Ucraina a reușit să blocheze o parte importantă din exporturile de petrol ale Moscovei, scrie presa independentă rusă. În plus, Rusia își pierde influența chiar și pe lângă aliați vechi cum e Armenia. Criza nu pare să convingă Kremlinul că este nevoie de schimbări importante; din contră, regimul Putin pare să fi intrat într-un proces de osificare.
Regimul Putin, tot mai osificat
Recordul Ellei Pamfilova. RIDDLE comentează alegerea noii componențe a Comisiei Electorale Centrale a Rusiei: 12 din 15 membri și-au păstrat funcțiile, iar conducerea a rămas neschimbată. Președinte al CEC a fost aleasă din nou Ella Pamfilova, vicepreședinte – Nicolai Bulaev, iar secretar al Comisiei – Natalia Budarina. Aceștia vor organiza alegerile în Duma de stat a Rusiei, în septembrie 2026. Pamfilova este în fruntea CEC din 2016, iar noul mandat va fi pentru ea al treilea. Este un fel de record: până acum nimeni nu a ocupat această funcție mai mult de două mandate. Numirea Pamfilovei, care are 75 de ani, exprimă exact politica de cadre a lui Putin din ultima perioadă – ultraconservatoare și foarte prudentă. Președintele rus preferă, în mod vădit, să aibă în poziții-cheie oameni pe care îi cunoaște de mult timp și verificați. […] El a apreciat loialitatea și disponibilitatea lui Pamfilova de a continua munca într-o funcție destul de stresantă. Președintele Putin a participat la prima ședință CEC și a ținut un discurs despre interferențele inamice în alegeri și „democrația” rusă. […]
În zece ani la CEC, Ella Pamfilova, care înainte a de a veni la comisie era considerată o liberală moderată, s-a transformat într-o funcționară model al sistemului putinist. Numirea ei în pragul alegerilor legislative din 2016 a fost susținută de Veaceslav Volodin, responsabil de politicile Kremlinului. Acesta a venit la Kremlin pe fundalul protestelor din 2011, când mii de oameni au ieșit în stradă nemulțumiți de falsificarea scrutinului. […]
Alegerile din 2016 au avut loc conform regulilor vechi, însă principalul truc al lui Volodin a fost descurajarea prezenței la vot (reducerea artificială a prezenței generale, pentru a obține un rezultat favorabil din contul votanților loialiști și celor dependenți de autorități): la urne s-au prezentat bugetarii, iar electoratul protestatar a stat acasă. Astfel nu a fost necesară falsificarea grosolană a rezultatelor. Campania nu a provocat proteste însemnate, iar Pamfilova a continuat cooperarea cu observatorii independenți. La scurt timp, însă, la Kremlin s-a schimbat curatorul politic; acesta a devenit Serghei Kirienko, fostul șef al Rosatom, iar stilul său de conducere presupunea indicatori de performanță stricți pentru prezența la vot și susținerea partidului „Rusia Unită”, ceea ce a dus inevitabil la folosirea mai intensă a resursei administrative și a falsificărilor. Pamfilova s-a adaptat destul de repede noilor reguli. A întrerupt treptat legăturile cu observatorii independenți, a început să critice Occidentul pentru „interferențe” în alegerile din Rusia și a devenit un ajutor fidel al lui Kirienko în stabilirea recordurilor de „susținere populară”. În timpul scrutinului privind amendamentele constituționale, falsificările s-au ridicat la un nou nivel, datorită introducerii votării pe durata mai multor zile. În arsenalul comisiei electorale a apărut și sistemul de vot electronic de la distanță, care practic a transformat Moscova dintr-o regiune cu potențial protestatar, într-un sultanat electoral. […]
