22 aprilie, „arborii Rusiei au voce blândă de copil”, scrie poetul pe hârtia lui și nu greșește delocalmente. Asta vrea să spună altceva, mai clar grăind, și anume că, dacă alegi drumul cel drept și poți să te înalți azi cu un pas, mâine cu alt pas și atingi în felul acesta perfecțiunea ideologică marxist-leninistă, într-o bună zi este chip să și auzi cu urechea ta vocea aceea blândă de copil. Nu-ncape-ndoială că-i un lucru greu, cum ziceau colhoznicii la coada sapei, să te apuci și să citești toată POLIȚA cu cărțile lui Lenin, „așezată de mișcarea vremii de la un capăt la altul al Terrei”, dar măcar olecuță se poate de încordat mușchiul drept - cel mai vajnic, cum s-ar numi din punct de vedere biologic progresul către singurul ideal nemuritor al istoriei.
În anul ista, la 22 aprilie, într-o pădure deasă, aflată la o aruncătură de băț de Chișinău și înconjurată cu porți și garduri înalte de fier, și cu sârmă ghimpată pe deasupra, s-o întâmplat o minune în sensul deplin al slovei. Acolo Maia Grigorievna, la plimbarea de seară printre căprioare de tot soiul și curcani boiți în toate culorile, s-o întâlnit cu Vladimir Ilici. Nu știm ce au grăit ei, dar amuș vom pricepe. Știm numai că, în noaptea aceea, ea s-o așezat pe pragul casei și o repetat vorba clasicului: „Stau de vorbă cu Lenin până târziu, până când fierb oceanele sub chipiu, până când fruntea îmi pare un munte, pe care și universul își sprijină fruntea”.
Întâmplările care o urmat pe scena politică a Moldovei o demonstrat cu vârf și îndesat că atuncea, la 22 aprilie, Maia Grigorievna o trecut printr-o revelațiune, cum ar zice orice gânditor trezit din somn pe neprins de veste. Bogomolii (pelerinii creștini – n.a.), în îngustimea căpuceanului lor, cred că revelațiunile îs hărăzite numai pentru dânșii, dar nu-i așa nici pe departe, ca să fie clar. Toți truditorii, năpăstuiții de pribegiile sorții, au dreptul într-o clipă oarecare să li se deschidă ochiul prin eterna idee bolșevică, cum n-ai da și ce n-ai face, vorba omilor de știință care o citit cărți nu numai la școală.
Ca să nu mai apară întrebări în plus, la 22 aprilie 2026, Maia Grigorievna o gustat miezul operelor alese ale lui Ilici și în lung, și în lat, și o simțit că dumnealui îi dulce. Și îndată o zărit într-o parte întuneric și în altă parte lumină, și, cu zâmbetul pe față, l-o primit în suflet pe Lenin. „În april în april, mii de rândunici, în april, în april s-o născut Ilici”. Așa suna cea mai gingașă poemă pe care o învățat-o, când era școlară. Și atunci despre ce mai putem grăi, dacă-i clar ca bună-ziua că nu numai rândunica, dar și motanul, și vițica, și gândacul, ceapa sau levănțica revin brusc la viață fără opreliște când aud cuvântul „LENIN”?
Așa-i zidită ordinea în lumea frumuseții, iar construcția asta îi zidită din veacuri de Ilici și natură. De cealaltă parte, cum s-ar zice câteodată, se adâncește prăpastia masoneriei milenare, plină de încornorați cu chip de om, numiți literar „diavoli”, ca în filmele acelea strașnice, după care nu poți dormi noaptea. Diferența asta, alfa și omega, o văzut-o Maia Grigorievna în dimineața următoare și o scuturat din cap fără oprire până o hotărât să schimbe plastinka (discul – n.a.) pe partea cealaltă, cum s-ar numi în termeni mai norodnici. Înțelegând supremul și nepieritorul țel al globalismului de a-i înmormânta țara în râpa iobăgiei, de ce nu, sub pretextul „integrării europene”, vai de capul meu, dânsa o fost luminată de gândul că lumina vine de la răsărit și punctum, vorba lui Eminescu. O mai văzut cu ochi deschis că în Ucraina nu-i război, da’ numai o căutare chinuită a lui Vladimir Vladimirovici Putin de a aduce pacea și, pe contrasens, o tentativă occidentală dus și-ntors de a ne spulbera ca omi de pe fața pământului.
Așa o priveliște o apărut în dimineața de 23 aprilie în pădurea cu multe căprioare, alte jivine, una mai dihai decât alta, și cu garduri înalte de fier. Și atuncea Maia Grigorievna o făcut pași concreți drept înainte, fără așteptare. Acei pași o să rămâie pe veci în amintirea noastră, deoarece, cum ar cânta muzicianul, dumnealor pur și simplu nu pot să se uite nicicând, fiind dictați de marele Lenin.
