Primele 100 de zile ale guvernului Alexandru Munteanu au fost marcate, din punctul nostru de vedere, de câteva evenimente excepționale: decizia de ieșire din CSI și începerea negocierilor tehnice cu UE; startul reformei administrativ-teritoriale; pana de curent care a cuprins teritoriul Republicii Moldova și amânarea punerii în funcțiune a liniei electrice de înaltă tensiune Vulcănești-Chișinău; desființarea prin absorbție a Universității din Cahul...
Suveranitatea reală
Posibil, viitoarele cronici redactate de IA vor menționa și alte evenimente cărora jurnaliștii-oameni le-au acordat o atenție mai mică (cum ar fi faptul că purtătoarea de drapel al Republicii Moldova la Olimpiada de iarnă din Italia s-a nimerit să fie o admiratoare a lui Putin și susținătoare înflăcărată a războiului din Ucraina, conform dezvăluirilor presei ucrainene; conflictul de la Dereneu între reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ruse și locuitorii satului care au decis să treacă sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe Române), dar, fără îndoială, istoria le va reține pe cele cu încărcătură geopolitică importantă, reflectând ieșirea definitivă din câmpul de gravitație al Rusiei și obținerea suveranității reale.
Fiindcă Ungaria nu acceptă începerea oficială a negocierilor de aderare a Ucraainei la UE, are de suferit și Republica Moldova. Soluția negocierilor tehnice e mai bună decât ceea ce sugerează, cu intenții răuvoitoare, putiniștii tulburați - desprinderea de Ucraina. În felul acesta ne mișcăm înainte fără să pierdem ritmul integrării, și poate că, după alegerile parlamentare din Ungaria, ce vor avea loc în aprilie, problema se va rezolva de la sine.
Guvernul a trimis în Parlament spre denunțare Acordul de constituire a Comunității Statelor Independente (semnat pe 8 decembrie 1991, la Minsk), Protocolul la Acordul de constituire a CSI (semnat pe 21 decembrie 1991, la Alma-Ata), Statutul Comunității Statelor Independente, (adoptat pe 22 ianuarie 1993, la Minsk), semnalând astfel că își asumă despărțirea definitivă de structura-avatar a URSS, concepută pentru a asigura „divorțul civilizat” al fostelor republici sovietice socialiste.
Involuție în loc de evoluție
Sare însă în ochi deficitul de comunicare a guvernului Munteanu și a prim-ministrului în persoană, comparativ cu guvernul precedent al lui Dorin Recean. De altfel, ex-prim-ministrul Recean nu a fost un comunicator mai abil decât Natalia Gavriliță, dar a știut să selecteze un bun profesionist în domeniul comunicării, pe Daniel Vodă. În loc să evolueze în acest sens, guvernul actual pare să involueze, lăsând fără replică falsurile, insinuările ofensatoare ale Kremlinului și ale oamenilor Moscovei de la Chișinău.
Demersul de ieșire din CSI a provocat la Moscova o declarație mai lungă a Mariei Zaharova de la MID, care a vorbit despre dezvoltarea economică a CSI, în contrast cu „dezastrul” din Republica Moldova, afirmând că Chișinăul s-ar conduce în deciziile sale strategice de dorința Bruxelles-ului, în detrimentul bunăstării cetățenilor săi. Ea nu a primit riposta necesară.
Iar Igor Dodon nu numai că a repetat ca papagalul mesajul Kremlinului, ci a mai adăugat și o amenințare abia voalată. „Cursul Maiei Sandu și al partidului său de a rupe relațiile cu CSI și Rusia este dictat de curatorii occidentali și ne poate aduce la tragedia prin care trece poporul ucrainean”, a afirmat el pentru TASS. Afișând o falsă compasiune față de ucraineni, liderul PSRM sugerează astfel că nu Rusia este vinovată de crimele de război și genocidul pe care îl comite în Ucraina, ci Occidentul, care ar împinge Republica Moldova pe urmele Ucrainei.
O stupizenie rară
Din păcate, nu sunt singurele cazuri de „pasivitate” inexplicabilă a guvernării în războiul informațional ce se duce împotriva statului nostru. Și nu numai din afară. De exemplu, ideea că o fabrică de cartușe transformă Republica Moldova într-o țintă legitimă a Federației Ruse, lansată de deputatul Vasile Costiuc, liderul Partidului DA, nu putea fi nicidecum trecută cu vederea, chiar dacă e de o stupizenie rară. Deși vine din partea unui declarat unionist și proeuropean, ideea respectivă se înscrie perfect în încercarea Moscovei de a se prezenta fals drept victimă ce se apără, nu agresor imperialist ce își atacă vecinii.
