Republica Moldova se integrează mai întâi de toate în clubul țărilor occidentale din punct de vedere militar și al securității. Astfel, voința politică pro-europeană este urmată îndeaproape de sprijinul concret al Vestului. Aliații și partenerii din UE au pus Chișinăul tot mai intens la adăpost sub o umbrelă de securitate.
Cu alte cuvinte, Republica Moldova nu mai este tratată ca o „zonă gri” dintre Est și Vest, ci ca un stat integrat progresiv în arhitectura occidentală de securitate și influență geopolitică.
O dovadă în acest sens sunt declarațiile de pe 8 mai a.c. ale șefei diplomației europene, Kaja Kallas, care a spus la Chișinău că în negocierile cu Rusia, UE va condiționa ridicarea unor sancțiuni impuse Moscovei de retragerea trupelor rusești din regiune transnistreană.
Declarațiile șefei diplomației europene nu sunt tocmai aleatorii și vin ca răspuns la recentele amenințări proferate de către Secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Șoigu, care a declarat într-un interviu pentru cotidianul rusesc «Komsomolskaia Pravda», că Rusia va întreprinde „toate măsurile necesare și va recurge la toate metodele disponibile pentru a-și apăra cetățenii săi” din regiunea transnistreană. Mai mult, acesta i-a sugerat Republicii Moldova că atitudinea Chișinăului seamănă tot mai mult cu cea a Kievului de dinainte de anexarea Crimeii în 2014, ceea ce reprezintă o paralelă directă și o amenințare fățișă din partea Moscovei.
Acest efect în cascadă a declarațiilor a fost declanșat de recenta decizie a Chișinăului de a desemna ca persoane indezirabile pe teritoriul Republicii Moldova mai mulți ofițeri de rang înalt ai GOTR, de facto trupele de ocupație ruse din stânga Nistrului. A fost pentru prima dată când Chișinăul a făcut un astfel de pas ferm în privința militarilor ruși staționați ilegal pe teritoriul său, fapt ce nu a trecut neobservat la Moscova.
Dar Republica Moldova nu este singură în astfel de decizii care stârnesc iritarea Moscovei. Politica Chișinăului în această privință este susținută și de Bruxelles, acolo unde vicepremierul pentru Reintegrare, Valeriu Chiveri, merge des cu planuri coordonate cu UE pentru reintegrarea regiunii. De altfel, Kaja Kallas a și menționat faptul că regiunea transnistreană, „nu va deveni un obstacol pentru viitorul european al Republicii Moldova”, spulberând speculațiile care există pe acest subiect în spațiul public.
Investiții în interes strategic
Este de reținut faptul că Occidentul nu mai investește în Republica Moldova din compasiune, ci din interes strategic. Astfel, un al doilea element care evocă parteneriatul tot mai strâns între Chișinău și Occident este tocmai acest sistem antirachetă la care Republica Moldova lucrează de mai mulți ani prin investiții, în marea lor parte, din partea UE. Mai precis, Kallas a vorbit despre faptul că noul sistem de radare a ajuns deja în Republica Moldova.
Așadar, când UE plătește pentru radar, apărare aeriană, logistică și securitate cibernetică, înseamnă că granița Moldovei începe să fie tratată ca frontieră de securitate europeană. În mentalul geopolitic occidental, armele și sistemele de securitate se dau doar spațiilor considerate recuperabile strategic, ceea ce plasează Republica Moldova în spațiul comun de securitate al UE.
În ciuda faptului că radarele plătite de UE vor intra în componența forțelor armate moldovenești, acestea au fost constant ținta retoricii propagandei ruse și a exponenților săi din coloana a cincea de la Chișinău. Ba luate în derizoriu și în bășcălie că nu nu văd nimic din armele sofisticate ale Rusiei, ba că ar fi vorba de cheltuieli inutile și costisitoare. Și un exemplu similar a fost în trecut și sistemul antirachetă instalat de SUA la baza Deveselu din România, care a fost ani de zile ținta propagandei ruse, dar și a retoricii Kremlinului, iar astăzi când Iranul amenință voalat inclusiv România, se dovedește că motivul real al instalării acestui sistem a stat mereu în picioare.
