Donații
Veridica.ro
La mijlocul lunii septembrie, președintele rus Vladimir Putin a semnat un decret de creștere a personalului forțelor armate ruse de la 2,2 milioane la 2,4 milioane, 1,5 milioane dintre aceștia urmând să fie soldați activi. Această mișcare se aliniază obiectivului stabilit anterior de fostul ministru al Apărării Serghei Șoigu, acum șef al Consiliului de Securitate al Rusiei. Cu toate acestea, este posibil ca planul să rămână doar atât - un plan. Realitatea de pe teren arată că Rusia are probleme în ceea ce privește recrutarea, ilustrând o interacțiune curioasă între economia civilă și cea militară a țării.
Al treilea an al conflictului: un nou set de provocări
Războiul din Ucraina este deja în al treilea an și devine clar că aparatul militar al Rusiei se confruntă cu aceeași problemă pe care o are și economia sa civilă: lipsa resurselor umane. În timp ce sectorul civil se mândrește cu o rată record de mică a șomajului, de 2,4%, factori demografici și socio-politici similari creează o cerere acută de noi recruți în armată.
În urma mobilizării parțiale din septembrie 2022, a devenit evident că recrutarea directă a fost o metodă riscantă și nesustenabilă pentru conducerea Rusiei. Reacția față de mobilizare a forțat Kremlinul să-și reconsidere abordarea, adoptând în cele din urmă o strategie hibridă. Această nouă metodă se concentrează pe înrolarea voluntară, adesea direct din închisori, a unor persoane în așteptarea proceselor sau pur și simplu persoane interesate de stimulente financiare. Cel din urmă grup exemplifica modul în care instituțiile economice, chiar și în sistemele anti-piață, autoritare, precum cel al Rusiei, pot fi mobilizate pentru a răspunde nevoilor imediate ale statului.
Cererea și oferta: o piață pentru vieți umane
Economia de piață se învârte în jurul legilor cererii și ofertei, unde prețurile fluctuează în funcție de disponibilitatea bunurilor și serviciilor. Acest lucru contrastează cu economiile de comandă, în care guvernul dictează prețurile. Deși, istoric vorbind, economia rusă a fost mereu una centralizată, Rusia încearcă acum să-și rezolve deficiențele militare folosind metode specifice economiei de piață. Această abordare se extinde chiar și în sfera militară, unde soldații sunt tratați drept marfă, într-o versiune sumbră a cererii și ofertei.
Se pare că Rusia nu a realizat de la început că invazia Ucrainei se va transforma într-un conflict prelungit și sângeros. Odată ce s-a înțeles acest lucru, a devenit clar că armata nu era suficient de pregătită pentru un război de această amploare și avea nevoie de mult mai mult personal decât cel asigurat doar de serviciul militar obișnuit. Ca răspuns la această situație, guvernul a început să ofere o serie de stimulente menite să atragă „voluntari” în rândurile forțelor armate.
Primele încercări ale Kremlinului de a prezenta serviciul militar drept o datorie patriotică, însoțite de promisiuni de recompense financiare, au avut un succes limitat. În ciuda eforturilor propagandistice intense de a stârni fervoarea naționalistă, apelul unor sloganuri precum „patria este în pericol” nu a reușit să genereze un aflux semnificativ de voluntari. Unul dintre motivele principale este apatia de lungă durată insuflată chiar de propaganda de stat, care ani de zile a încurajat publicul să se detașeze de viața civică. Când statul a avut brusc nevoie de mobilizare în masă, simpla schimbare a discursului s-a dovedit ineficient.
Prețul serviciului: stimulente financiare și concurență regională
Astăzi cetățenii ruși sunt atrași în serviciul militar de promisiunea unor recompense atrăgătoare, cum ar fi:
- sumă mare de bani, plătită într-o singură tranșă, pentru semnarea unui contract cu armata
- salarii lunare mari pe durata serviciului militar
- beneficii speciale pentru familiile soldaților, cum ar fi tratamentul preferențial pentru copiii care vor să studieze la universitate
- beneficii suplimentare, cum ar fi amânări de plată a împrumuturilor, anularea datoriilor și reduceri la plata utilităților
Se pare că guvernele regionale au primit ținte de recrutare stabilite de către autoritățile centrale federale, creându-se astfel concurență între diferitele provincii ale Rusiei. Regiunile mai bogate, cum ar fi Moscova și Sankt Petersburg, sunt capabile să ofere stimulente financiare semnificativ mai mari pentru a atrage recruți, braconând adesea potențialii soldați din regiunile mai sărace, care nu beneficiază de aceleași resurse financiare.
Moscova și Sankt Petersburg, două dintre cele mai bogate regiuni ale Rusiei, nu sunt doar bogate, ci și găzduiesc populații cu venituri mult peste media națională - oameni care nu sunt atrași de posibilitatea de a se înrola în armată. Cu toate acestea, guvernele regionale au capacitatea financiară de a supralicita în fața provinciilor mai sărace, oferind potențialilor recruți condiții mai bune. Pentru a face acest lucru, ei se angajează în mod deschis în diverse practici de manipulare, cum ar fi înregistrarea temporară a recruților în regiunile mai bogate pentru a asigura plăți mai mari.
În ciuda acestor tactici, bonusurile în creștere rapidă oferite pentru semnarea contractelor militare chiar și în regiunile bogate precum Moscova indică faptul că eforturile de recrutare au stagnat. Situația a ajuns într-un punct în care suma totală pe care un soldat rus contractual o poate câștiga într-un an este aproximativ echivalentă cu ceea ce ar câștiga un bărbat dintr-o regiune săracă sau dezavantajată economic în 20-30 de ani. Acest calcul sumbru face ca multe familii să ajungă să se confrunte cu o etică morală mortală: ce ar trebui să facă bărbatul casei, să continue să lucreze pentru un salariu de mizerie, împovărat de datorii, sau să riște și să participe la război, unde ar putea muri, dar ar lăsa în același timp în urmă o sumă semnificativă de bani pentru familia sa?
Citește articolul integral pe veridica.ro
