Guvernul de la Chișinău a inițiat procesul de denunțare a acordurilor ce stau la baza Comunității Statelor Independente (CSI): Acordul de fondare al CSI din 8 decembrie 1991, Anexa la acest acord din 22 decembrie 1991 și Statutul CSI, semnat la Minsk pe 22 ianuarie 1993. Odată cu denunțarea acestor trei acorduri, Republica Moldova va ieși oficial din CSI. În același timp, ministrul de Externe, Mihai Popșoi, a precizat că Republica Moldova nu va denunța toate acordurile semnate. Ea va rămâne parte a unora din ele, cu precădere a celor care au caracter economic și nu contravin proceselor de integrare europeană.
Ce reprezintă CSI?
Comunitatea Statelor Independente a apărut ca organizație internațională pe ruinele defunctei Uniuni Sovietice, fiind văzută în momentul apariției ca un instrument de „divorț civilizat” al fostelor republici sovietice (din componența CSI au făcut parte 12 din cele 15 republici unionale, exceptând statele baltice). Însă integrarea noilor state apărute după destramarea URSS într-o structură care să funcționeze pe bază de egalitate între componentele sale, din start nu a mers bine. Mai mult, între statele membre ale CSI au avut loc mai multe conflicte, inclusiv de ordin militar.
În special că la scurt timp după crearea CSI a devenit clar că Rusia percepe acest spațiu ca pe zonă a intereselor sale geopolitice. Pentru a-și formula pretențiile geopolitice asupra spațiului CSI, Moscova l-a identificat ca „vecinătatea apropiată”. Însă nu toate statele membre ale CSI au fost de acord să fie parte a sferei de influență rusești. Unele din ele au încercat să se miște spre vest și să se integreze în structurile euro-atlantice. Mai exact, este vorba despre Republica Moldova, Ucraina și Georgia. Pentru opțiunile lor geopolitice, Kremlinul a pedepsit aceste țări „neascultătoare”, membre ale CSI, cu numeroase embargouri de ordin economic și le-a supus diferitor presiuni.
Deși structura organizațională a CSI este una ramificată, existând foarte multe organe interstatale (circa 70 de organe pe domenii de cooperare), marea majoritate a documentelor semnate în cadrul Comunității nu au fost implementate niciodată. Încă de la bun început, aceste acorduri aveau un caracter duplicitar. Deși vizau proiecte de integrare, statele semnatare s-au condus în acțiunile întreprinse de interesele naționale, nu de ele. Această stare de lucruri explică faptul că relațiile între țările CSI sunt reglementate, mai degrabă, de acorduri bilaterale și nicidecum de cele la nivelul întregii organizații, iar cea marea parte a documentelor semnate au rămas literă moartă.
După aproximativ un deceniu de existență, CSI nu a reușit să devină o organizație internațională instituționalizată și funcțională. Acest fapt, dar și apropierea de hotarele CSI a Uniunii Europene (și NATO) în anii 2004-2007, a determinat Rusia să lanseze în spațiatul Comunității structuri integraționiste paralele. Pe baza Uniunii Vamale și a Spațiului Economic Unic, ambele structuri în cadrul CSI, la începutul anului 2015 a fost lansată Uniunea Economică Euroasiatică, care avea la bază conceptul de integrare a Uniunii Europene, formată doar din cinci state membre ale CSI – Rusia, Belarus, Armenia, Kazahstan și Kârgâzstan.
Odată cu lansarea Uniunii Euroasiatice, CSI, deși continuă să existe oficial, are, mai degrabă, un caracter formal. Astăzi, Comunitatea (din care în anul 2008 a ieșit Georgia, în urma războiului ruso-georgian; iar în 2014, după anexarea Crimeii și declanșarea războiului din Donbass de către Kremlin, Ucraina a anunțat că părăsește organizația) a rămas o fantomă a trecutului sovietic, menținută artificial în viață de către Federația Rusă pentru a-și justifica pretențiile geopolitice asupra spațiului post-sovietic.
Republica Moldova în CSI
Intrarea Republicii Moldova în CSI a fost un rezultat firesc a destrămării Uniunii Sovietice și, pe undeva, „prețul” plătit de Chișinău pentru recunoașterea independenței. Majoritatea elitei politice moldovenești din primul deceniu de independență, la nivel de reflexe, percepea Republica Moldova drept componentă firească a proceselor politice din spațiul post-sovietic de după disoluția URSS. Însă schimbările geopolitice din Europa anilor ’90 ai secolului trecut și succesul proiectului european a deschis pentru Chișinău (dar și pentru Kiev și Tbilisi) o nouă perspectivă de orientare vectorial externă – aderarea la Uniunea Europeană.