Carențele comunicării au ieșit la iveală mai cu seamă la 31 ianuarie, după dispariția bruscă a curentului electric pe teritoriul Republicii Modova. Motivele aduse la cunoștința locuitorilor în etapa inițială au variat în funcție de cine le-a vorbit, nu a existat o singură voce care să reprezinte autoritatea guvernamentală, ceea ce i-a derutat și i-a supărat pe unii cetățeni. Până la urmă, s-a ajuns la concluzia că de vină a fost chiciura din Ucraina.
Secretele deconspirate
Accidentul a scos la vedere și unele secrete pe care guvernarea le ascunsese de ochi lumii, privind starea liniei electrice de înaltă tensiune Vulcănești-Chișinău. Ni s-a tot spus în campania electorală că linia respectivă urma să fie pusă în funcțiune la sfârșitul anului 2025. Odată cu dispariția luminii electrice din casele a sute de mii de oameni, a apărut în mod firesc întrebarea de ce nu funcționează linia care trebuia să funcționeze deja.
S-a răspuns că încă nu a fost testată, că va fi nevoie încă de trei luni pentru aceasta, de parcă testarea nu ar fi făcut parte din promisiunea de până atunci. Acum aflăm că linia nu va putea funcționa nici până la sfârșitul lunii martie, căci se mai lucrează la două stații electrice, de la Vulcănești și Chișinău, destinate să controleze fluxul de energie; furnizorii nu și-au îndeplinit angajamentele de livrare a utilajelor necesare, care, iarăși, după asamblare, trebuie să fie testate, iar temperaturile scăzute și poleiul ar împiedica lucrul acesta. Oricum, linia ce ne va permite să importăm energie electrică din România, fără a depinde de infrastructura din raioanele separatiste, e aproape de final și guvernul Munteanu are toate șansele să pună punctul final într-o lungă epopoee a „independenței energetice”.
Bugetul investițiilor și deficitului
A fost lansată oficial (la 20 ianuarie 2026) reforma administrativ-teritorială a Republicii Moldova, care trebuie încheiată până la alegerile locale generale din 2027. Până în iunie 2026 se va desfășura etapa de consultări publice și elaborarea legislației corespunzătoare. Pe parcursul anului 2026 se va trece de la amalgamrea voluntară (la care participă circa 300 de primării, fiind alocate 173,7 milioane lei pentru primăriile care decid să se unească, în scopul acoperirii cheltuielilor administrative și de infrastructură locală,) la amalgamarea obligatorie, în corespundere cu planul final de reformă.
Accentual guvernului Munteanu pe dezvoltarea economică, infrastructurală, modernizarea educației și sănătății și-au găsit reflectarea în bugetul pe anul 2026, care prevede investiții capitale de circa 3 miliarde de lei (pentru drumuri au fost alocate 776,6 milioane lei),, o creștere a veniturilor până la 80 miliarde lei (+5%) și a cheltuielilor de peste 100 miliarde lei, cu un deficit bugetar record de aproape 21 miliarde lei (circa 5,5% din PIB), mizându-se pe banii care vor veni din afară, în special din UE (5,6 miliarde lei provenind din Planul de Creștere Economică aprobat de UE, plus 25 milioane euro din fondurile destinate pentru vecinătatea estică), FMI, Banca Mondială. Pe de altă parte, e pe deplin justificat reproșul opoziției că austeritatea ar trebui să se reflecte nu numai în compensarea tarifelor la energie, ci și în cheltuielile administrative.
Fuziune de dragul mandatului?
Guvernul pare să se fi împușcat în picior adoptând controversata fuziune a Universității „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, cu Universitatea Tehnică din Chișinău. În general, în contextul crizei demografice și deficitului de cadre didactice, sunt salutare eforturile ministerului Educației pentru a-i asigura pe elevi și studenți cu cele mai bune condiții de studii, dar, fuziunea în cauză pare să fi fost impulsionată de alte motive, decât cele declarate, căci Codul Educației a fost modificat în așa fel încât actualul rector al Universității Tehnice să poată candida pentru un al treilea mandat. Această „reformă” poate compromite nu numai niște reputații, ci și cooperarea regională, transpruteană cu Universitatea Dunărea de Jos, din Galați (care, de altfel, are un număr mai mare de studenți, decât UTM).
În general, în aceste 100 de zile, premierul Alexandru Munteanu a încercat să-și consolideze imaginea de „tehnocrat” care și-a pus scopul să miște din loc carul economic, manifestând dezinteres față de componenta politică a postului său. Din acest punct de vedere, i-ar fi de folos experiența lui Vasile Tarlev, care a servit ca premier „tehnocrat” în perioada guvernării comuniste. Dacă un șef de guvern (sau un ministru) nu este atent la efectul politic (sau geeopolitic) al deciziilor guvernamentale, faptul acesta îi va afecta pe termen lung și imaginea sa „tehnocratică”.
