Cacofonie muzicală, gherete cu perne din Slovenia, flyere care promovează turismul în Bulgaria, România sau Slovacia, Pokemoni giganți în Piața Marii Adunări Naționale… Corturi ale diferitor ministere și agenții publice în spatele guvernului, pe iarbă, cu mai mulți angajați de stat decât vizitatori…
Ziua Europei poate deveni una dintre cele mai mari sărbători ale Republicii Moldova, având în vedere că integrarea europeană este direcția strategică asumată a țării, însă deocamdată e o adunătură incoerentă, în care nu se văd suficiente eforturi strategice, creative, suficientă imaginație pentru a atrage cu adevărat mai mulți cetățeni în planul strategic al țării.
Or, dacă luăm în serios războiul hibrid care se dă pentru mințile noastre, e necesar să vedem și această sărbătoare drept o mare oportunitate pentru imaginea Europei și a Uniunii Europene în Republica Moldova.
Am văzut câteva buticuri reprezentând o țară europeană sau alta, cu mese cu hârtie de colorat pentru copii sau cu vată dulce. Bean bags pe iarbă. Niște voluntare care țineau palete de badminton în mână în parc pentru cine dorea să joace. Bere pentru maturi. Niște grătar. Costume populare moldovenești. Mulți seniori la tradiționalele dansuri de weekend în grădina publică. Diferența era că de data asta lângă dansuri era și un panou care spunea „Europa ești tu”. Mi s-a părut esențială conferința istoricilor despre memorie la Teatrul de Operă și Balet. M-am bucurat și pentru lansarea celei de-a doua ediții a cărții Ionelei Hadârcă dedicate supraviețuitoarelor violenței domestice, „Prețul zâmbetului”. Sunt niște începuturi, dar nu putem mai mult?
FOTO: Ziua Europei, Piața Marii Adunări Naționale, 9 mai 2026.
Cu un mic exercițiu de imaginație, putem propune o serie de activități în toată țara: piețe gastronomice reprezentând diferite țări ale continentului, dezbateri publice și emisiuni pe teme care țin de oportunitățile, visele și fricile pe care le avem în raport cu Europa, despre relațiile dintre majoritate și minorități, despre ce mai înseamnă Europa astăzi, filme europene, spectacole de teatru europene, spectacole de stradă, concerte cu artiști din Moldova care se realizează în țări europene, concerte ale unor artiști europeni cunoscuți. De ce Renato Usatîi poate aduce artiști care să mobilizeze tineretul țării până răbufnește Piața Marii Adunări Naționale de lume, iar instituțiile statului și structurile UE nu pot face asta? E vorba de promovare, e vorba de line-up? De organizare?
FOTO: Ziua Europei, grădina publică „Ștefan cel Mare”, Chișinău, 9 mai 2026
Nu scriu asta dintr-un impuls de cârcotaș, ci din perspectiva unui cetățean îngrijorat că parcursul nostru european nu e ireversibil, că pentru drumul spre pace, libertate, democrație și prosperitate orice bătălie contează.
Sunt sigură că o echipă de organizare inimoasă și eficientă și un bord alcătuit din personalități culturale, comunicatori strategici, organizatori de evenimente, specialiști în PR, șefi ai diferitor instituții politice și culturale, Centrul Național pentru Comunicare Strategică, reprezentanți ai ambasadelor și structurilor europene ar putea veni cu idei foarte bune pentru a transforma Ziua Europei într-unul dintre evenimentele cheie ale anului pentru moldovenii din orice regiune a țării. Prin voință politică, printr-un efort național, se poate crea o sărbătoare națională.
Am văzut pe pagina Europe Day in Moldova că Orășelul European urmează să meargă la Soroca, Bălți, Ialoveni, cu proiecții individuale de film sau ale concursului Eurovision, cu câte un concert sau altul. Parcă totul arată bine pe rețele, parcă se merge în direcții potrivite, dar, impresia mea de pe loc a fost că turațiile pot fi mărite, dacă ne dorim cu adevărat un impact maxim.
Sigur că se vor invoca provocări care țin de buget, însă și cu aceiași bani ca în acest an se pot face lucruri mai coerente, cu efecte mai mari. Un exemplu mic: se pot oferi aceleași foi de colorat cu simboluri naționale, naturale sau arhitecturale, cu animale, păsări, arbori, flori care se găsesc în țări europene — copilul poate compara care sunt și la noi, care nu.
Într-un fel, cultura europeană e atât de influentă, încât e peste tot și oricând, la fel ca cea americană sau rusească în Republica Moldova. Dar dacă Moscova face legătura între industria sa de divertisment și mesajele sale politice strategice, inclusiv în moduri perverse, Bruxelles-ul gândește mai birocratic, mai steril și nu își pune suficient în valoare artiștii și patrimoniul său cultural. La fel mi s-a părut și Orășelul European Chișinău. Asta a fost senzația mea subiectivă. Că putem mai mult. Că e nevoie să ne mobilizăm mai bine. Că, dacă noi facem lucrurile pentru bifă, pe jumătate, se mobilizează rușii și armatele lor în locul nostru.
