Bună ziua, cum s-ar zice, stimați compatrioți ai neamului moldav. Eu am fost director de întreprindere pe vremea sovieticilor, așa că am o experiență de viață cum puțini au. Ca să înțelegeți că nu aveți de a face cu un terchea-berchea, mă simt obligat să vă destăinui câteva taine cutremurătoare despre mine și familia mea.
De când s-o dus Uniunea Sovietică, viața mea-i plină de nevoi. De aceea țin să vă mărturisesc adevărul drept, adevărul în picioare, pentru că adevărul răsturnat e ca un bețivan.
Așadar, pe timpuri, când abia m-am născut și eu pe fața pământului, tatăl meu, multstimatul Visarion Ciobanu, a fost trăsnit de elanul de a mă numi Iosif, în cinstea marelui Stalin.
Pe urmă, ca să împace partidul, ca să zic așa, o scris un denunț despre o vădană proastă și săracă, că adică s-ar îneca în bani. Peste vreo două zile, într-o noapte, soldații au ridicat-o pe femeie și-au dus-o nu mai știu unde, dar se zice că undeva prin Siberia. Ăștia care-s cu românii, dar și europenii netrebnici și bolnavi de cap, spun că acolo oamenii erau chinuiți, dar de fapt acolo era ca-ntr-o poveste. Ți se dădea loc de casă pe degeaba și trăiește, veselește-te ca boierul! Ce-ți mai trebuie?
Iată de ce spun că, de când s-o dus Uniunea Sovietică, viața mea-i plină de nevoi. Și țin să vă mărturisesc adevărul drept, adevărul în picioare, pentru că adevărul răsturnat e ca un bețivan.
Așa, încetișor, acolo, departe, în fundul Rusiei, o început reconstrucția omului nou în paradisul sovietic. Cine n-ar visa la așa o fericire azi? Eu, de exemplu, mi-aș dori mult să fiu deportat, cum se zice. Să fiu dus cu mașina de acasă până la gară, să fiu urcat în tren și să ajung în Siberia fără să plătesc nici o copeică pentru drum. Iar acolo mai și primesc pământ pentru casă, și să am de toate. Un nepot de-al meu trăiește astăzi în Siberia și o duce așa de bine, că nici nu se uită la mine... Credeți-mă că nici procurorii sau judecătorii noștri, nici Pahotniuc, nici Maia Sandu n-o putut să-și facă așa averi.
Dar viața mea, de când s-o dus Uniunea Sovietică, îi plină de nevoi și țin să vă mărturisesc adevărul drept, adevărul în picioare, pentru că adevărul răsturnat e ca un bețivan.
E mai bine oare acum, aici, la noi, unde niciun taxi nu te duce nicăieri gratis și unde trebuie să cheltui un car de nervi și bani, și să dai mită la toți pentru un teren mic și păcătos? E mai bine să-ți dai și haina de pe tine pentru a pleca în Europa, unde să ștergi poponețele unor muribunzi străini și îmbufnați? E mai bine ca fetițele noastre, care au viața înainte, să plece peste mări și să se curvească? Da, atâta nedreptate eu n-am văzut niciodată în viață!
Pentru că, de când s-o dus Uniunea Sovietică, viața mea-i plină de nevoi, am decis să vă mărturisesc adevărul drept, adevărul în picioare, pentru că adevărul răsturnat e ca un bețivan.
Ca să fiu înțeles mai bine, dar voi încerca să grăiesc oleacă mai clar. Marele păcat al prezentului este că Europa ne împarte în oligarhi și nenorociți, pe când în comunism toți oamenii erau egali. Pot să vă dau și un exemplu de comunist devotat până la sacrificiu idealurilor comuniste. Din pecar și milițian, prin luptă proletară, el o putut să ajungă cel mai iubit prezident al Moldovei. Până și Băsescu al vostru îl respecta! Să nu-i ascultați pe globaliști, care spun că el n-o semnat planul Kozak, fiindcă nu voia să-i stea în coastă armata rusă din Transnistria, că și astea-s palavre. În realitate, el o fost terorizat de cancelariile europene, care l-o amenințat că, dacă iscălește, îi mort, s-o terminat cu el, gata și punctum, cum zicea Eminescu.
Așa, încetișor, ne apropiem de adevărul drept, de adevărul în picioare, pentru că adevărul răsturnat e ca un bețivan. Și pentru că viața mea-i plină de nevoi de când s-o dus Uniunea Sovietică.
Știu că v-ați dat seama despre cine grăiesc. Tot el, Vladimir Nicolaevici, a fost singurul care-o avut curajul să recunoască adevărul drept despre deportări. Nu s-o temut, o zis-o pe șleau, povestind unei gazete că nimeni n-o suferit de la deportări și că Lenin nu o distrus, dar o salvat biserica. De acord, Vladimir Nicolaevici știe ce zice! Pentru că Lenin o ucis popii fanatici, care chiar credeau în Dumnezeu, și i-o lăsat în viață pe cei normali. Fiindcă dumnezeii noștri suntem noi înșine, dar nicidecum păsărelele de pe cer.
Eu, bunăoară, sunt dumnezeul meu, căci viața mea e plină de nevoi, dar numai pentru că s-o dus Uniunea Sovietică. În schimb, eu știu adevărul drept, adevărul în picioare, nu adevărul răsturnat ca un bețivan.
Fiindcă orice om mai calcă și prin străchini, aici o greșit și Vladimir Nicolaevici. Și n-ar trebui să se supere că i-o spun. Un comunist pur sânge este ateu prin esență și nu poate afirma că ar crede în Dumnezeu. Să născocească că e creștin e ca și cum ar zice un avorton că-i viu. De aceea, credeți-mă, Vladimir Nicolaevici intră prin biserici doar ca să-l vadă oamenii înainte de alegeri. E ipocrizie, urâtă, nu zic, dar ce să-i faci dacă-i utilă? Căci politica e o minciună mare. Dacă europenii ne amăgesc, cu ce suntem noi mai breji, ca să fim sinceri?
De când s-o dus Uniunea Sovietică, viața mea-i plină de nevoi. De aceea țin să vă mărturisesc adevărul drept, adevărul în picioare, pentru că adevărul răsturnat e ca un bețivan.
Nebunii vor să mă-nvinuiască că-I țin partea lui Vladimir Nicolaevici? Nu-i așa și o să vedeți de ce. Este pe pământul nostru și o femeie, Zinaida Petrovna, moldoveanca de-a noastră, care s-o născut chiar în Siberia. În „siberii de gheață”, după cum bocea Grigore Vieru, dar știți ce o zis femeia? Că tovarășul Stalin o pregătit astfel un plan nobil de a contopi toate popoarele din URSS, ca să nască o națiune sovietică frumoasă și sănătoasă.
Ăsta e adevărul drept în picioare. Nu știți cine-i Zinaida Petrovna? Pentru a afla acest adevăr, studiați istoria trează a Moldovei, nu istoria bețivă a românilor, căci viața mea e plină de nevoi acum și pururea și în vecii vecilor, amin, cum s-ar zice.
Cu deosebit respect, Iosif Visarionovici Ciobanu