Jos cenzura, jos cenzura, hop, ș-așa, ș-așa, ș-așa!
O murit Iliescu, da’ eu ce pot să-i fac? Fie-i țărâna ușoară, vorba poetului, mare treabă, mă rog, e și țărâna aceea. Pământu-i veșnic pământ, vorba ceea, mai scofală peste cine pică… În orice caz, dumneaei, țărâna adică, are aceeași greutate totdeauna, dacă nu plouă cumva, cum s-ar exprima meteorologul. Și ce dacă plouă? Oricum se usucă. Și ce dacă pământul pică? Poate-l doare, poate plânge, dar care-i treaba noastră? Cât timp nu pică-n capul nostru, noi privim televizoare și multe interneturi în lupta noastră glorioasă pentru libertate dreaptă și viitor luminos! Cum n-ai da și n-ai întoarce-o, știința nu poate fi revoluționată de rânza unor cadavre, filozofic grăind, ca să ne-nțeleagă și aleșii. Și aicea se dezleagă supremul mister al existenței terestre, cum zic românii - marele Lenin nu a fost vârât în țărână, pentru că e veșnic viu, slavă eternă clase proletare!
Mai clar grăind, anume destinul proletar al viitoarelor generații bolșevice milenare o fost furat taman de Iliescu, în tandem anglo-saxo-lgbt-ist, ca să nu ne ascundem după deget, cu scorpia de Gorbaciov. Taman ei doi o sinucis propășirea socialistă, taman ei și nu alții o pogorât în mormânt etalonul universal al progresului nemărginit – izbânditoarea URSS, țara tuturor visurilor împlinite, unde toți omii erai fericiți, ca să nu mai lungim vorba. Așa că nu știu ce să vă mai spun, că voi mă înțelegeți. O murit Iliescu și punct, întoarcem pagina.
Educat de mic copil de clasă truditoare, eu scriu încolo și încoace, dar știu că nimenea n-o să publice așa ceva. Fiindcă asta-i, dragi tovarăși, cenzura global-dictatorială, care ne gâtuie de vii, cum s-ar mai zice. Chiar ieri, bunăoară, un slăvit muncitor, vestit peste tot și foarte dârz, în vârstă de 84 de ani, m-o întrebat dacă nu mă tem să glăsuiesc dreptatea. Și eu i-am spus lui totul...
I-am lămurit că, în numele norodului viitor, cânt și tot cânt și zi, și noapte: Jos cenzura, jos cenzura, hop, ș-așa, ș-așa, ș-așa! Fiindcă adevărul în picioare doare și globaliștii vor să-l trăsnească cu palma lor nucleară, ca pe-un gândac, dar nu au putere destulă, pentru că eu cânt. Și cântecul meu răstoarnă munții de dolari ai lui Soros!
Amu sau niciodată! Așa i-am mai spus devotatului stahanovist, fiindcă că nu mai putem zăbovi nicio secundă, fiindcă Maia Sandu s-o apucat să strângă spermă de la lgbt-iști, ca să-și zidească cu dumneaei o odraslă. Țara arde, dar baba adună sămânță, ca să nască un monstru total, la comanda Ursuleifonderleain, cum s-ar numi mai diplomatic, că eu n-am învățat limba asta a lor, euro-integraționistă.
Trăim timpurile de pe urmă, ar răcni, în locul meu, un bogomol. Eu nu-s de acord cu dânsul și iaca de ce nu mă tem. Fiindcă dumnezeul meu e tractorul care nu se strică niciodată de-i frig, de-i plouă, de bate vântul, vorba clasicului Druță.
O mai spus că pe Jenea Guțul, președintele Găgăziei, o introdus-o în închisoare pentru șapte ani, dar ce rău o făcut fumeia asta nu mă ajunge capul. Pe cine o ucis dumneaei? Pe cine l-o furat? Pe cine l-o suduit? Pe nimenea în lume, dus și-ntors. Toată „crima” muerii îi c-o luat rublă de la Șor și o împărțit-o nenorociților moldavi. Să ne oprim aicea și să ne punem o adâncă întrebare, așa întocmai: dar a cui e rubla, care o ajuns la omi din mâna Jenei? A lui Ilan Mironovici? Bun, da’ ia să-mi spuneți ce treabă are fumeiușca asta trasă prin inel cu rubla altuia? De ce ea, o mamă-eroină, trebuie să crape în pușcărie pentru o rublă străină, pe care nu și-o vârât-o în buzunarul ei, dar, umplându-se de jele față de clasa muncitoare, o dat-o încolo și-ncoace bolnavilor, calicilor, orfanilor, vagabonzilor numai și numai fiindcă-și dorea din tot rărunchiul dumneaei să le aducă acestor omi fericire, de ce nu?