Campania pentru alegerile în Duma de stat pentru prima dată în mulți ani va avea loc în condiții de criză profundă. Societatea a obosit de război, prețurile continuă să crească, internetul nu mai este liber, la întreprinderi au loc concedieri. Ratingul partidului de guvernământ scade. Înlocuirea Pamfilovei, care este puternic asociată de alegători cu noile metode de falsificare, ar fi putut readuce încrederea în alegeri. Kremlinul ar fi putut „schimba filtrul înfundat”. Însă nici Putin, nici Kirienko nu au recurs la aceasta. Al treilea mandat record al Pamfilovei denotă în mod clar că opinia alegătorilor nu contează pentru conducerea de vârf a țării. Sunt mult mai importante metodele de asigurare a coeficienților necesari pe care îi stăpânește perfect comisia condusă de ea. Aceasta deja a anunțat noi tehnici care urmează să-i asigure partidului Rusia Unită rezultatul de care are nevoie Kremlinul. […]
Armenia iese din orbita Rusiei
Vizita preelectorală a lui Pașinian la Moscova a developat conflictul care se întețește și care poate determina viitorul țării, scrie THE INSIDER. Vizita premierului armean Nikol Pașinian la Moscova a fost marcată de o dispută verbală cu Vladimir Putin. Vizita a avut loc în toiul campaniei electorale din Armenia: alegerile vor avea loc pe 7 iunie și vor fi cruciale pentru viitorul țării. Păstrarea puterii de către Pașinian va duce la distanțarea de Rusia, cel mai probabil la ieșirea din Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (ODKB, structura militară a CSI condusă de Moscova) și Uniunea Economică Eurasiatică, consideră experții, iar înfrângerea lui – la revenirea Armeniei sub influența Kremlinului și agravarea situației în regiune până la un nou conflict din cauza Karabahului. Moscova și-a activat toți agenții de influență care au trecut de la intrigile din culise la confruntări directe, publice. […]
Surpriza acestei campanii e faptul că opozant principal în ajunul alegerilor a devenit miliardarul rus Samvel Karapetyan, deținătorul companiei Tashir, care acum un an nu exista pe scena politică din Armenia. […] Cu doar două luni înainte de alegeri, actorii principali au pus cărțile pe masă, Nikol Pașinian a anunțat o vizită de lucru în Rusia. Noutatea a fost surprinzătoare nu doar în Armenia. Conducătorii celor două țări s-au întâlnit tot mai rar de-a lungul timpului. Însă acum s-a dovedit că au avut despre ce discuta, și nu doar despre relațiile bilaterale. […]
Alegerile din iunie din Armenia vor reprezenta un vot nu doar pentru anumite formațiuni politice, ci în primul rând pentru modelul de politică externă a țării în următorii ani. Pașinian le propune alegătorilor consolidarea cursului actual, închiderea definitivă a subiectului privind Karabahul de Munte, finalizarea procesului de pace cu Azerbaidjanul, minimizarea dependenței de Moscova și apropierea de Europa și SUA. Oponenții lui au altă logică – revizuirea cedărilor, păstrarea legăturilor tradiționale cu Rusia și o abordare mai rezervată față de noua arhitectură regională. În acest context, campania are loc într-o atmosferă în care disputa internă coincide aproape în totalitate cu alegerea geopolitică. Pentru prima dată în mulți ani, lupta pentru Parlament în Armenia s-a transformat într-o discuție cum va fi țara după Karabah: parte a noii configurații occidentale în Caucazul de Sud sau un stat care încearcă din nou să construiască alianțe cu Rusia.
Ormuzul baltic al Kremlinului
Atacurile ucrainene asupra porturilor rusești reduc cu două treimi câștigurile Rusiei de pe urma crizei iraniene a petrolului, constată RE:RUSSIA. Atacurile lansate de ucraineni asupra infrastructurii portuare de export a Rusiei au fost cele mai masive lovituri care au țintit ramura petrolieră rusă, de la începutul războiului. Spre deosebire de încercările anterioare ale Kievului, actualul val este concentrat în mod special pe infrastructura exportului maritim de petrolul și produse petroliere rusești și exploatează vulnerabilitățile structurale ale acesteia.
Citiți articolul integral pe Veridica.ro.
