Republica Moldova a început, în sfârșit, să pună pe eticheta vinului ceea ce până acum a existat mai mult în discursuri decât în mecanismele concrete de protejare a originii acestui produs: locul.
La începutul lunii septembrie a.c., Radacini Wines a lansat Sauvignon Blanc 2025 și Chardonnay 2025 din seria Aparté, primele două vinuri moldovenești puse pe piață sub Denumirea de Origine Protejată (DOP) „Dealul Craveț”. Evenimentul a avut loc chiar în podgoria de la Budăi, raionul Telenești, în mijlocul arealului din care provin strugurii.
Este o premieră importantă, dar merită făcută o precizare: „Dealul Craveț” nu a apărut juridic în septembrie 2026. Denumirea a fost înregistrată de AGEPI în 2022, iar caietul de sarcini fusese omologat încă în 2021. Noutatea din acest an este alta: pentru prima dată, un vin moldovenesc produs și certificat conform acestui sistem a ajuns efectiv pe piață cu mențiunea DOP.
Pentru industria vinului, DOP înseamnă trecerea de la afirmația generală „vin din Moldova” la una mult mai precisă: „anume din acest loc, în care producătorul respectă regulile jocului”.
Altfel spus, Republica Moldova începe să-și scrie geografia vinului nu doar pe hartă, ci și pe etichetă și chiar în sticlă.
Ce înseamnă, de fapt, DOP?
Denumirea de Origine Protejată este un instrument european prin care numele unui produs este legat juridic de un areal geografic delimitat și de un set de condiții de producție. Pentru vin, nu este suficient ca producătorul să aibă crama într-o anumită localitate sau să considere că vinul „exprimă terroir-ul”.
Există un caiet de sarcini care spune unde pot fi plantațiile, ce soiuri pot fi utilizate, ce caracteristici trebuie să aibă strugurii, cât poate fi producția la hectar, ce randament poate avea vinificarea și ce procedee tehnologice sunt permise sau interzise.
Asociația producătorilor are, la rândul său, un rol în controlul intern al respectării caietului de sarcini și în evidența produselor cu DOP. Legea vinului stabilește că, într-un areal delimitat cu aceeași DOP, poate exista o singură asociație de producători, iar producătorii care respectă caietul de sarcini pot deveni membri ai acesteia.
Dealul Craveț: 49,49 hectare
„Dealul Craveț” cuprinde arealul dintre satele Budăi și Crăsnășeni din raionul Telenești. În registrul exploatațiilor viticole gestionat de Oficiul Național al Viei și Vinului această DOP are înregistrate 49,49 hectare. Este o suprafață infimă raportată la dimensiunea viticulturii moldovenești: dacă luăm ca reper aproximativ 109 mii de hectare de vii, vorbim despre o fracțiune de numai câteva sutimi de procent.
Caietul de sarcini descrie Dealul Craveț ca pe un teritoriu cu forma unui amfiteatru deschis spre sud. Viile sunt amplasate predominant între 120 și 210 metri altitudine, pe expoziții sudice, sud-estice și sud-vestice. Pantele de 5–8 grade favorizează încălzirea și drenajul aerului, în timp ce pădurile de pe partea nord-estică au rol de protecție împotriva maselor de aer rece și a riscului de înghețuri târzii. Zona are între 2.100 și 2.200 de ore de insolație anuală, aproximativ 451 mm de precipitații pe an și o sumă a temperaturilor active de 3.100–3.350°C.
Pentru vinurile albe și roze, producția maximă admisă este de 10 tone de struguri la hectar, cu un randament maxim de 65 de decalitri de vin la o tonă. În plus, încărcătura nu poate depăși 5 kg de struguri pe butuc.
Lista soiurilor este, de asemenea, stabilită. Pentru vinurile albe pot fi utilizate, între altele, Chardonnay, Sauvignon, Fetească Albă, Fetească Regală, Floricica, Pinot Gris, Riesling de Rhin, Viorica, Riton, Glera sau Chenin Blanc. Pentru soiurile cu bob negru sunt admise Pinot Noir, Pinot Meunier, Cabernet Franc și Cabernet Sauvignon. Pentru anumite categorii de spumante aromate există o listă separată, care include grupele Muscat și Traminer, dar și Fetească Regală, Floricica, Viorica și Legenda.
