Ultimii zece ani au redesenat profund sectorul vitivinicol din Republica Moldova. Datele oficiale indică o reducere constantă a suprafețelor viticole, o producție instabilă, puternic influențată de factorii climatici, dar și o transformare lentă a structurii exporturilor.
În paralel, se conturează o tendință clară: revenirea la soiuri locale și la vinuri cu identitate, în detrimentul volumelor mari și al standardizării.
Suprafața viticolă: o contracție continuă
Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, în 2015, suprafața totală a viilor din Republica Moldova (inclusiv cele din gospodăriile casnice) era de peste 135 mii hectare. În 2024, aceasta a scăzut la circa 110 mii hectare. Pierderea este de aproape 26 de mii hectare, adică aproximativ 20% din totalul inițial.
Scăderea este și mai accentuată în sectorul de “producție-marfă”. Aici, suprafața viilor s-a redus de la 88,8 mii hectare în 2015 la doar 58,8 mii hectare în 2024. Practic, o treime din plantațiile comerciale au dispărut într-un deceniu. Cauzele sunt multiple: îmbătrânirea plantațiilor, lipsa forței de muncă, fragmentarea proprietății și rentabilitatea scăzută pentru viticultorii mici.
Plantările noi nu au reușit să compenseze acest declin. Chiar și în anii cei mai buni, suprafața anuală plantată a rămas sub 0,5 mii hectare, în timp ce defrișările au atins valori mult mai mari, în special în perioada 2017–2020. La un moment dat, la un hectar sădit, revineau cinci defrișate.
Producția de struguri: volatilitate structurală
Producția globală de struguri confirmă vulnerabilitatea sectorului. După un vârf de peste 730 mii tone în 2018, producția a scăzut abrupt în anii următori, ajungând la doar 396 mii tone în 2024.
Recolta medie la hectar a oscilat puternic. Anii favorabili au adus peste 55 q/ha, în timp ce anii marcați de secetă, înghețuri târzii sau valuri de caniculă au coborât randamentul spre 40 q/ha. În gospodăriile comerciale, amplitudinea variațiilor este și mai mare, semn că viticultura moldovenească rămâne insuficient protejată tehnologic.
„Datele arată clar că viticultura moldovenească a intrat într-o zonă de risc climatic permanent. Fără investiții în irigare, material săditor adaptat și management modern al plantațiilor, aceste oscilații vor deveni regulă, nu excepție”, explică Gheorghe Arpentin, oenolog și fost director al Oficiului Național al Viei și Vinului.
Mai puțin vin, dar mai scump
Producerea globală de vinuri a scăzut aproape la jumătate față de anul 2018. Dacă atunci se produceau circa 24 milioane dal, în 2024 volumul a coborât la 11,7 milioane dal.
În schimb, exporturile arată o schimbare de paradigmă. Deși cantitativ exportul de producție alcoolică a rămas relativ stabil, valoarea acestuia a crescut constant. În 2015, exporturile valorice se situau la 153 milioane USD. În 2024, ele au atins aproape 235 milioane USD, cel mai ridicat nivel din până la embargourile rusești.
Această evoluție indică o mutare strategică spre vinuri mai bine poziționate, cu valoare adăugată mai mare, inclusiv vinuri cu Indicație Geografică Protejată.
„Republica Moldova nu mai concurează astăzi prin cantitate. Concurează prin poveste, origine și soi. Iar acest lucru începe să se vadă în prețurile de export”, afirmă Arcadie Foșnea, președinte al Asociației Micilor Producători de Vin.
Strugurii de masă: relativ stabili
Și suprafața strugurilor de masă a scăzut de la 15 mii hectare, la 10 mii hectare în perioada 2015–2024. Cu toate acestea, exporturile au rămas consistente, situându-se în majoritatea anilor la peste 50 mii tone.
Segmentul strugurilor de masă s-a dovedit mai flexibil, orientându-se rapid spre piețele externe și adaptându-se cerințelor comerciale, în special în ceea ce privește soiurile, calibrul și aspectul.
Soiurile autohtone: nucleul noii identități
Structura soiurilor cultivate indică o consolidare a soiurilor autohtone. Feteasca Albă rămâne cel mai răspândit soi local, cu aproape 800 hectare. Vinurile din Fetească Albă sunt, de regulă, seci sau demiseci, cu aciditate bună, corp mediu și un profil aromatic discret: flori albe, măr verde, citrice. Este un soi versatil, folosit inclusiv pentru baze de spumant.
Feteasca Regală ocupă locul al doilea între soiurile indigene. Vinurile sunt proaspete, cu note de flori, pară și grapefruit, fiind apreciate atât ca varietal, cât și în cupaje. Feteasca Neagră, soi dominant la vinurile roșii (cu circa 440 de hectare), oferă vinuri cu structură, taninuri fine și potențial de maturare, cu note de fructe negre, prune și condimente.
Rara Neagră completează acest nucleu identitar. Este un soi mai puțin extractiv, cu aciditate ridicată, ideal pentru vinuri suple, rosé-uri gastronomice și cupaje care urmăresc prospețimea.
Soiurile locale nu mai sunt tratate ca materie primă secundară. Ele devin vinuri-varietale de sine stătătoare, cu identitate clară și recunoaștere internațională.
Însă, Vinul Moldovei încă nu și-a conturat un port drapel viticol, cum ar fi Saperavi în Georgia, bunăoară, Sauvignon Blanc - în Noua Zeelandă sau Shiraz - în Australia.
“Unii spun că Rara Neagră ar trebuie să fie acel port drapel, dar suprafețele sunt încă modeste pentru o cantitate de export solidă”, menționează Ion Luca, deținătorul unei crame de familie în Cricova. Potrivit Registrului viti-vinicol, actualmente, în Republica Moldova sunt luate la evidență doar 264 de hectare de Rara Neagră - o suprafață cât pentru o cramă medie.
Ion Luca mai afirmă că soiurile de selecție nouă ar putea să ne reprezinte, de exemplu, Viorica, dar experimentele cu acesta sunt încă în derulare.
Selecțiile noi: răspuns la schimbările climatice
Statistica confirmă: în ultimii ani, un interes tot mai mare se observă pentru soiuri de selecție nouă, precum Viorica, Codrinschi, Floricica sau Riton. Acestea sunt cultivate pe suprafețe mai mici, dar au avantaje clare: rezistență mai bună la boli, stabilitate a acidității și adaptare la stresul climatic.
Viorica, un soi aromatic creat în Republica Moldova, produce vinuri expresive, cu note florale intense și caracter distinct. Codrinschi, rezultat al încrucișării dintre Cabernet Sauvignon și Rara Neagră, oferă vinuri roșii concentrate, cu potențial bun de maturare. Floricica și Riton sunt apreciate pentru prospețime și echilibru, fiind potrivite pentru stiluri moderne, cu intervenție redusă.
De exemplu, Trei Mândre - unul dintre vinurile la modă acum în Republica Moldova - reprezintă tocmai un cupaj dominat de soiuri noi (Viorica, Floricica și Feteasca Regală).
Viitorul vinului moldovenesc nu mai stă în hectarele pierdute, ci în fiecare sticlă care spune clar de unde vine.