Hai să vedem ce-o făcut. Cu toate că Macron se simte boss în Moldova, dânsa o uitat de dânsul, dar o fugit îndată la Donald Fredovici și i-o povestit despre Lenin. Auzind-o, tovarășul Trump nu s-o scufundat prea tare în gândul lui privat, dar l-o sunat fără să se îndoaie pe Vladimir Vladimirovici și l-o întrebat ce-i de făcut, mai diplomatic grăind.
Și așa s-o declanșat, cum ar scrie presa română, prima operațiune de scăpare a Moldovei de sub jugul euro-terorist. La început de toate, Chișinăul o trimis în Rusia doi flăcăi din KGB-ul moldav. Și amândoi, imediat cum o călcat în aeroportul Șeremetievo, o fost înșfăcași de KGB-ul rus și vârâți la închisoare, fără vreo întrebare nici la dreapta, nici la stânga, geografic exprimându-ne. Tot atuncea, Donald Fredovici i-o ordonat lui Nicușor Grigorievici Dan să-l ducă neîntârziat la Chișinău pe Sașa Balan, fost vice al KGB-ului nostru, ca să-și ispășească acolo pedeapsa de „trădător de patrie”, cum zic prozatorii când n-au alte cuvinte în cap.
Știu că o să mă întrebați cum și-o trădat țara tovarășul Balan și mai știu că o să vă răspund adevărul în pielea goală. El o grăit numai de două ori în viață cu niște KGB-iști din Belorusia despre roada la perje pe glia moldavă. Cu aceste fructe monumentale, belarușii sau rușii, că-i totuna, voiau să împroaște Ucraina, pentru ca soldații flămânzi de acolo să se îndoape și să nu mai aibă timp să-și ucidă frații ruși. Înălțătoare idee, numai că Balan le-o spus ceea ce știe oricare moldovean – că la noi nu cresc așa de multe perje, pentru toată nația lui Zelenski. Asta o fost trădarea de patrie.
Așa stând lucrurile pe loc, lui Alexandr Grigorievici Lukașenko și lui Vladimir Vladimirovici li s-o făcut jale de om și de perje, omenește grăind, și l-o cerut în schimbul flăcăilor KGB-iști moldavi, cum s-ar calcula matematic, în înțelegerea savanților mondiali. De la asta s-o început. Dar, pentru că aceia erau doi, m-am sfătuit cu Putin și am hotărât să cerem și libertatea Ninei Popova, fumeia unui eliberator foarte blajin din Transnistria, care am uitat ce o făcut și o fost băgată la zdop-și-zdup, ca să grăim și noi mai artistic.
Ziariștii anunță că o mai fost eliberat și un jurnalist, și un popă, care n-au mare importantă pentru viitorul global. Căci pentru pământul nostru strămoșesc și pentru Ștefan cel Mare, contează marea lumină pogorâtă de Lenin peste Chișinău, ca să fim izbăviți odată și pentru totdeauna de moartea europeană. Să vă mai spun o taină. Chiar și Dmitri Anatolievici Medvedev o recunoscut în fața mea că i-ar turna Maiei Grigorievna un stacan de comport, de-ar vedea-o nici nu știi pe unde.
Fără vorbă, după asta, toți omii moldavi de pe toate rețelele își șterg ciubotele de președinta noastră, învinuind-o că o eliberat „trădătorii neamului”. Numai că nimeni nu vrea să zărească că dânsa s-o gândit cu tot capul, chinuindu-se să se ferească de toate atacurile masonice aspra Moldovei.
Dovadă vreți? Poftim, e caldă. După asta, ea și-o numit un consilier pe problema religiei. Cine o mai văzut așa ceva în demonica lume lgbt-istă? Nimenea! Și nu l-o ales pentru asta pe orișicare, dar pe ginerele lui popa Cheibaș – mâna dreaptă a mitropolitului Vladimir, care-i omul Moscovei noastre dus și-ntors, că de acolo vine lumina. Dacă este vreun dumnezeu în lume, el nu poate fi decât rus. Asta înseamnă că noi suntem cu dumnezeu, căci din Moscova se trage înțelepciunea neamului uman antic și contemporan.
După asta, țările UE nu mai vor să primească moldoveni pe teritoriul lor. Visul nostru european s-o dus de râpă. Încetișor, creierii ni se limpezesc, iar frații noștri transnistreni nu mai riscă să fie uciși de orice câine care trece prin fața lor. Și cele nouă fabrici de drone din Moldova o să fie închise săptămâna viitoare.
În sfârșit, lumea se schimbă. Să nădăjduim că nu-i doar un tremurici în fața marelui Ilici. Pentru că „Moldova își suie imense lăicere, le suie cât e orga verde a primăverii. Tăcere, tăcere! Lenin vorbește... Lenin!”.
Al vostru locțiitor de la Kremlin, Iosif Visarionovici Ciobanu