Hai să ne închipuim și altceva, că Ilan Mironovici o chemat-o la covor și i-o cerut socoteală despre soarta rublei. Bine, bine, poate o fost și așa o năzbâtie, dar atunci să răspundă el, nu Jenea, în fața mărețului norod rus, care-l ocrotește, izbăvindu-l de occidentul cel viclean! Să răspundă în fața lui Vladimir Vladimirovici Putin chiar pe loc, acolo, la Moscova! O țară teafără, cu glagore în cap, așa ca Rusia-Mamă, știe cum să biruie în orice război și timpul lui Șor, dacă o să fie vinovat de cheltuiala rublelor progresiste, va veni mai degrabă sau mai târziu. Sau cel târziu după 28 septembrie – ziua de cotitură între bine și rău, între viitor și trecut, între libertate și război deplin, între viață și moarte, ca să grăim mai succint.
Iaca care-i faza. Dacă ne vom scufunda în vremuri putregăioase, ca să cităm antropologul înțelept, și ne vom adânci în groapă, vorba groparului, de unde nici zborul se pasăre nu se mai întrezărește, se va petrece același lucru de-o fi Jenea Guțul arestată sau dacă n-o fi.
Jos cenzura, jos cenzura, hop, ș-așa, ș-așa, ș-așa!
O mai zis că judecătoarea trăia într-o casă cu Jenea și nu putea, după lege, să-i hotărască viața. Dar dânsa o călcat legea în picioare, că așa o învățat-o Soros la vettingul acela. Și asta nu-i dreptate, omi buni, asta-i dictatură a torționarei, dacă grăiesc corect, justiții globaliste față de o mamă-eroină, după cum se știe azi și mâine.
O zis că cineva o pus coroană de mort la ușa judecătoarei, că i-o trimis scrisoare cu un om fără cap și i-o spus că și ea așa va fi, că i-o bătut la ușă noaptea fără oprire niște năluci care nu se vedeau. Așa, ca într-un film tare groaznic s-o povestit. Da o fost așa sau altfel, cine bagă mâna în foc?
Și cine-i prostul care n-are ce face și se ocupă cu așa strășnicii? Este vreunul pe lume? Nu-i, adevăr grăind, nu-i așa ceva pe globul omenesc de la Kamceatka până la Vladivostok, cântecul muzicantului celebru.
Cine-i făptura care nu ține minte cum Iuri Ivanovici Roșca, când mergea pe drumul rătăcirii române, o zis că un bandit s-o pregătit să-l omoare? Cine nu ține minte cum fanaticul unionist Cubreacov s-o ascuns în podul unei case din Chișinău și o zis că l-o răpit de viu rușii din Transnistria, care pe urmă s-o răzgândit și i-o dat drumul acasă? Cine nu ține minte cum Plahotniuc o răcnit în gura mare că cinci killeri, cum se mai zice, s-o întâlnit la o bere într-un parc și o desenat, în văzul omilor trecători, planul omorului lui?
Și ce s-o ales din toată paranoia asta, mai medical grăind? Nică. Nică absolut, numai nervi totali și fără folos pe toate coridoarele miliției și ale procuraturii.
Așa o să fie și amu. Că, dacă o sunat la ușa fumeii judecătoare toată noaptea stafiile la ușă, poliția trebuia să fie acolo cu toți mascații și în frunte cu Cernăuțeanu. Nu putea să se lase dânsa dusă de vânt, ca un frundzul uscat, de frica ucigătoare de acolo pân-acolo, cum spune proverbul deștept.
Jos cenzura, jos cenzura, hop, ș-așa, ș-așa, ș-așa!
Și așa s-o terminat, cu muiere-ntre zăbrele. Și asta-i opera lui PAS. Ce-o să fie mai departe o să vadă ochiul nostru, da’ dacă pierdem alegerea din 28 septembrie, a doua zi nouă chiar o să ne bată frumușel la ușă și o să zică: „Deschide ochii, eu sunt, eu. Eu umblu noaptea pe la porți. Tu nu mă vezi, am numai glas. Sunt unul din copiii morți”. E poezia pe marginea căreia o plâns și o murit toată înălțătoarea Uniunea Sovietică. Și despre care eu am să discut degrabă cu Vladimir Vladimirovici Putin.
Jos cenzura, jos cenzura, hop, ș-așa, ș-așa, ș-așa!
Cel care plânge, să se pieptene și să plângă mai departe, astrologic grăind. Numai cei tari și vânjoși, veniți după mine chiar amu. Înainte, în același pas, marș!
Al vostru viitor deputat al poporului, Iosif Visarionovici Ciobanu
