După mai bine de un sfert de secol de la semnarea Acordului între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Federației Ruse privind înființarea și funcționarea centrelor culturale, diplomația de la Chișinău a anunțat, pe 5 decembrie a.c., că și-a notificat colegii de la Moscova despre încheierea tuturor procedurilor interne necesare pentru denunțarea documentului.
Acest lucru înseamnă că, din 4 iulie 2026, când expiră acordul încă în vigoare, centrul amplasat la intersecția străzilor Eminescu și Mateevici din Chișinău (în apropierea casei în care a locuit poetul care este și autorul imnului de stat al Republicii Moldova, dar și pe aceeași stradă cu fosta clădire a Sfatului Țării, care a votat unirea cu România, inclusiv din cauza abuzurilor comise de militarii ruși bolșevizați), va fi închis.
„Russkii Dom” este finanțat de Rossotrudnicestvo, agenție rusă subordonată Kremlinului și aflată pe lista de sancțiuni a UE, după invazia rusă în Ucraina. În Republica Moldova, la fel ca în alte multe țări ale lumii, instituția, cu denumirea oficială de Centrul rus de știință și cultură, pare să-și fi depășit domeniile de activitate și să se fi transformat într-o adevărată „coloană a cincea” pentru promovarea propagandei ruse. Vehemența cu care s-au opus închiderii acestui centru politicieni pro-moscoviți, dar și reprezentanți ai unor organizații neguvernamentale afiliate Kremlinului, ar putea fi o dovadă că decizia autorităților de la Chișinău a lovit acolo unde doare.
„Russkii Dom” - un deceniu de la semnare până la inaugurare
Acordul privind înființarea și funcționarea centrelor culturale a fost semnat de guvernele de la Chișinău și Moscova la 30 octombrie 1998 în timpul Guvernului Ciubuc 2, un guvern de compromis al Alianței pentru Democrație și Reforme (de centru-dreapta) din acea perioadă. Documentul a fost ratificat de Parlamentul de la Chișinău abia în mai 2001, adică după accederea Partidului Comuniștilor la guvernare. „Russkii Dom” a fost inaugurat la Chișinău în februarie 2009, cu puțin timp înainte de alegerile parlamentare din 5 aprilie (urmate de acuzații de fraudare a votului și proteste violente). Nu este clar de ce acest lucru nu s-a întâmplat mai devreme. Ar putea fi vorba, probabil, de politica sinuoasă a PCRM care a venit la guvernare cu promisiuni de a integra Republica Moldova în Uniunea Vamală Rusia-Belarus, apoi, după ce a renunțat la Memorandumul Kozak, s-a reorientat, cel puțin oficial, spre apropierea de UE, ca la final de mandat să restabilească relațiile cu Moscova.
Centrul rus de cultură - de la scopurile anunțate, la cele reale
Pe pagina oficială, Centrul rus menționează printre activitățile sale promovarea culturii, educației și științei ruse, fortificarea poziției limbii ruse, susținerea conaționalilor. În realitate, acestă instituție a demonstrat însă că nu se limitează doar la activitățile respective. În primul rând, trebuie amintit faptul că „Russkii Dom” se află sub auspiciile Rossotrudnicestvo, organizație trecută în lista de sancțiuni a UE pe motiv că „acționează ca o organizație-umbrelă pentru o rețea de „compatrioți” ruși și agenți de influență și finanțează diverse proiecte de diplomație publică și propagandă, consolidând activitățile platformelor pro-ruse. De asemenea, organizează activ evenimente internaționale menite să consolideze în rândul publicului larg percepția că teritoriile ucrainene ocupate aparțin Rusiei”.
Concluziile Consiliului European sunt confirmate și de numeroase studii și investigații internaționale, care demonstrează legăturile dintre centrele culturale ruse, Rossotrudnicestvo și alte structuri ale Moscovei cum ar fi Pravfond, și acțiuni subversive și propagandă. Într-un articol realizat de Center for European Policy Analysis, este remarcat faptul că după 2022, odată cu expulzările de diplomați și agenți ruși din mai multe țări, centrele „Russian House” au devenit tot mai des descrise ca puncte de sprijin pentru operațiuni de spionaj și influență hibridă, nu ca simple entități culturale. De asemenea, este amintită numirea ca șef-adjunct al Rossotrudnicestvo a lui Igor Ciaika, un apropiat al elitelor de la Kremlin (dar și al lui Igor Dodon - n.red), fapt pe care autorii îl interpretează ca pe semnal că Rossotrudnicestvo rămâne sub control politic și de securitate, cu rol de instrument subversiv al Kremlinului.
Pe de altă parte, într-o investigație realizată de publicația britanică The Guardian, se face referire și la legăturile dintre Rossotrudnicestvo și Pravfond, altă structură rusă care a cheltuit milioane de euro pentru a finanța propaganda și campanii ilegale în Europa. Și un raport al serviciilor secrete letone vorbește despre acțiunile Rossotrudnicestvo pentru atragerea și influențarea tinerilor, distorsionarea și falsificarea istoriei, etc
Cam în același mod, „Russkii Dom” acționa și la Chișinău, potrivit ministrului Culturii, Cristian Jardan - proiecții de filme propagandistice în 2021 și 2022, în mai multe localități din țară, care justificau agresiunea Rusiei asupra Ucrainei; activități țintite asupra copiilor și tinerilor, selectați pentru vizite și programe în Federația Rusă, inclusiv în tabăra Artek din Crimeea ocupată; promovarea discursului militarist și a mesajelor politice, uneori camuflate ca evenimente „culturale”; comemorări cu tentă propagandistică. În plus, eludând legislația, au fost deschise două centre la Tiraspol și Comrat, fără acordul Chișinăului. Centrul rus de știință și cultură, potrivit lui Cristian Jardan, „este utilizat ca instrument pentru promovarea propagandei ruse”.
