înaltă şi de circa 9% pentru consumatorii (Premier Energy Distribution) ale căror instalatii sunt racordate la retelele de distributie de joasă tensiune.
Reforme amânate şi relaţia cu FMI
Nu ne vom adânci în evaluarea tuturor costurilor incluse şi nici cât de justificate sunt cererile depuse, dar, ţinând cont că la conducerea întreprinderilor statului se află oameni puşi de actuala guvernare, iar în Consiliile de administraţie sunt funcţionari din cadrul Guvernului şi ministerelor, este foarte posibil ca administraţia lor să fie presată ca să nu mai insiste pe o ajustare reală a tarifelor.
Şi administraţia ANRE ar putea să identifice rezerve în solicitările de ajustare şi să taie, de exemplu, din investiţiile planificate şi, astfel, să menţină neschimbate preţurile la energie.
Dar amânarea unor ajustări de tarife ne poate costa scump, lucru demonstrat în trecut.
Mai există şi un alt aspect. Fără o politică tarifară echilibrată şi o autoritate de reglementare independentă, am putea avea probleme şi în relaţia cu finnţatorii externi.
De exemplu, în decembrie 2024, pentru a primi ultimele tranşe de la Fondul Monetar Internaţional, Guvernul Recean şi-a asumat mai multe reforme, inclusiv şi în domeniul politicii tarifare din domeniul energetic.
Măsura de reformă nr.4 prevedea că Ministerul Energiei „va determina rata de recuperare a costurilor pentru furnizarea de energie electrică și gaze naturale (care să reflecte pe deplin costurile operaționale și cele capitale), (i) identificând oricare discrepanțe între tarif și costurile de recuperare astfel definite, luând în considerare și facilitățile fiscale, (ii) efectuând o evaluare a impactului distributiv și (iii) eliminând oricare decalaj prin ajustarea tarifului sau prin compensarea transparentă a companiei (operatorului) din bugetul de stat”.
Altfel spus, dacă tarifele nu acoperă costurile suportate de companii, Guvernul ar trebui să le ofere operatorilor compensaţii de la bugetul de stat. Ţinând cont de deficitele bugetare uriaşe, o astfel de soluţie nu este una realistă.
În concluzie, putem spune că ultimele evoluţii par să denote o alunecare a guvernării în capcana populismului, iar acest lucru riscă să producă efecte grave atât pentru cursul european al Republicii Moldova, cât şi pentru securitatea energetică a ţării.
