Nu-i nimica, la o acătării, că Viktor Orban o pierdut alegerea din Ungaria, fiindcă, oricum te-ai învârti, nația de acolo n-o fost niciodată proastă, de când e lumea și pământul și istoria tuturor veacurilor, scrisă pe papirusuri galbene și vechi, cu miros de ceară, cum s-ar numi științific grăind, ca la conferință.
Metafizic și existențial grăind, ca să fiu înțeles de tot norodul global, în jurul nostru se învârt alte lucruri, care vor avea un rezultat mult mai nefericit pentru noi toți de-a rândul de aici încolo. Cum ar fi, de ce nu, că Rusiei i se cere prin șantaj masonic să plătească cogeamite despăgubiri, cum s-ar zice, pentru un avion azerbaidjanesc, căzut din cer în 2024, cu 38 de omi morți deodată. Aicea îi nedreptatea țipătoare și aicea trebuie să ne oprim. Dar nu putem pune stop, că un școlar o împușcat nouă omi într-o școală din Turcia. Asta-i degradarea globalismului universal, acesta-i ascuțișul cuțitului care trebuie să ne înfigă azi și mâne și apoi!
Ungaria e altă treabă. După cum ne învață filozofii antici, pe maghiar îl știe tot universul și nu există niciun fel de îndoială de nimenea absolut pe de fața pământului, dintre dumnealor, n-o iubit niciodată vreun român. De ce? De atâta că, așa cum înțelege toți omii de cultură dus și-ntors, românul nu-i decât o jucărică de hârtie, un bibelou, o națiune artificială, apărută nu demult, despre care niciun clasic nu o știut niciodată în viața lui, oricât s-o fi zbătut pe toate cărările vieții.
Așa că nu-i vremea de bocete sau de veselie, dacă ne uităm la alegerea ungurească, cum ar medita orice înțelept. Pentru că, după cum scrie legea vieții, omi fiind, planurile noastre o iau câteodată olecuță razna, vorba lingviștilor consacrați. La fel și tovarășul Orban o greșit cu data alegerilor. O greșit amarnic, tare dureros, dar nu-i pe moarte.
De ce grăiesc atâta? De atâta că apare întrebarea mortală și neînțeleasă de nimenea: chiar să-ți chemi norodul la vot într-o zi complicată, de Paști, când orice creier se strămută în lumea neterminatei beții? Cum poți să fi așa de erudit? Poate-i o evlavie rătăcită a lui Orban, nu zic, dar nu-i niciun fel de analiză social-politică, nu-i gândire, nu-i simț, nu-i nimica, cum ar zice specialistul acela din cartea pe care ați citit-o cu toți când ați avut norocul ista.
Nu vă învârtoșați, stați pe scaune și ascultați vorba mea! Să zicem că eu îs Orban și vreau din toți rărunchi alegere. N-ar fi o mai mare eroare filozofică decât să o numesc în ziua de Paști? Să ne gândim adânc: care-i sensul să chemi lumea la vot într-o zi când toți îs muci, îs duși dincolo de viață și mormânt, îs cu totul pe altă planetă, unde văd îngeri în loc de omi? Lămuriți-mă, ce face lumea întreagă într-o așa zi?
Să vedem ce face lumea atuncea. În ajun, se culcă sau, dacă nu, bea toată noaptea fără oprire, ca pe urmă să se ducă la biserică să-și stropească pasca și ouăle cu apă obișnuită de la robinet, numită agheasmă. Iar, când vine popa și o stropește, toți urlă la cer că adevărat a înviat nu se știe cine, în existența căruia n-au crezut nici nu vor crede niciodată. Pe urmă fug acasă și iar, și iar beau. Apoi dorm vreo câteva ceasuri și iar se scoală, și iar beau și beau, și tot beau, până gând galgorea nu-i mai ascultă deloc. După care se sfădesc, se bat, se ucid, ca să fie pus punctul marii sărbători nemaiîntâlnite nici încolo, nici încoace!
Într-așa o zi, cine ar fugi la votare? Tu? Eu nu.
Din cauza asta Viktor Orban o pierdut. Foarte mulți omi beți s-o lăsat convinși să voteze altfel, dar și mai mulți o greșit cu pecetea și în loc s-o pună acolo o pus-o dincolo. O greșit, cum s-ar numi din punct de vedere alcoolico-cetățenesc, și o ieșit ce o ieșit, ce să-i mai faci?