Cine apără „cultura rusă” în Republica Moldova
În luna noiembrie Parlamentul de la Chișinău a votat în două lecturi denunțarea Acordului cu Federația Rusă privind centrele culturale, după ce, la începutul aceleași luni, proiectul fusese trecut și prin Guvern. Trebuie precizat însă că procesul a început mai demult - încă în februarie 2025, ca răspuns la survolarea spațiului aerian al Republicii Moldova de către drone și rachete rusești. După ce fragmente de drone au fost găsite pe teritoriul Republicii Moldova, diplomația de la Chișinău l-a convocat (din nou) pe ambasadorul (neacreditat al) Rusiei, Oleg Ozerov pentru a-i fi înmânată o notă de protest, ocazie cu care a fost anunțat și despre decizia autorităților de a denunța unilateral Acordul.
Evident că decizia nu a plăcut Moscovei, iar votul în prima lectură din Parlament a fost însoțit de dezbateri care au durat ore întregi, în timp ce opoziția pro-rusă a încercat să facă apel la sentimente și să o aducă la tribuna centrală pe Ludmila Lașcionova, prezentată ca deputat în primul legislativ, care a votat Declarația de Independență, dar care este și președintele comunității ruse din Republica Moldova. Printre opozanții deschiși ai denunțării Acordului a fost și Alexei Petrovici, un propagandist pro-rus, promotor al glorificării militarilor sovietici din cel de-al doilea război mondial și care, potrivit unei anchete realizate de RISE Moldova, primește în continuare granturi din Rusia (prin Pravfond) pentru activitățile organizațiilor pe care le conduce.
Socialiștii și comuniștii au fost cei mai vocali în Parlament, nedându-și rând cu declarațiile de la tribuna centrală, lansând declarații panicarde despre „divizarea societății” și „rusofobie”. De la Moscova, purtătoarea de cuvânt a MAE-ului rus, Maria Zaharova, a comentat votul din Parlamentul de la Chișinău drept „curățarea teritoriului Moldovei de orice prezență umanitară rusească”. Ea a mai legat decizia autorităților moldovene de procesul de integrare europeană, sugerând astfel că Bruxellesul i-ar cere Chișinăului să ia această decizie și a acuzat Republica Moldova că ar „arde podurile”. Sunt narațiuni clasice, prolificate de propaganda rusă pe care Veridica le-a demontat în repetate rânduri, precum cele potrivit cărora „Republica Moldova a reușit să se apropie de UE doar datorită rusofobiei”, „Guvernarea de la Chișinău este dictatorială, rusofobă și impune cenzura”, sau că a provocat divizarea societății.
Admirăm cultura rusă, dar nu și propaganda
De fapt, autoritățile au explicat că decizia Chișinăului de a denunța Acordul privind centrele culturale nu este una îndeptată împotriva culturii ruse, dar a propagandei Kremlinului. „Denunțarea nu este împotriva culturii sau limbii ruse, care continuă să fie respectate, dar împotriva camuflării sub pretextul promovării culturii, a intereselor geopolitice și altor elemente care contravin ideii de cultură artă și frumos”, a declarat ministrul Jardan la ședința Parlamentului din 13 noiembrie a.c. Probabil cel mai memorabil va rămâne însă discursul deputatului PAS, Marcel Spatari, care în luarea sa de cuvânt a arătat că anume autoritățile ruse au fost deseori cele care i-au deportat, marginalizat, sau chiar omorât pe reprezentanți notorii ai culturii sale. Așa cum a fost în cazul poetului Alexandr Pușkin, exilat în Basarabia; Mihail Lermontov – exilat și el; Fiodor Dostoievski - condamnat la moarte, ulterior grațiat și exilat; Vladimir Nabokov, Serghei Rahmaninov, Ilia Repin, care au emigrat; Serghei Esenin și Vladimir Maiakovski, aduși la suicid. „Noi admirăm marea cultură rusă. Problema nu este aici. Problema este în autoritățile de la Kremlin care persecută cultura rusă și utilizează centrele culturale ca paravan pentru propaganda de stat”, a concluzionat deputatul.
Republica Moldova nu e caz singular
Trebuie precizat, în acest context, că Republica Moldova nu este singura țară care a decis închiderea/suspendarea acestui tip de organizații. De la începutul invaziei ruse în Ucraina mai multe state din regiune au asociat „Russkii Dom” cu propaganda rusă, acțiuni subversive și de spionaj. Printre acestea sunt România, Polonia, Slovacia, iar la începutul acestui an și Azerbaidjan, până nu demult un aliat apropiat al Rusiei.
Ce va fi mai departe?
În primul rând trebuie precizat că „Russkii Dom” va continua să funcționeze până pe 4 iulie 2026, în conformitate cu prevederile Acordului, care presupun că acesta rămâne în vigoare până la expirarea a 5 ani de la ultima prelungire automată, dacă o parte cere aceasta. Respectiv, până atunci „Russkii Dom” va reuși să „șteargă urmele” și, probabil, va încerca să creeze alte organizații sau să le fortifice pe cele existente - cum ar fi comunitatea rusă din Moldova sau cele conduse de Petrovici - Clubul Istoric Patriotic Rus și Consiliul Coordonator al Compatrioților Ruși din Republica Moldova. În paralel, va continua să promoveze narațiunile false despre rusofobia „regimului Sandu” și să caute măsuri de răspuns.