Mai există și reguli de cramă. Fermentarea trebuie controlată, există limite de temperatură, iar unele procedee sunt explicit interzise. De exemplu, vinurile DOP „Dealul Craveț” nu pot fi cupajate cu vinuri provenite din alte regiuni sau din import. Pasteurizarea vinurilor materie primă și anumite tratamente sunt, de asemenea, interzise.
Tigheci: următorul teritoriu
Al doilea exemplu important este DOP „Tigheci”, pentru care Ministerul Agriculturii a omologat caietul de sarcini în iulie 2025. Documentația delimitează un areal viticol din sudul Republicii Moldova și propune o gamă mult mai largă de categorii de vin decât Dealul Craveț: vinuri albe, roze și roșii, vinuri cu macerare, spumante, spumante de calitate, spumante aromate, licoroase, vinuri din struguri stafidiți și din struguri supracopți sau înghețați.
În registrul ONVV sunt astăzi aproximativ 38 de hectare înregistrate pentru DOP „Tigheci”. Din punct de vedere statistic, și această suprafață este microscopică în raport cu viile Moldovei.
În jurul DOP „Tigheci” s-a constituit o asociație de producători, iar între cramele care pot intra în logica acestei denumiri se află producători cunoscuți pentru activitatea lor în microzona Tigheci, inclusiv Fautor și Château Vartely, în măsura în care producția respectă integral cerințele caietului de sarcini. Regula esențială este aceeași: dreptul de a folosi o denumire nu vine pur și simplu din faptul că o cramă este situată în regiune, ci din respectarea condițiilor DOP.
Caietul de sarcini Tigheci admite numeroase soiuri albe, între care Albarino sau Chardonnay, Fetească Albă, Fetească Regală, Sauvignon, Riesling de Rhin și Viorica.
Și aici producția este limitată. De exemplu, la albe și roze limita este de 13 tone la hectar, pentru roșii 10 tone. O altă curiozitate: transportul strugurilor din vie la procesare nu poate depăși patru ore.
Și atunci, câte DOP-uri are Moldova?
În Republica Moldova există deja mai multe denumiri de origine protejate omologate sau înregistrate, iar Ministerul Agriculturii listează în prezent caietele de sarcini pentru „Romănești” și “Ciumai”.
„Dealul Craveț” este însă primul caz în care un vin DOP din noul sistem a ajuns efectiv pe piață.
De ce contează?
Moldova are o problemă și, în același timp, o oportunitate. Industria sa vitivinicolă este suficient de mare pentru a exporta milioane de sticle, dar încă nu este suficient de fragmentată în percepția consumatorului internațional.
Moldova este cunoscută ca țară vitivinicolă. Este cunoscută prin Purcari, Cricova, Castel Mimi, Fautor, Château Vartely, Mileștii Mici și multe alte nume. Dar consumatorul străin nu poate identifica încă, cu aceeași ușurință cu care recunoaște Bordeaux, Chianti, Rioja sau Champagne, o hartă a locurilor care dau vinului moldovenesc identități distincte.
DOP poate contribui la construirea acestei hărți.
Pentru Moldova, întrebarea este cu atât mai importantă cu cât țara are o diversitate reală de microclimate, soluri, reliefuri și tradiții viticole. Dealul Craveț și Tigheci sunt două exemple foarte diferite ca dimensiune și profil. Faptul că suprafețele înregistrate în aceste DOP-uri sunt atât de mici în comparație cu totalul viilor nu este neapărat un dezavantaj. Poate fi chiar începutul unei strategii mai precise.
În loc să spunem lumii că toată Moldova este un singur terroir, putem să începem să arătăm lumii că ea este formată din multe terroir-uri.
Astăzi, Republica Moldova are 49,49 hectare înregistrate ca DOP „Dealul Craveț” și aproximativ 38 de hectare în DOP „Tigheci”, dintr-un patrimoniu viticol de ordinul sutelor de mii de hectare. Cifrele sunt, mai degrabă, simbolice. Dar toate sistemele mari încep cu o delimitare pe hartă.