În ciuda acestui fapt, radarul european instalat în Republica Moldova nu vede doar drone și rachete, ci de facto marchează mutarea frontierelor strategice ale Occidentului spre Est. Încetul cu încetul, Occidentul își mută umbrela de securitate înspre Răsărit, pe fondul militarismului rusesc tot mai pronunțat în regiune, iar Republica Moldova intra la umbra acesteia.
Kaja Kallas a anunțat că deja ajutorul financiar pentru modernizarea armatei Republicii Moldova a depășit 200 de milioane de euro și că a propus statelor membre să majoreze finanțarea pentru Instrumentul European pentru Pace (EPF) cu 120 milioane de euro. Propunerea UE face ca Republica Moldova să fie țara care a beneficiat cel mai intens de pe urma acestui mecanism de ajutor militar oferit vreodată unei țări partenere a UE.
Kallas a mai promis de asemenea că blocul comunitar va continua să sprijine Chișinăul în contracararea ingerințelor Rusiei, cu referire explicită asupra încălcării constante a spațiului aerian de către dronele rusești pentru a testa funcționalitatea sistemelor radar ale Chișinăului.
Din poligonul de testare în jucător pe zona intelligence-ului
Nu în ultimul rând, putem constata o schimbare de paradigmă și la nivelul jocului de intelligence. Dacă până acum Republica Moldova a fost mai mult un poligon sau o periferie pasivă, acum ea a devenit un teren activ al confruntării dintre blocuri geopolitice.
Faptul că numele Republicii Moldova apare într-o ecuație Belarus–Rusia–Occident arată că serviciile occidentale și estice tratează Chișinăul ca pe o piesă importantă în acest câmp tactic al spionajului și războiului invizibil.
Episodul schimburilor de spioni, care au inclus un fost vicedirector al SIS-ului, Alexandru Balan, în calitate de trădător/defector al Estului, la schimb cu doi ofițeri SIS, capturați la Moscova, arată că Republica Moldova s-a transformat din pion în jucător pe această tablă de șah nevăzută.
Ba mai mult, țări precum SUA, dar și Polonia și România, respectate în comunitatea internațională de intelligence, au lucrat și în beneficiul Republica Moldova, arată cel mai elocvent rolul pe care Chișinăul îl primește astăzi în arhitectura structurilor de informații ca avanpost în zona răsăriteană. Acest episod a betonat încrederea pe zona de servicii speciale și a arătat că și SIS se reformează sub o formă în care și partenerii săi occidentali pot avea încredere.
Evident, acest lucru nu poate fi decât în detrimentul Rusiei care vedea în SIS un obiectiv facil de penetrat și care până nu demult putea fi bănuit chiar că lucrează în interesul Moscovei la un anumit nivel sau pe unele aspecte de interes pentru ruși. De partea de contraspionaj nemaivorbind, prin prisma unui aparat subdimensionat raportat numai dacă ar fi să ne referim doar la personalul Ambasadei Ruse la Chișinău care era de câteva ori mai mare decât această componentă a SIS.
Așadar, lucrurile s-au schimbat și au evoluat și pe această zonă. Mai este mult până departe, dar SIS se profilează tot mai insistent ca o instituție care se reformează pe baze corecte de tip occidental.
Luate împreună atât Armata, cât și serviciile speciale, încep să devină o parte a corpului de securitate occidental. Ambele se vor lovi într-o manieră sau alta de acțiunile ostile și foarte directe ale Rusiei, dar de data aceasta nu vor mai face față singure acestor amenințări, ci vor avea tot sprijinului Occidentului.
Așadar, pentru a concluziona, Republica Moldova intră și cu aceste componente de securitate în clubul select al Occidentului. Unul care îi va oferi pe viitor o și mai mare relevanță strategică și o va ajuta să-și dezvolte propriile capabilități de a face față unor amenințări. Pe de altă parte, este de așteptat ca Rusia să-și intensifice acțiunile maligne și să continue să joace și mai agresiv rolul de inamic al simbiozei pe toate nivelurile între Republica Moldova și Occident.
