La 14 iunie 2026, într-o atmosferă triumfalistă, a avut loc cel de-al IV-lea congres al Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), în cadrul căruia a fost elogiată contribuția formațiunii la actul de guvernare a Republicii Moldova, cu precădere cea legată de integrarea europeană. Doar peste câteva zile, o investigație jurnalistică realizată de Ziarul de Gardă a scos la suprafață modul defectuos de administrare a întreprinderii de stat MoldATSA, a salariilor exagerate la această întreprindere, a angajărilor ilegale fără concurs și a relațiilor informale între membri ai PAS și conducerea MoldATSA.
În același timp, guvernul a propus o nouă politică fiscală, care, în linii mari, prevede majorarea taxelor și impozitelor, începând cu anul 2027, cu scopul de a diminua deficitul bugetar cu aproximativ 6 miliarde de lei. Această politică fiscală a provocat contradicții serioase în interiorul cabinetului de miniștri, nu toți membri guvernului fiind de acord cu noul sistem de impozitare. Drept urmare, pe fundalul lipsei de consens, prim-ministrul Alexandru Munteanu și-a prezentat demisia, ceea ce a atras după sine demisia întregului cabinet.
Premierul și PAS nu au reușit să formeze un tot întreg
În dimineața zilei de 3 iulie a.c., șeful cabinetului de miniștri, Alexandru Munteanu, a anunțat într-o postare pe rețelele sociale că își încheie mandatul de prim-ministru. Fără a explica clar motivele demisiei sale, Alexandru Munteanu a scris doar că „în momentul în care am înțeles că nu-mi mai pot exercita mandatul în acord cu principiile și convingerile pe care le am, aleg să plec”.
La scurt timp după acest anunț, președinta Maia Sandu a declarat într-o conferință de presă că a luat act de cererea de demisie a premierului Munteanu. Șefa statului a ținut să precizeze că „prim-ministrul a avut mână liberă să conducă guvernul așa cum a considerat corect” și că „speculațiile potrivit cărora a vrut să lupte împotriva abuzurilor și nu a fost lăsat, sunt false”. Maia Sandu a menționat că reformele pe care urmează să le realizeze executivul sunt complicate și că a așteptat mai multă implicare din partea premierului. Totuși, din cele declarate de șefa statului, înțelegem că mărul discordiei care a dus la demisia lui Munteanu a fost noua politică fiscală, asupra căreia au existat, cum spuneam, contradicții în interiorul executivului.
Nominalizarea lui Alexandru Munteanu în calitate de prim-ministru, din start a fost privită cu rezerve, atât în rândurile clasei politice, cât și în societate, din cauza că era o persoană prea puțin cunoscută. Desemnarea lui pare să fi fost o surpriză chiar și pentru marea majoritate a membrilor PAS. De la bun început, au existat mai multe estimări că el va fi prim-ministru o perioadă scurtă de timp (aproximativ un an sau un an și jumătate), cabinetul său având menirea de guvern de sacrificiu care urma să realizeze reforme social-economice dureroase și nepopulare în societate, după care ar fi trebuit să plece.
Însă Alexandru Munteanu a decis să se retragă chiar la începutul reformelor complicate, dând de înțeles că nu are susținerea partidului de guvernare. Lipsa de susținere în promovarea noii politici fiscale pare a fi însă, mai degrabă, motivul formal al demisiei sale. Motivul real ar putea fi altul.
Mai curând, problema a constat în faptul că Alexandru Munteanu, venind din afara sistemului politic moldovenesc, din străinătate, nu a reușit să ajungă la aceeași sinergie guvernamentală cu echipa PAS, deși aveau un scop major similar – promovarea reformelor pentru integrarea europeană a Republicii Moldova. Primul ministru și PAS nu au reușit să formeze un tot întreg pentru a funcționa organic în realizarea actului guvernare.
În plus, Alexandru Munteanu a fost dezavantajat grav de modul în care a comunicat cu societatea, el rămânând în continuare o necunoscută pentru majoritatea cetățenilor, în pofida funcției pe care deținut-o. Munteanu a plecat fără ca societatea să înțeleagă care este planul lui de trecere a economiei Republicii Moldova de la una de „consum” la una a „investițiilor”, așa cum anunța în Parlament în momentul votării guvernului său.
De la meritocrație la probleme de transparență?
Dar să revenim la PAS. Scopul declarat al fondării acestui partid a fost crearea în Republica Moldova a unei forțe care să activeze având în prim-plan principiile de integritate a membrilor săi, în conformitate cu valorile europene. În acest scop, în faza inițială de activitate, în condițiile „statului captiv” din perioada regimului oligarhic al lui Plahotniuc, au fost introdu-se filtrele de integritate pentru cei care doreau să devină membri ai PAS.