În orice caz, norodul l-o ales pe celălalt, pe Magyar, cum s-ar numi, dar nu e mare pacoste, cum s-ar zice politic corect. Aista îi omul lui Orban, care o să apere norodul în fața globalismului neîndoios. Cu alte cuvinte, nu s-a schimbat nimica la Budapesta, vorba poetului.
Așa că nu mai vărsați lacrimi, că și Vladimir Vladimirovici mi-o spus la o cafea că-i bine cum s-o așezat lucrurile. După toată cotonogeala asta, Rusia nu va avea de suferit deloc, numai și numai va progresa, va crește și va tot crește spre infinituri nețărmuite. Dar greșeala lui Orban nu mai trebuie să o repete nimenea niciodată, sub nicio formă azi și mâine.
Da, cei bolnavi de cap o sărit din pat și o țipat că-i gata, că Rusia o murit prin alegerea din Ungaria. Dar și Spartak pierde câteodată de la Torpedo, și Cernomoreț Odesa de la Dinamo Kiev. Nu-i deosebire! Mă bucur să aflu că Orban nu-i trist, că-i mulțumit să se odihnească și el oleacă și să vadă cum Trump trăsnește dintr-o mișcare noua ordine a pământului.
Creșterea prețurilor te doare? Și pe tractorul meu îl doare, ne doare pe toți laolaltă nici încolo, nici dincolo. Și asta îi o mare minciună, că toate o să se așeze degrabă, când Rusia o să ia toată Ucraina și Israelul o să pună laba pe Iran. Atuncea Trump o să iasă la pensie și totul o să fie bine.
Mă doare în dreapta de câteva zile. Nu vreau să chem salvarea, că dumneaei lucrează pentru globaliști și contra Rusiei. Mi-o spus un doctor că, de-aș chema-o, m-ar ucide. Așa că-mi bag singur injecții de tot felul: dimedrol- somnușor-dimedrol-somnușor-dimedrol și așa mai departe până la capătul lumii.
Nu, noi, eroii, n-o să murim! Noi o să trăim veacuri nesfârșite, până când Lenin o să învie din morți și om scăpa de tortura masonică, care ne fură copii și ne preface nevestele în terfe. Și asta n-o să se întâmple cândva, nu se știe când, pentru că Lenin e veșnic viu! Pe seama lui nu se spune „Adevărat a înviat”, dar „Într-adevăr e viu”. Despre asta știe toată lumea selectă, în afară de câteva minți fanatice provenite din trecutul primitiv.
Pe la Botanica, pe aici, pe strada Muncești, Lenin se preumblă în unele seri, cu un kuliok ieftin, cu calendar și ușurel, pe care îl bate vântul încolo și încoace. Și pe Lenin, și pe kuliok îi bate același vânt. Eu credeam că el poartă acolo o bucată de pâine, ca să nu piară de foame, dar într-o noapte l-am întrebat:
- Vladimir Ilici, cu ce te-ai împovărat?
- Cu cartea, mi-a răspuns el.
Cartea lui Lenin este viitorul nostru. În ea se ascund toate secretele bucuriilor și durerilor care ne așteaptă. Cine vrea să o citească, poftiți pe strada Muncești, geografic grăind. Așteptați-l cu răbdare, până se va ivi. Și atuncea adevărul o să vă străfulgere pe toți, ca într-un basm fără opreliște! Atuncea veți afla TOTUL!
Da, noi ne-am grăbit să ne înmulțim până la aproape 9 miliarde de omi, chiar dacă pământul nu poate avea grijă de mai mult de 2,5 de miliarde de omi. Așa că războaiele și COVID-urile nu-s o noutate, metaforic grăind. Și războaiele astea abia încep, și soldații abia se încălzesc.
Rusia-Mamă ne poate salva de moarte. Ea poate alăpta și o sută de miliarde de copii și moșnegi! Și asta se poate întâmpla cu ajutorul lui Viktor Orban și a celuilalt, că o câștigat, cum s-ar zice, în locul lui.
Al vostru locțiitor de la Kremlin, Iosif Visarionovici Ciobanu