În total, în cadrul CSI au fost încheiate peste 550 de tratate și acorduri, Republica Moldova semnând 283 dintre ele, foarte multe nefuncționale. În pofida acordurilor din cadrul CSI, de-a lungul anilor Rusia a impus Republicii Moldova numeroase embargouri și a pus presiuni asupra Chișinăului atunci când acesta a început să-și manifeste intențiile de integrare europeană. Chiar dacă, începând cu anul 2009, direcția europeană de dezvoltare a devenit oficială în Republica Moldova, guvernările de la Chișinău nu au denunțat participarea la CSI. Motivul invocat de fiecare dată a fost dorința de e evita deteriorarea relațiilor, și așa dificile, cu Rusia, dar și pierderea unor avantaje economice în cadrul CSI.
După invazia Rusiei în Ucraina, Republica Moldova și-a suspendat activitatea în structurile CSI și a refuzat să mai plătească cotizația de membru (450 000 euro, echivalentul aproximativ de 9 milioane de lei). Din anul 2023, Chișinăul a inițiat procedura de retragere graduală din CSI prin denunțarea mai multor acorduri semnate în cadrul organizației. Din totalul celor 283 de acorduri semnate în cadrul CSI, Republica Moldova a denunțat până acum 71, alte 60 sunt în proces de denunțare.
La anunțul Chișinăului de ieșire juridică din CSI, Moscova a reacționat destul de rezervat, criticând decizia autorităților moldovenești. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că decizia Republicii Moldova era previzibilă și așteptată, întrucât guvernarea proeuropeană de la Chișinău de ceva timp și-a suspendat participarea la CSI. La rândul său, Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei a menționat că Republica Moldova trebuie să respecte procedura de ieșire din CSI în conformitate cu statutul organizației.
Purtătoarea de cuvând a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a catalogat decizia Chișinăului drept greșită, invocând argumente rupte de realitate și manipulatorii, printre care și faptul că Republica Moldova ar avea de pierdut economic prin ieșirea din CSI. Ea a uitat însă să amintească de multiplele embargouri comerciale din partea Rusiei la care a fost supus anterior Chișinăul.
La unison cu Moscova, partidele pro-ruse din Republica Moldova au criticat și ele decizia autorităților de la Chișinău de a părăsi CSI, în termenii narațiunilor rusești, cum era de așteptat.
Concluzii
După invazia Rusiei în Ucraina, Republica Moldova, de facto, și-a suspendat activitatea în cadrul CSI. Putem spune că procesul juridic de ieșire din această organizație a fost început încă în anul 2023, odată cu decizia de a denunța mai multor acorduri CSI la care Chișinăul era parte. Despărțirea definitivă a Republicii Moldova de o structură internațională nefuncțională, care mai păstrează într-un fel spiritul Uniunii Sovietice, era o chestiune de timp. În special că decizia Chișinăului este una firească și organică în contextul integrării Republicii Moldova în UE.
CSI, de la bun început, nu a fost o organizație internațională care să contribuie la dezvoltarea statelor noi apărute după destrămarea URSS. În primii ani, a reprezentat, mai degrabă, un club în care „foștii” prieteni se adunau și discutau nostalgic despre perioada sovietică. Ulterior, s-a transformat într-o structură prin care Rusia a încercat să-și legiferare spațiul său de interes geopolitic. Însă nu toate statele post-sovietice au fost de acord să rămână în zona de influență a Rusiei. Unele din ele, cum ar fi Republica Moldova, Ucraina și Georgia (chiar dacă Georgia a renunțat ulterior la integrarea europeană), dorindu-și o altă perspectivă de dezvoltare decât cea dominată de Moscova.
Deși în trecut, nu o sigură dată, au existat discuții în societate despre faptul că Republica Moldova ar trebui să iasă din CSI (mai ales în anii 2013-2014 când Moscova ne-a impus o serie de sancțiuni economice cu caracter geopolitic), autoritățile de la Chișinău au ales momentul adecvat să se rupă definitiv de „zona gri” pe care Rusia râvnește cu îndârjire să o controleze.
În primul rând, Republica Moldova este acum cu mult mai aproape de Uniunea Europeană și a avansat mult în procesele de integrare în spațiul comunitar, ceea ce face incompatibilă aflarea sa în continuare în CSI. În al doilea rând, Chișinăul și-a consolidat în ultimii ani reziliența față de Rusia, cu precădere pe segmentul energetic, fapt ce îi permite să reziste mai ușor în față reacțiilor agresive ale Rusiei, care cu siguranță vor mai fi. Dar cel mai important lucru este că această decizie marchează, la nivel simbolic, momentul rupturii Republicii Moldova de un trecut cu reminiscențe sovietice și orientarea clară spre un viitor european.