Aflat în opoziție, PAS a criticat în termeni duri politica Partidului Democrat din Moldova (PDM), bazată pe controlul instituțiilor statului și pe corupție. De asemenea, reprezentanții PAS (Maia Sandu, Igor Grosu, Radu Marian și alții) au criticat discrepanțele de venituri și „salariile exagerate” din anumite instituții și agenții de stat în comparație cu lefurile majorității bugetarilor.
Ajuns la guvernare, PAS a reușit să mențină imaginea unui partid care se ghidează de principiile europene de guvernare. Acest lucru s-a bazat, în linii mari, pe imaginea de integritate a șefei statului, Maia Sandu, care în pofida plecării din fruntea PAS, a rămas liderul informal al partidului în percepția societății. Cu toate acestea, PAS nu o singură dată a fost acuzat de opoziție de politici lipsite de integritate cum ar fi licitații netransparente, favoritisme în promovarea persoanelor în funcții publice, standarde duble în actul justiției.
Unii membri ai PAS s-au confruntat cu scandaluri majore legate de integritatea concursurilor publice și nerespectarea transparenței decizionale. Persoanele care au fost implicate în acuzații publice, cum ar fi Andrei Spînu, Sergiu Litvinenco, Olesea Stamate și alții, au plecat din PAS, - fie că au părăsit partidul benevol, fie au fost excluși din formațiune. De fiecare dată, în astfel de situații intervenea președinția în persoana Maiei Sandu pentru a atenua scandalurile. Este și cazul scandalului de la MoldATSA, șefa statului, într-o conferință de presă, solicitând guvernului și instituțiilor abilitate să intervină cu măsuri urgente pentru a remedia deficiențele din întreprinderile de stat.
PAS a preluat puterea politică în Republica Moldova, promovând meritocrația, însă foarte curând au început să apară handicapuri în transparența decizională în procesul legislativ și guvernamental. Societatea civilă (inclusiv rapoartele de monitorizare a activității parlamentare realizate de Promo-LEX) au identificat constant încălcări procedurale de către reprezentanții PAS, cum ar fi votarea legilor în regim de urgență fără a respecta procedura transparenței decizionale; ignorarea opoziției politice și a societății civile fără dezbateri pe platforma comisiilor parlamentare; adoptarea legilor cu dedicații personale, cum ar fi cele care o vizau pe Veronica Drăgălin (privind comasarea celor două procuraturi specializate pentru a o scoate de la șefia Procuraturii Anticorupție) și pe Herman von Hebel (pentru a fi numit în comisia de vetting).
Izolarea PAS de celelalte formațiuni politice, inclusiv de cele proeuropene autentice, a transformat partidul într-un organism opac, în care deciziile par să fie luate într-un cerc foarte îngust de persoane. Opacitatea PAS a dus la promovarea pe criterii de loialitate („recomandări”) a persoanelor în funcțiile publice, prin fentarea procedurilor legale și de transparență. Deja e clar, că o parte din aceste persoane, ajunse în funcții publice, în loc să schimbe sistemul vicios din instituțiile statului format de decenii, au fost ele înseși viciate de sistem.
Concluzii
PAS trece acum prin cea mai gravă criză de imagine de când se află la putere, deoarece scandalul MoldATSA a scoas la suprafață a altă față a modului de administrare a instituțiilor de stat, care nu se încadrează deloc în principiile europene, ba chiar contravin acestora. Scandalul MoldATSA deja s-a soldat cu demisii în lanț a funcționarilor din instituțiile vizate și nu numai și, nu este exclus, să urmeze alte remanieri de cadre. PAS și-a făcut „mea culpa”, asumându-și public greșelile comise. Însăși președinta Maua Sandu a calificat situația de la MoldATSA drept un „eșec moral”.
Dar numai asumarea publică a neglijențelor unor membri de partid nu este suficientă. PAS are nevoie de un nou model de funcționare, unul bazat pe transparență și concurența internă, pe reguli care ar duce la instituționalizarea formațiunii și care ar transpune această practică democratică și în instituțiile de stat. Așa funcționează partidele europene.
Miza este acum parcursul european al Republicii Moldova. Cetățenii moldoveni au votat în 2021 pentru demontarea regimului oligarhic, iar în 2025 pentru parcursul european al statului nostru. O decădere politică a PAS în acest moment, în condițiile în care nu există o altă forță proeuropeană influentă, ar pune în pericol procesul de negocieri pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană.
După demisia guvernului Munteanu nu există premise ca Republica Moldova să intre într-o criză politică de durată, care ar duce la provocarea alegerilor parlamentare anticipate (cum își dorește opoziția pro-rusă). PAS dispune de majoritatea parlamentară necesară pentru a vota un nou guvern, care să continue negocierile de integrare europeană.
Rămâne de văzut ce profil va avea viitorul prim-ministru – unul din partid sau iarăși va fi cooptat cineva din afara PAS?
Un lucru este, însă, clar: criza MoldATSA, pe fundalul demisiei prim-ministrului Munteanu, impune PAS să adopte un alt model de guvernare – unul bazat pe reguli și proceduri, nu pe loialitate de partid.
