Primele 100 de zile ale guvernului Alexandru Munteanu au fost marcate, din punctul nostru de vedere, de câteva evenimente excepționale: decizia de ieșire din CSI și începerea negocierilor tehnice cu UE; startul reformei administrativ-teritoriale; pana de curent care a cuprins teritoriul Republicii Moldova și amânarea punerii în funcțiune a liniei electrice de înaltă tensiune Vulcănești-Chișinău; desființarea prin absorbție a Universității din Cahul...
La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor două principate. Rusia a avut o poziție duplicitară față de unirea Principatelor Române, în stilul caracteristic rusesc. Pe față, a susținut actul unirii, iar pe ascuns, s-a implicat în organizarea unui complot urmărind să împiedice alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domnitor atât la Iași, cât și la București, și să impună o candidatură agreată, pe beizadeaua Grigore Sturdza.
Începând cu anii 60 ai secolului al XIX-lea, în contextul unirii Principatelor Române la 1859, autoritățile țariste au demarat edificarea unei infrastructuri școlare menite să omogenizeze din punct de vedere național și religios populația teritoriului dintre Prut și Nistru. În contextul lipsei de învățători rusofoni printre localnici, pentru a susține dezvoltarea rețelei de școli, a fost încurajată venirea unor dascăli originari din interiorul imperiului.
Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova condamnă declarațiile false și nefondate ale ambasadorului agreat al Federației Ruse, Oleg Ozerov, făcute într-un interviu pentru un post de radio din Rusia.
