Vasile Costiuc, liderul Partidului Democrația Acasă, merge pe urmele lui Dodon? Această întrebare ne-o punem în legătură cu declarația sa de după recentele incidente cu dronele rusești, în special cea care a ucis doi cetățeni ucraineni și a rănit un vameș moldovean în Starokazacie, la frontiera moldo-ucraineană.
Mai răi decât agresorul
Pozând în creștin doritor de pace, Costiuc își îndreaptă focul indignării sale nu împotriva agresorului, ci... împotriva politicienilor „de la Chișinău și de la Bruxelles, care continuă să promoveze ideea biruirii pe cale militară a agresorului - pe care îl numim clar și public ca fiind Federația Rusă”. În felul acesta, ei „nu fac altceva decât să alimenteze prelungirea unui conflict care a răpit deja prea multe suflete”.
Cu alte cuvinte, războiul se „prelungește” nu fiindcă agresorul bombardează Ucraina și trimite drone ucigașe spre noi, ci din cauza unor politicieni mioritici, iresponsabili, mai răi decât agresorul, „de la Chișinău și de la Bruxelles” (observați ordinea?), care „alimentează” conflictul. Rusia vrea pace, sugerează Costiuc, dar politicienii răi „de la Chișinău și de la Bruxelles” varsă gaz pe foc.
Cine sunt acești politicieni mai răi decât agresorul? Liderul DA nu dă niciun nume, fiindcă nu îi cunoaște, ei nu există. Iar dacă s-ar hotărî să-i atribuie vreunui politician concret, fie de la Chișinău, fie de la Bruxelles, ideile sale, riscă să plătească despăgubiri morale din propriul buzunar.
Ideea Moscovei
Ideea cu „biruirea pe cale militară a Rusiei”, atribuită UE, aparține de fapt Moscovei. Putin și Serghei Lavrov afirmă mereu că, ajutând Ucraina, Europa dorește să-i aplice Rusiei „o înfrângere strategică pe câmpul de luptă”. Pentru Europa însă este important ca Moscova să nu-și atingă scopul nimicirii statului ucrainean suveran și independent. Dacă Rusia oprește războiul și retrage trupele de pe teritoriul ucrainean, se va spune că rațiunea a triumfat. Dacă nu, Europa va fi de partea Ucrainei. Și Republica Moldova la fel. Și e corect, căci Ucraina apără și libertatea noastră.
De ce Costiuc promovează narațiunile lui Putin și Lavrov? De ce merge pe urmele lui Dodon, care condamnă, la modul abstract „prelungirea războiului” și faptul că „trec dronele și cad prin câmpuri”, dar, mai adaugă el insinuat: „trebuie să fim atenți cu implicarea în strategia de război a Ucrainei”. Cu alte cuvinte, vina este a guvernării, care s-ar implica în războiul Ucrainei.
Ideea Europei
Costiuc spune minciuni? Da, minte cu nerușinare, manipulează ca un putinist sadea. Ideea pe care o apără politicienii de la Bruxelles și de la Chișinău e că frontierele nu pot fi schimbate cu forța. Ucraina, care își apără suveranitatea și independența, trebuie ajutată să reziste în fața cotropitorului, atâta timp cât e necesar, cât ea cere ajutor. Căci Putin nu se va opri, dacă i se vor face concesii teritoriale. Pofta lui e fără margini. Rusia e fără margini, a spus el cândva. Nu a glumit, cum s-a crezut atunci.
Kievul este de acord cu încetarea focului pe linia frontului, dar Putin nu acceptă, vrea ca armata ucraineană să părăsească Donbasul și regiunile Herson și Zaporojie, pe care Rusia le-a inclus în componența sa. Jared Kushner, ginerele lui Trump, spune că Putin s-ar mulțumi acum doar cu Donbasul, dar să-l crezi pe președintele rus e riscant. De ce pacifistul Costiuc, citând din Biblie, nu-i spune lui Putin să-și tempereze poftele teritoriale și să accepte armistițiul propus de Zelenski? De ce nu-i ține lecții de strategie și umanism, cu același patetism cum o face în cazul politicienilor de la Chișinău și Bruxelles? Ar putea folosi chiar aceeași frază: „Tovarășe Putin, acest război nu are o rezolvare pe câmpul de luptă, iar prelungirea lui înseamnă doar mai multă suferință și mai multe vieți distruse”, ucrainene și ruse.
Sincopă morală
Ce sincopă morală trebuie să se producă în capul unui individ încât să înceapă să acuze victima pentru faptul că se apără, că nu acceptă să fie nimicită? Milioane de ucraineni sunt amenințați cu „anihilarea” și deportări de către „eliberatorii” ruși, care și-au pus scopul să „dezucrainizeze” Ucraina. Bucea, Gostomel, Mariupol ... nu sunt glume. Istoria Basarabiei de după iunie 1940 și august 1944, teroarea NKVD, sălbătăciile puterii sovietice nu ne-au învățat nimic?
Dorește Costiuc cumva să se bage în câmpul electoral al lui Dodon? Ar fi o prostie, căci cine va vota o copie, dacă există originalul. Imită el pe liderii AUR de peste Prut, aplică recomandările lui Dungaciu? Dacă e așa, își limitează iarăși prostește câmpul electoral, căci cine din proeuropeni va vota un partid prorus? Electoratul de dincoace de Prut e diferit, din acest punct de vedere, de cel de dincolo de Prut. Voturile pe care le obține AUR în Republica Moldova demonstrează acest lucru.
Vrea Costiuc cumva să preia rolul lui Roșca, care a făcut tot posibilul ca partidele democratice, proeuropene și unioniste să nu conlucreze, să nu se alieze pentru a guverna împreună? Iar când lucrul acesta s-a întâmplat, în ADR, el a pornit campania „mâinilor curate”, care a durat exact atâta timp cât a fost nevoie pentru a desființa Alianța, votând împreună cu comuniștii demiterea guvernului Sturza. De atunci Roșca nu s-a mai preocupat de igiena politicienilor. Înainte de aceasta, el i-a atacat in corpore pe deputații agrarieni, antagonizându-i, deși printre ei erau adepți ai recunoașterii limbii române, ai ruperii de Rusia. Ulterior, împreună cu Mircea Snegur, ei au format Partidul Renașterii și Concilierii, care a făcut parte din Alianța pentru Democrație și Reforme, alături de FPCD. Dacă această ruptură în fracțiunea deputaților agrarieni s-ar fi produs până la adoptarea Constituției, conținutul articolului 13 ar fi putut fi altul.
Parteneriat înduioșător
Ce coincidență că printre consilierii lui Roșca de atunci găsim persoane care astăzi joacă un rol important în AUR și îl „consiliază” pe Costiuc. În relațiile sale cu guvernarea, liderul DA pare să imite comportamentul agresiv și arogant al liderilor AUR, care au început a vorbi cu Chișinăul în termeni ultimativi, conflictuali sau condescendenți. De aceea, deși se declară „unioniști”, se bucură de la un timp de atenția jurnaliștilor „stataliști” și rusofili de la Chișinău. Ce înduioșător parteneriat împotriva guvernării proeuropene, care a rupt dependența de Gazprom, a înscris limba română în Constituție, stârnind reacții furibunde la Kremlin.
Ciudat? Ba deloc. Punând etichete, întreținând focul războiului transprutean, poți îndepărta, nu apropia reunificarea, iar refuzul, sub diferite motive, de a sprijini Republica Moldova în parcursul ei european e tocmai ceea ce - întâmplător? - dorește și Moscova, care spune deschis că integrarea europeană este o formă camuflată de reUnire. Îi faci un serviciu Rusiei pretextând că lupți cu ea?
Da, Republica Moldova e un proiect geopolitic, dar dacă zici că ai datorii morale față de populația ei, nu dai cu piciorul, ci te implici și încerci să influențezi acest proiect în interes național. Orgoliul, supărarea de ordin personal, dacă o transformi în politică de stat, nu poate fi de folos decât Rusiei, care dorește fierbinte să controleze din nou Republica Moldova scăpată de sub control. Dacă va ajunge la Odessa, spune Dungaciu, armata rusă nu se va opri la Nistru, ci la Prut. Nu există dubii în acest sens. Dar dacă Republica Moldova votează reunificarea cu România, promite Putin că se va opri la Nistru? Harta lui Dmitri Medvedev arată altceva. Poți să râzi meschin de eforturile de consolidare a apărării la Chișinău, mai cu seamă dacă ai fost sigur că Ucraina va cădea în 2-3 zile, însă nimeni nu sare în ajutorul celor care se predau.
Spațiul politic comun
Și supărarea liderilor AUR vine de la ceea ce ar fi trebuit să ne unească: participarea basarabenilor la alegeri, implicarea lor în viața politică din România, crearea unui spațiu politic și informațional comun. Numai că Dungaciu ar dori ca implicarea românilor din Republica Moldova în alegerile din patria lor să fie mută, silențioasă. Fiindcă dacă noi „ne băgăm cu bocancii”, adică ne spunem punctul de vedere, care nu coincide cu al lor, auriștilor le trece pofta de reunificare, ne atacă, ne înjură. În loc să ia apărarea basarabenilor, dreptul lor la opinie, liderii AUR se autovictimizează. Reunificarea pentru ei are sens numai când noi gândim ca ei, când îl ajutăm pe Putin și pe Trump să distrugă UE?
Alegătorii din estul Germaniei votează diferit de cei din vest, s-a văzut zilele trecute în Saxonia-Anhalt, dar – poate mi-a scăpat mie? – nu am auzit să se fi cerut desprinderea lor de restul Germaniei. Unele linii nu e voie să le treci, liderii AUR însă le calcă cu bocancii (sau cizmele?) falsului suveranism. De ce? A semăna discordie între București și Chișinău - ce poate fi mai plăcut inimii imperialiste ruse?
